Institutul Național de Endocrinologie C.I. Parhon din București: istorie, personalități și contribuții în endocrinologie

Prof. Dr. CONSTANTIN ION PARHON (autorul primei carti de endocrinologie din lume15 octomrie 1874, Campulung Muscel - d. 9 august 1969, Bucuresti) Desi contestat pentru activitatea sa politica, istoria medicinei romanesti si universale pastreaza un loc special pentru savantul C.I. Parhon, ”parintele” endocrinologiei romanesti, autorul primei de endocrinologie din lume (realizat impreuna cu Moise Goldstein), directorul Institutului de Endocrinologie (unul dintre primele create la nivel international) si creatorul primei catedre de endocrinologie din lume, la Facultatea de Medicina din Bucuresti.

Constantin Ion Parhon s-a nascut la Campulung Muscel, dar primele clase le-a facut la Piatra-Neamt, unde l-a cunoscut pe Ion Luca Caragiale, venit ca revizor scolar in oras, apoi pe cele secundare la Focsani, Buzau si Ploiesti, unde si-a obtinut si bacalaureatul, in anul 1892.

A dorit initial sa studieze stiintele naturale si sa devina profesor de liceu, dar s-a inscris la Universitatea de Medicina din Bucuresti si, intre anii 1893 si 1900, a studiat medicina. A obtinut titlul de doctor in medicina cu teza Contributiuni la studiul tulburarilor vazomotorii in hemiplegie. In timpul studiilor a lucrat ca extern si intern al spitalelor din Bucuresti si a publicat cateva lucrari si a adunat un bogat material clinic privitor la psihozele afective, sifilisul nervos, epilepsie, halucinatii multiple.

Dupa absolvirea studiilor, profeseaza ca medic la Spitalul Rural “Rallet” din Dambovita (1901-1902) si ca medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). In aceasta perioada devine docent al Clinicii de Boli Nervoase din Bucuresti (1903), urmand un stagiu de perfectionare la München (1906), apoi lucreaza ca medic primar la Ospiciul Marcuta (1909-1940).

In anul 1909 publica, in colaborare, un volum despre glandele cu secretie interna, prima carte de endocrinologie din lume, Les secretions interns, fiind al treilea, dupa Marinescu si Babes, care contribuie cu un tratat de sinteza la patrimoniul tratatelor de baza ale stiintelor medicale.

Activeaza in perioada 1913-1933 ca profesor universitar de Neurologie si Psihiatrie la Facultatea de Medicina din Iasi si de Clinica Endocrinologica la Facultatea de Medicina din Bucuresti, intre 1933 si 1940 si 1944-1958. In paralel, continua activitatea de director al Spitalului Socola din Iasi si al Institutului pentru bolile nervoase, mintale si endocrinologice din Bucuresti. In aceasta perioada concepe peste 400 de lucrari, care acopera diverse domenii de interes medical: neurologie, psihiatrie, endocrinologie, genetica, ereditate, organogeneza, biologia varstei, culturile “in vitro”, terapeutica, grafologie.

A fost preocupat de studiul clinic al endocrinopatiilor, de rolul glandelor endocrine si de problemele de endocrinologie generala, dar, in afara de medicina si cercetare, a ramas fidel pasiunii sale pentru natura, in special pentru plante. Avea bogate cunostinte de botanica si horticultura, pe care le oferea elevilor si studentilor lui. Parhon descoperise ca sapte plante, busuiocul, menta, anasonul, valeriana, chimenul, levantica si nucul, nu se imbolnavesc niciodata de cancer, deci ar fi putut fi utilizate in lupta impotriva acestei boli necrutatoare, si le-a folosit in prepararea unui ceai.

In anul 1946, Regele Mihai infiinteaza Institutul de Endocrinologie cu numele “I.C. Parhon”. Primul sediu al acestuia a fost la Spitalul Colentina, iar dupa nationalizarea spitalelor din 1948, institutul s-a mutat in fostul sediu al Sanatoriului Saint Vincent de Paul, din parohia Bisericii Franceze din zona Aviatorilor. A fost si director al Institutului de geriatrie intre anii 1952-1957, fiind mentorul Anei Aslan.

Intre anii 1915-1916 a fost presedintele Societatii de Medici si Naturalisti din Iasi si primul presedinte al Societatii romane de Biologie, infiintand Societatea de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie si Endocrinologie din Romania. In anul 1928 este ales membru corespondent al Academiei Romane si in anul 1939 devine membru titular si presedinte de onoare al acestui inalt for stiintific. Este ales membru in cadrul multor organizatii profesionale medicale din tara si strainatate: membru de onoare al Academiei de Stiinte Medicale; membru fondator al Societatii de Anatomie din Bucuresti, al Societatii de Biologie, al Societatii Romane de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie si Endocrinologie; membru al societatilor de endocrinologie din Paris, Moscova si Praga. Parhon a fost, totodata, fondatorul revistei Societatii Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica.

