Probabil nu există medic pediatru în România care să nu fi auzit de Prof. Dr. Mircea Nanulescu, unul dintre cei mai longevivi şi dedicaţi doctori pediatri din ţară. ”Astăzi nu am niciun regret că m-am specializat în domeniul pediatriei”, spune profesor Nanulescu, care în 1967 îşi începe cariera didactică în cadrul UMF “Iuliu Haţieganu”. Conduce Societatea de Pneumologie Pediatrică din Romania, între 2003 - 2010, şi este apoi vice-preşedintele Societăţii Române de Pediatrie, în perioada 2010 - 2014. V-aţi născut în Constanţa, aţi absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti şi aţi ajuns apoi la Cluj. Rămânerea mea definitivă în Cluj s-a datorat mai multor factori, dar decisive au fost relaţia interumană, respectul reciproc, indiferent de scara ierarhică. În ziua premergătoare concursului pentru funcţia de preparator, am intrat în contact cu secretarele de la universitate şi cu locţiitorul clinicii la care concuram pentru ocuparea postului didactic. Am fost primit cu multă căldură, am fost invitat să iau loc şi, atât la universitate, cât şi în clinică, interlocutorii au întreţinut o conversaţie pe diferite teme cu o durată de 15 - 20 de minute.
În cei 3 ani de internat la clinicile din Bucureşti unde am efectuat diferite stagii, nu am beneficiat de un astfel de „tratament”, deşi port o deosebită recunoştinţă şcolii medicale din Bucureşti pentru formarea mea profesională. În Clinica Pediatrie I din Cluj, cei doi şefi de clinică (Prof. Dr. Iuliana Târlea şi Prof. Dr. Aurel Chişu) au încurajat diferitele iniţiative ale mele, de introducerea unor metode noi de diagnostic şi tratament în practica curentă. După doi ani de activitate în această clinică am fost învestit cu funcţia de coordonatar al secţiei de terapie intensivă a clinicii.
- Nu ştiu exact de ce am ales profesia de medic.
- În perioada în care urma să dau admiterea pentru învăţământul superior, după opinia mea două profesii mi se păreau deosebite: cea de medic şi cea de inginer.
- Pentru că la matematică nu eram foarte performant, am hotărât să încerc la medicină şi am reuşit de la prima încercare.
- Am ajuns la Facultatea de Pediatrie fără voia mea. În anul 1960, printr-o hotărâre de partid, s-a înfiinţat Facultatea de Pediatrie şi în anul IV am fost „selecţionat”, fără acordul meu, să fac parte din studenţii acestei facultăţi.
Apoi, fiind absolvent al acestei facultăţi, am fost obligat să dau concurs de rezidenţiat (pe vremea aceea secunda) doar la specialităţi pediatrice. În cursul rezidenţiatului am fost remarcat de colectivul Clinicii de Obstetrică şi Ginecologie din Spitalul Brâncovenesc şi de colectivul Clinicii de Neurologie I al Spitalului Nr. 9, cu perspectiva de a participa la concurs pentru un post de cercetare sau de cadru didactic.
La începutul activităţii de pediatru mă confesam unui coleg mai în vârstă despre regretul meu de a nu mă specializa în alt domeniu. Colegul mi-a răspuns: „Pentru un artist nu este importantă mărimea scenei, ci cum interpretează rolul”. Astăzi nu am niciun regret că m-am specializat în domeniul pediatriei. Aţi recomanda tinerilor medicinişti să aleagă pediatria? Absolvenţii facultăţilor de medicină aleg, de cele mai multe ori, în funcţie de rezultatele concursului de rezidenţiat.
Este important să se pregătească bine şi să practice cu pasiune. Le recomand tinerilor medici la început de drum să acorde zilnic câteva ore studiului individual, să participe la diferite manifestări ştiinţifice medicale, să se iniţieze în metodologia cercetării ştiinţifice şi să participe cu comunicări la conferinţe şi congrese medicale. Cât de importantă este comunicarea medic-pacient pentru practica medicului pediatru? În practica pediatrică, dialogul medic-pacient are particularităţi: comunicare cu mama şi cu copilul bolnav, iar copilul mic nu verbalizează, dar poate fi înţeles prin gesturi şi atmosferă liniştită în timpul consultaţiei.
De ce credem că părinţii pot alege uneori să nu îşi vaccineze copiii? Pe lângă faptul că acordul informat pentru imunizare a fost o condiţie insuficient aplicată, adepţii anti-vaccinare au fost foarte prezenţi pe forumuri şi canale media. România este în prezent una dintre ţările cu consum ridicat de antibiotice; însă întâlnim protocoale clare pentru evitarea abuzului de antibiotice în cadrul evenimentelor ştiinţifice pediatrice. Interzicerea eliberării antibioticelor fără prescripţie este o altă măsură de limitare a abuzului.
