Cititoarea noastră Andreea ne-a scris propria experiență de naștere la Polizu, o poveste șocantă, dată fiind atitudinea unor angajați ai maternității și replicile umilitoare pe care i le-au adresat. Am cerut Maternității Polizu un punct de vedere privind această experiență, pe care l-am publicat la finalul confesiunii. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră: „Am citit multe povești ale voastre, iar la unele chiar mi-au dat lacrimile. Mi-aș dori să o citiți și pe a mea, chiar dacă nu este tocmai una foarte frumoasa, dar sper să învățați ceva din ea!”
Era o marți destul de normală, fusesem în urmă cu o săptămână la ginecologul meu pentru o morfologie de trimestrul 3 pe care am ajuns s-o fac destul de târziu. În acea seară de marți începusem să simt ușoare dureri sub burtica, știți voi, asemănătoare cu cele de menstruație. Prima dată m-am panicat puțin, am căutat puțin pe internet, am sunat-o pe mama și mi-a spus că aș putea avea contracții false. Aveam 38 de săptămâni, după spusele domnului doctor din urmă cu o săptămână. L-am trimis pe soțul meu să-mi cumpere No-spa, în speranța că îmi vor trece aceste dureri. Nu-mi treceau, dar erau foarte ușoare și le-am luat ca atare.
În a doua zi, durerea a crescut tot mai mult; deja nu mai puteam să stau nici în fund, nici pe spate, făceam kilometri prin casă pentru a ameliora durerea. Am sunat la Ambulanță, pentru că durerile deveniseră insuportabile. Am ajuns la Spitalul Polizu, am fost la camera de gardă, apoi am așteptat până a venit o asistentă și m-a pregătit pentru a merge în salon. Eram deja în faza de travaliu. Aici începe toată povestea, doctorul meu era plecat în vacanță. Pentru că toate saloanele erau ocupate, a trebuit să aștept pe holurile spitalului în jur de 1 oră și jumătate, timp în care mușcam din scaun de durere și mă plimbam pe holul acela dus-întors, extrem de agitată. Treceau asistente pe lângă mine și nu eram întrebată nici dacă vreau un pahar cu apă, se uitau la mine pur și simplu și aruncau un „Pff”.
„Eram fleașcă de durere și disperare, îmi băgam unghiile în carne la cât de insuportabilă a fost durerea. După multe insistențe ale mele au venit până la urmă două infirmiere și m-au băgat într-un salon. M-am pus în pat și a început un iad care mi-a fost foarte greu de perceput.”
„Fetelor, nu știu cum a fost la voi, deși cred că a fost la fel, dar eu m-am întins pe jos pentru că simțeam efectiv că voi muri de durere. Probabil eu nu suport durerea la cote maxime.”
„În fine, ideea este că țipam de durere și nimeni nu s-a sinchisit să vină să-mi facă măcar o injecție, un calmant, orice. Cu mâna de burtă și șchiopătând, cu viteza unui melc, m-am dus la ele și am cerut un pahar cu apă, aveam lacrimi în ochi. O blondină în jur de 50 de ani, mă întreabă finuț: „De ce faci așa urât? Când erai înfiptă tot așa făceai?””
„Acolo, mi s-au legat de mine niște centuri și nu mă puteam da jos din pat. Am avut niște dureri atât de mari încât transpiram în fiecare colț al corpului și mi-am dat jos tricoul de pe mine și am rămas în bustieră.”
„După ce că nimeni nu a venit la mine să mă calmeze sau să-mi dea un calmant, vine asistenta și-mi spune: „Ce faci? Aici crezi că se face striptease?” Eu în momentul ăla trăgeam de cearșaf disperată și eram într-o fază în care mai aveam puțin și leșinam.”
„La un moment dat am chemat pe cineva, de fapt, am strigat, că nimeni nu venea, eram ignorată, și am întrebat-o: O să mor?… Iar răspunsul a fost: „Dacă mai țipi atâta și te mai vaiți atâta, îți închidem ușa și venim când iese”. Am început să plâng când am auzit aceste vorbe, asistentele au plecat. Și-au bătut joc de mine pe tot parcursul travaliului și m-au tratat ca pe un câine în ploaie.”
„Doctorița a fost blândă cu mine, asistentelor le-aș fi dat foc.” Până la urmă, am simțit că trebuie să nasc, nu mai puteam, îmi venea să împing. Și am strigat la ele să vină urgent, nu eram dilatată, după spusele doctoriței cu care am născut, deși corpul tot începuse să împing. În acele momente, doamna doctor a zis „Gata, haide!” A venit și momentul în care puiuțul meu trebuia să vină, a durat mai puțin de 1 minut până a ieșit, dar atunci când a făcut-o sufletul meu s-a împăcat cu tot ce am pățit și s-a umplut de fericire. Am avut o doamnă doctoriță destul de blândă, mi-a plăcut de ea, dar acestor asistente le-aș fi dat foc.”
„Aceasta a fost experienta mea de la spitalul Polizu, al doilea bebeluș sigur nu se va mai naște acolo.”
Am cerut reprezentanților Spitalului Polizu un punct de vedere față de situația reclamată mai sus. Redăm mai jos răspunsul oficial al spitalului:
„Cum a fost nașterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Mulțumim!”