Constantin Ion Parhon (n. 15 octombrie 1874, Câmpulung, România - d. 9 august 1969, București, România) a fost un demnitar comunist, medic endocrinolog și neuropsihiatru român, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (șeful statului) în perioada 13 aprilie 1948 - 2 iunie 1952.

Constantin Ion Parhon s-a născut la 28 octombrie 1874 în orașul Câmpulung Muscel (județul Muscel, înglobat ulterior în județul Argeș). Tatăl său era originar din Cetatea de Baltă (azi jud. Alba, fost jud. Târnava Mică). Studiile secundare le-a făcut la Focșani, Buzău și Ploiești, bacalaureatul l-a obținut în 1892. În timpul studiilor a lucrat ca extern (1896-1897) și intern (1897-1900) al spitalelor din București. După absolvirea studiilor și obținerea doctoratului, profesează ca medic la Spitalul Rural "Rallet" din județul Dâmbovița (1901-1902) și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909).

În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare la München (1906). Este angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iași (1913-1933) și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933-1940 și 1944-1958). În 1928 este ales membru corespondent al Academiei Române și în 1939 devine membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific.

Institutul Național de Endocrinologie C.I. În 1946, regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele "C. I. Parhon". Primul sediu al acestui institut a fost la Spitalul "Colentina". Ulterior, după naționalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici "Sf. Vincențiu du Paul", din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului. A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R. P. Bulgară, R. P. Ungară și R.D.G, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). Parhon a fost fondatorul Revistei Societății Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938 (revista refuncționează din 2005 sub egida Academiei Române).

În calitate de militant socialist, Parhon a fost influențat în tinerețe, după propriile afirmații, de operele lui Karl Marx. A fost unul dintre fondatorii Partidului Muncitor, un grup politic efemer, fuzionat cu Partidul Țărănesc în 1919. La scurt timp după fuziune, Parhon s-a separat împreună cu un grup și a devenit susținător al Partidului Comunist din România (PCR). În primăvara anului 1944 a fost primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru ieșirea României din coaliția militară fascistă. Devine președinte al asociației româno-sovietice ARLUS (1944-1967).

După proclamarea Republicii Populare Române (RPR) la 30 decembrie 1947, Constantin Ion Parhon a fost ales președinte al Prezidiumului RPR (30 decembrie 1947 - 13 aprilie 1948), făcând parte dintr-un comitet interimar cu funcții prezidențiale (ales de Adunarea Deputaților), alături de Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec (PSDR), și de activiștii comuniști Gheorghe Stere și Ion Niculi. În perioada 13 aprilie 1948-2 iunie 1952, Parhon a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR (funcție echivalentă cu cea de șef al statului), însă puterea de facto era deținută de PMR.

Decretul de schimbare a numelui orașului Brașov în Orașul Stalin, semnat de C. I. Parhon, a fost însoțit de alte decizii privind funcții și onoruri. A fost director al Institutului de Endocrinologie (1949-1957) și al Institutului de Geriatrie (1952-1957). I-a fost conferit titlul de Erou al muncii socialistă. A încetat din viață la 9 august 1969 în București și a fost înmormântat în Mausoleul din Parcul Carol.