Liderii de opinie promovând raționalizarea antibioticoterapiei au durat 2-3 decenii. Ce părere aveţi despre educaţia medicală continuă în România? Sunt condiţii bune: informare online (PubMed), cursuri, congrese, conferinţe, şi o stimulare necesară a cercetării ştiinţifice. Nu este un motto personal care să-mi fi ghidat cariera. Profesia de medic pediatru este o carieră complexă și plină de satisfacții, dedicată sănătății copiilor, de la naștere până la adolescență. Această specializare necesită o pregătire academică riguroasă, abilități clinice solide și calități umane excepționale.
Un pediatru nu doar diagnostichează și tratează bolile, ci supraveghează și dezvoltarea fizică, mentală și emoțională a pacienților tineri. Parcursul educațional pentru a deveni pediatru începe cu o bază solidă și continuă cu ani de studiu medical specializat. Studenții au nevoie de bacalaureat cu profil științific, iar în România studiile de medicină generală durează șase ani.
Drumul către specializarea în pediatrie
Înainte de a deveni pediatru, după finalizarea studiilor de medicină generală, tinerii urmează un stagiu de rezidenţiat de aproximativ cinci ani. Rezidenţiatul include formare teoretică, practică, gărzi, redactare de documente şi lucru în sistemele informatice ale spitalelor. Curriculum-ul este complex, oferind expunere în diverse secţii, dezvoltând gândirea clinică. Teza de doctorat este necesară, la fel ca şi Diploma de Studii Specializate (DES).
Competenţe și calități esențiale pentru un pediatru includ abilități clinice și tehnice, dar și capacitatea de a comunica, empatia, atenția la detalii și disponibilitatea pentru învățare continuă. Iubirea pentru copii și păstrarea unei atmosfere prietenoase în cabinet sunt, de asemenea, valori importante.
Oportunități de carieră pentru medicul pediatru
După obținerea titlului de medic specialist, pediatrii au multiple opțiuni: spitale publice, clinici private, centre PMI (Protecția Mamei și Copilului), unități de primiri urgențe pediatrice, medicina școlară și de grădiniță, precum și alte direcții, cum ar fi centre de prematuri, call center pediatric, training pentru părinți, consultanță medicală și carieră universitară. Remunerația variază în funcție de sector (public sau privat), de tipul activității și de experiență.
- Spitale publice: stabilitate, posibilități de avansare în conducere.
- Clinici private și cabinete private: flexibilitate, adesea un salariu competitiv, dar mai puțină siguranță în unele cazuri.
- Centre PMI: activitate orientată spre prevenție și monitorizarea dezvoltării copiilor.
- Unități de primiri urgențe pediatrice: ture, inclusiv de noapte, cazuri grave.
- Medic școlar/grădiniță: monitorizarea sănătății copiilor în mediul educațional.
- Alte oportunități: prematuri, trainer pentru părinți, consultant medical, carieră universitară.
Remunerația aproximativă în România variază: rezidenți, salarii la început; medici specialiști în stat aproximativ 10.000 RON/lună plus sporuri; în spitale private între 4.000 - 10.000 RON/lună plus sporuri; gărzi 400 - 1.500 RON per gardă; cabinet privat 25-50% din costul consultației; medic școlar 2.000-4.000 RON/lună.
Concluzie: profesia de medic pediatru este una dintre cele mai frumoase meserii, dar cere dedicare, solidaritate cu copiii și familiile acestora, precum și o pregătire continuă. Pediatria și neonatologia rămân domenii atractive, cu impact emoțional ridicat, dar cu satisfacții semnificative prin rezultatele pozitive în sănătatea copiilor.
Informații suplimentare despre studii și carieră oferă exemple de parcursuri academice internaționale și detalii despre programele educaționale moderne în medicina pediatrică, inclusiv exemple din instituții universitare reprezentative.
Rezumat valoric al traseului educațional
- Studiile universitare de medicină: 6 ani în România, bacalaureat științific.
- Examen național competitiv pentru alegerea specialității după finalizarea studiilor generale.
- Rezidențiat în pediatrie: aproximativ 5 ani, cu pregătire teoretică și practică, gărzi și teză.
- Diploma de Studii Specializate în Pediatrie (DES) la finalizarea rezidențiatului.
- Competențe clinice, comunicare, empatie, atenție la detalii, învățare continuă și dedicare față de pacienți.
tags: #medic #pediatru #studii #necesare
Postări populare:
- Utilizarea tabletei LCD la copii: ghid practic pentru colaborare și dezvoltare
- Descoperă Babele și Sfinxul în Munții Bucegi
- Rețeta de prajitura cu cocos pentru bebeluși: simplu de preparat
- Disciplina Pediatrie I la Spitalul de Urgență pentru Copii
- Extractul de placentă în tratamentele pentru căderea părului: cum acționează