Nivelul de detalii și emoțiile transmise de această relatare au generat o reacție publică în fața unor cazuri similare. În același răspuns oficial, spitalul a indicat angajamentul de a evalua și îmbunătăți procedurile de îngrijire a pacientelor în travaliu, subliniind importanța unei comunicări deschise, a atenției față de nevoile pacientelor și a respectării demnității acestora.
Perspective oficiale ale Spitalului Polizu și mesaje către viitoarele mame
Spitalul a evidențiat credința în dreptul fiecărei femei la o naștere în condiții de siguranță, cu sprijin adecvat din partea personalului medical, și a subliniat necesitatea de a evita atitudini nepotrivite sau nevoile neglijate în timpul travaliului. În aceeași ordine de idei, au fost menționate măsuri de monitorizare a comportamentului personalului, programe de formare pentru asistenți și personalul medical, precum și revenirea asupra procedurilor pentru a asigura comunicarea empatică cu pacientele.
În cadrul aceleiași inițiative, povestea Andreei a fost înscrisă ca caz demonstrativ cu scop de învățare, iar reprezentanții instituției au încurajat viitoarele paciente să își exprime clar nevoile, să ceară sprijinul personalului și să ceară intervenții medicale sau calmante dacă este necesar. De asemenea, s-a accentuat disponibilitatea consultanțelor preconcepționale și a posibilității de a alege cu informații suficiente între naștere naturală și cezariană, în funcție de situația medicală și de preferințele femeii.
Experiențe reale la Polizu: scurt portretis despre povești de naștere
Printre relatările din mediul online se regăsesc mărturii despre nașteri la Polizu în diferite circumstanțe: unele povești evidențiază colaborarea bună cu medicii curanți, altele descriu experiențe dificile, cu echipe „mai puțin prietenoase” sau cu termeni de comunicare care lasă de dorit. De-a lungul timpului, aceste relatări au alimentat discuții despre condițiile din maternități, despre modul de abordare a durerii și despre necesitatea unei comunicări deschise între personalul medical și părinți.
De asemenea, au fost menționate situații în care cadrele medicale cu un impact pozitiv asupra părinților au fost recunoscute, întrucât unele doamne doctorițe au fost descrise ca fiind blânde și atent pregătite, în timp ce alte cazuri au reliefat repere negative despre modul în care au fost tratate mamele în timpul travaliului. Aceste exemple consolidă înțelegerea audienței despre cum poate varia experiența de naștere în funcție de echipa medicală, de timpul de așteptare și de modul de comunicare.
Răspunsuri utile pentru viitoarele nașteri în Polizu
- Comunică clar nevoile tale: hidrat, calmante, prezența altei persoane de încredere în salon.
- Solicită intervenții în timp real dacă simți că îți lipsește suportul medical sau emoțional.
- Informează-te despre opțiunile de gestionare a durerii în travaliu și despre posibilitatea nașterii naturale versus cezariană, în funcție de evoluția sarcinei.
- Ia în considerare o întâlnire pre-natală cu o echipă medicală de încredere pentru a clarifica așteptările și protocoalele maternității.
Pe lângă experiențele individuale, textul poate inspira discuții despre îmbunătățiri de practică în maternități: formare continuă pentru personal, politici clare de comunicare, spații de travaliu confortabile, acces la hidratare și confort vizual, și o cultură a respectului față de pacientă în toate etapele nașterii.
Posibilități de resurse suplimentare și context medical
În spațiul dedicat îngrijirii bebelușilor și al suportului pentru părinți, se recomandă consultarea unor lucrări de referință despre îngrijirea bebelușului, precum „Ghidul pentru alăptare” și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”. De asemenea, este important să se cunoască opțiunile de consiliere și sprijin psihologic pentru mamele în travaliu și pentru părinți în timpul puerperiumului.
Etapele travaliului - fiziologie
Contextul general al obstetricii în România
Discuțiile despre experiențele de naștere au fost alimentate de preocupări privind empatia, comunicarea și condițiile din sălile de naștere. Specialiștii din domeniul obstetriciei atrag atenția asupra necesității de a armoniza standardele de îngrijire cu nevoile individuale ale fiecărei femei, pentru a reduce stresul, a îmbunătăți satisfacția pacientelor și a susține inițial procesul de recuperare postpartum.
Îndemn pentru viitoare mame
Fiecare femeie merită o naștere în care kmulțea, siguranța și demnitatea sunt prioritare. Alegerea unității medicale ar trebui să țină cont de reputația echipei, de disponibilitatea sprijinului uman și de capacitatea de a oferi îngrijire adecvată în timpul travaliului și imediat după naștere. Analiza experiențelor anterioare poate oferi viitoare mame un cadru de referință pentru a-și exprima așteptările și pentru a primi sprijinul necesar.
tags: #maternitatea #polizu #dr #branescu
Postări populare:
- Interpretarea rezultatelor fisei de calcul de risc prenatal Synevo
- Ce trebuie să știi despre recuperarea uterului după cezariană: etape și recomandări
- Riscurile și recomandările pentru sex în primul trimestru de sarcină
- Rochii roz pentru gravide: tendințe moderne și eleganță în sezonul actual
- De ce bebelușii refuză morcovul și pași pentru a introduce morcovul în alimentația lor