Profesorul Alexandru Pesamosca, un nume de referință în chirurgia pediatrică din România, a lăsat o amprentă de neșters în medicina țării noastre. Cunoscut pentru dedicarea sa incomensurabilă față de micii pacienți și pentru intervențiile chirurgicale inovatoare, profesorul Pesamosca a transformat destine și a redat speranța miilor de familii.
Alexandru Pesamosca s-a născut la Constanța, pe 14 martie 1930. A urmat liceul "Mircea cel Bătrân" din orașul natal, iar apoi a absolvit Facultatea de Medicină Generală la București în 1954. Primii săi ani de practică medicală i-a petrecut în Niculești-Jianu (actualmente Dudești, Brăila), unde a profesat timp de trei ani (1954-1957).
Ulterior, cariera sa a luat o turnură remarcabilă odată cu transferul la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu” (1957-1984), urmat de o lungă perioadă petrecută la „Budimex” (actualmente „Spitalul Marie Curie”) (1984). Aici, profesorul Pesamosca a realizat un număr impresionant de operații, estimat la circa 45.000, multe dintre ele fiind premiere mondiale.
Prestigul său internațional în domeniul chirurgiei pediatrice era deja solid consolidat încă dinainte de 1989, prin intervențiile sale chirurgicale efectuate și în străinătate, în țări precum China, Franța, Italia și Republica Moldova.
Premiere Mondiale și Abordări Curajoase
Unele dintre operațiile efectuate de Alexandru Pesamosca au constituit premiere mondiale, abordând cazuri grave, considerate de mulți incurabile. Un exemplu elocvent este intervenția chirurgicală asupra unui copil de șapte ani, care avea esofagul plin de tumori. Profesorul a luat hotărârea curajoasă de a înlătura complet organul bolnav și de a reconstrui unul nou din colon.
Un alt caz memorabil a fost cel al unei fetițe născute fără sfinctere, anal și uretral. Profesorul Pesamosca a reușit, după două zile nedormit, să realizeze o altă premieră mondială: a prelevat fibre musculare din pulpa fetiței pentru a confecționa două noduri, pe care le-a implantat pentru a restabili funcționalitatea sfincterelor.
"Astea împliniri, domnule. Nu vile, maşini sau mai ştiu eu ce rahaturi," a declarat profesorul Pesamosca, subliniind satisfacția sa profundă în fața acestor reușite medicale.
Un Om Dedicat și Sever, dar Binevoitor
Cunoscuți printre discipolii săi ca fiind de o severitate extremă în sala de operație, profesorul Pesamosca le-a oferit sfaturi medicale prețioase chiar și în ultima perioadă a vieții sale. Colegii săi își amintesc de el ca fiind un maestru care îi îmbărbăta în momentele dificile și îi ghida în lupta cu malformațiile.
Doctorul Radu Spătaru, directorul medical, menționează că, și la trei ani de la moartea sa, cabinetul profesorului din incinta spitalului a rămas neocupat, semn al respectului și a prezenței sale copleșitoare.
Doctorul Nina Bratu, care a lucrat alături de profesorul Pesamosca timp de 40 de ani, subliniază că sfaturile și ideile sale sunt încă prezente în sala de operație. "Dacă aveai răbdarea să stai alături de el, aveai enorm de învățat. Nu obosea niciodată, deşi opera de dimineaţa până seara,” își amintește doctorul Bratu.
Deși se îmbolnăvise și nu se mai putea deplasa, Pesamosca dorea în continuare să fie util, chemând zilnic colegii săi pentru discuții medicale. "Viaţa lui a fost spitalul acesta," a explicat Nina Bratu.
Viața Personală și Legătura cu Spitalul
Viața personală a profesorului Pesamosca a fost marcată de tragedii. A pierdut doi fii, unul dintre ei, medic, decedând în 1993 din cauza unei tumori cerebrale. După moartea soției sale în 1999, profesorul a renunțat în totalitate la viața personală, locuind într-o cameră de aproximativ 10 metri pătrați în Spitalul „Marie Curie”, care îi devenise casă.
Alexandru Pesamosca este, de asemenea, ctitor al Bisericii Cuviosul Stelian și Sfântul Nicolae-Brâncoveanu, aflată în curtea spitalului Marie Sklodovska-Curie (fostul Budimex). Patriarhul României a aprobat ca acesta să fie înmormântat acolo, în semn de recunoaștere a contribuției sale.
Alexandru Pesamosca, unul dintre marii chirurgi ai României, trăieşte astăzi izolat
Moștenirea Profesorului Pesamosca
Profesorul Pesamosca a fost, de asemenea, un om de știință recunoscut, organizând anual, pe 14 martie (ziua sa de naștere), un congres medical în spital, ce aduna medici din toată țara.
Academicianul Constantin Popa, directorul Institutului de Boli Neurovasculare, cel care l-a tratat pe profesor în ultimii ani de viață, subliniază că Pesamosca "există în continuare" prin echipa pregătită de el, care a dezvoltat secții întregi pe care el și-ar fi dorit să le vadă. Profesorul Pesamosca a rămas în medicina românească ca un medic cu viziune globală.
Deși a fost scos la pensie forțat, iar în ultimii ani ai vieții sale a fost imobilizat la pat, profesorul Pesamosca a rămas o sursă de inspirație și un exemplu de devotament pentru generațiile de medici.
"Am iubit mult copiii, toată viaţa m-a urmărit zâmbetul lor de dinaintea unei operaţii. Spaimă, durere, resemnare, speranţă şi milă. Cu zâmbetul acela îmi cereau toată mila din lume," spunea profesorul Pesamosca.
Alexandru Pesamosca a decedat în noaptea de miercuri spre joi, 1 septembrie 2011, la Spitalul "Marie Curie", la vârsta de 81 de ani, din cauza unor afecțiuni cardiace și renale. Ultimele sale zile au fost petrecute în locul pe care l-a iubit cel mai mult - spitalul unde și-a dedicat viața.
Profesorul Pesamosca a salvat mii de copii de la infirmitate sau de la moarte, inclusiv pe cei considerați fără speranță și inoperabili de către alți medici. Dedicarea sa profesională totală, curajul în fața cazurilor dificile și pasiunea pentru chirurgia pediatrică îl recomandă drept unul dintre cei mai mari medici pe care i-a avut România.