Secrețiile Interne (1939) - scrisă în colaborare cu Moise Goldstein. ↑ Adrian Cioroianu - Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc. ↑ Vasile Niculae, Ion Ilincioiu, Stelian Neagoe - Doctrina țărănistă în România. Antologie de texte. Editura Noua Alternativă, Social Theory Institute of the Romanian Academy, București, 1994), p. ↑ Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 323 din 5 august 1954 pentru conferirea titlului de „Medic Emerit al Republicii Populare Romîne” unor medici, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 39, 14 august 1954, p. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 739 din 26 septembrie 1966 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Științific”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 66, Partea I, 11 octombrie 1966, p. Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Valori ale culturii naționale: 135 de ani de la nașterea lui C.I. Valori ale culturii naționale: C.I. Inca din perioada 1935-1936, printre preocuparile profesorilor: C.I. Parhon si St. M. Milcu, secondati de Dr. Marcela Pitis, un element dominant era infiintarea unui institut, in perioada in care endocrinologia fiinta in modestul serviciu al Spitalului de Boli Mentale si Nervoase - Spitalul Central. La 8 noiembrie 1946, prin Decretul-lege nr. 895 dat de Regele Mihai - se aproba raportul ministrului Sanatatii, marele neurochirurg Prof. Dr. Bagdasar, de infiintare si organizare a Institutului de Endocrinologie si, ca o recunoastere a aportului unic la dezvoltarea stiintei nationale si internationale, de la inceput, acesta s-a numit „Prof. Dr. C. I. La inceput, noua institutie a functionat in localul Clinicii de Dermatologie a Spitalului Colentina, pentru ca din 1948 sa isi gaseasca locul in cladirea Sanatoriului Saint Vincent de Paul. Initial. Necesitatea institutului a fost solid motivata de existenta unei morbiditati endocrine ridicate, a masivei endemii de gusa - deficitul de iod afectand 25-30% din populatie, a patologiei asociate, a participarii endocrine in patologia altor organe si, nu in ultimul rand, prin existenta unei scoli puternice si perene de endocrinologie - nascuta, crescuta si ajunsa la maturitate de-a lungul unei jumatati de secol. a medicinii interne sau a altei discipline. S-a adaptat si s-a dezvoltat principiul unitatii dintre endocrinologia biologica si cea medicala, dintre experiment si clinica, dintre cercetare si invatamant. Acest articol al legii de infiintare a institutului, precum si, bineinteles, si a altora, arata vivacitatea stiintifica, implicarea sociala si futurologia gandirii marelui profesor C. I. Au trecut peste cinci decenii de la infiintare, dar institutul isi pastreaza tineretea, curiozitatea si eficienta, fiecare generatie de specialisti fiind profund marcata de personalitatile care i-au invatat, educat stiintific si i-au condus pasii spre performante: Prof. Dr. C. I. Parhon, Prof. Dr. St. M. Milcu, Prof. Dr. Utilizatorii pot vizualiza disponibilitatea medicilor în timp real, gestionându-și eficient timpul și evitând cozile de așteptare.

Secțiile și impactul Institutului

Secția Endocrinologie I este cea mai mare secție din cadrul Institutului Național de Endocrinologie C. I. Parhon, atât ca număr de paturi cât și ca personal medical. Patologia tiroidiană este atenționată în cadrul acestei secții, care se ocupă de întreaga patologie endocrină. Secția Înființată în anul 2005 are ca obiectiv cercetarea prin colaborări cu doctoranzi, cu rezultate publicate în reviste internaționale. Despre Pediatrie: Secția de Pediatrie a fost înființată în cadrul institutului în 1959, la inițiativa lui C.I. Parhon. Secția de Chirurgie Endocrină face parte din Institutul Național de Endocrinologie C.I. Parhon. Domenii: terapia izotopică a formelor de cancer tiroidian diferențiat și a hipertiroidiilor; monitorizarea clinică, serologică și imagistică a evoluției cancerului după tratamentul radioizotopic.

Crearea unui institut în domeniul endocrinologiei a reprezentat o preocupare pentru profesorii C.I. Parhon și Șt. M. Milcu, secondati de dr. Marcela Pitiș, care s-a materializat la 8 noiembrie 1946. Atunci, Regele Mihai semna Decretul-lege nr. 895 care aprovă raportul ministrului Sănătății pentru înființarea institutului. Morbiditatea endocrină era ridicată și exista o masivă endemie de gușă, datorată deficitului de iod care afecta 25-30% din populație. Aceasta avea efecte asupra sistemului endocrin și în patologia altor organe. Instituția nou creată avea să funcționeze până în anul 1948 în Spitalul Colentina, apoi să se mute în spațiile Sanatoriului Saint Vincent de Paul.

Secția de Terapie Nucleară asigură terapia cu iod radioactiv a cancerului tiroidian; este una dintre primele secții de acest fel din lume și una dintre cele mai importante ale institutului. Motto-ul institutului: Nu există civilizație fără hormoni tiroidieni.

Prin întreaga activitate, Parhon a influențat învățământul medical românesc; instituția a format o cultură interdisciplinară între endocrinologie, neurologie, psihiatrie, genetică și biologie, cu o viziune de unitate între endocrinologia biologica și cea medicala, între experiment și clinica, între cercetare și învățământ.

tags: #medic #bun #pediatru #la #inst #parhon

Postări populare:

• Impactul avortului medicamentos asupra ciclului menstrual
• Andrea Marcu, medic pediatru: educație, parcurs profesional și activități actuale
• Evaluarea fertilității la bărbat: teste și interpretări esențiale
• Echipă și servicii de chirurgie cardiovasculară pediatrică în Sibiu: perspective educaționale
• Caietul de sarcini: importanța sa în procesul de achiziții publice