Învăţământul universitar medical din România oferă tot bagajul de cunoştinţe teoretice şi practice de care un tânăr medic are nevoie pentru a-şi practica meseria. Deschiderea pe care a avut-o România odată cu intrarea în Uniunea Europeană s-a reflectat şi asupra mediului universitar. Din 2010, rezidenţii pot face stagii în spitalele din Franţa. Tinerii medici rezidenţi au avut oportunitatea să cunoască sistemul medical european, să se perfecţioneze şi să aducă în spitalele româneşti această experienţă. De anul viitor, rezidenţii români au posibilitatea să urmeze un stagiu de pregătire de un an într-un spital franţuzesc, pe baza unui formular de candidatură. “Este vorba de un schimb de experienţă prin care medicii români să-şi însuşească standardele europene spitaliceşti şi să revină în ţară pentru a le implementa la nivel local”, a declarat dr. Depunerea candidaturii începe din 18 martie 2010.

Stagiul durează un an, începînd din 2 noiembrie (trebuie completat anul) şi până pe 31 octombrie (trebuie completat anul). Printre condiţiile de acceptare a candidaturii se numără: vârsta maximă 35 de ani, cunoaşterea foarte bună a limbii franceze, scrisoare de corespondenţă între medicul român, care a trimis rezidentul şi cel francez, care îl primeşte în stagiu etc. dr. Acesta îşi desfăşoară activitatea în Departamentul de Neuroradiologie, în cadrul echipei prof. - Cum aţi câştigat bursa la Toulouse ? Bursa a fost atribuită de către societatea CIRSE (Cardiovascular and Interventional Radiological Society of Europe), societate profesională de radiologie intervenţională. Aplicaţia a fost făcută pentru un stagiu de pregătire înneuroradiologie, în special neuroradiologie vasculară.

Infografic: traseu rezidențial în Franța, de la înscriere la finalizarea stagiului

Diferențe între sistemul de rezidențiat franțuzesc și cel românesc

- Care sunt deosebirile dintre sistemul de rezidenţiat franţuzesc şi cel românesc ? Pot să vă ofer informaţii numai în ceea ce priveşte rezidenţiatul în radiologie. Durata de pregătire este tot de cinci ani (la fel ca în România), au module fixe de şase luni (diferit) şi trebuie să se rotească între mai multe servicii (Urgenţe, Neuroradiologie, Radiologie Generală). Același lucru se întâmplă şi la noi. - Ce credeți că ar putea România să preia din respectivul sistem? Ar trebui preluată mobilitatea. În acest sens există chiar un proiect personal (X-change) care se află în dezbatere în cadrul Societăţii de Radiologie şi Imagistică din România. Proiectul are ca obiectiv dezvoltarea profesională a rezidenţilor de Radiologie şi Imagistică Medicală, cu scopul de a cunoaşte şi de-a aprofunda diferitele subspecialităţi ale disciplinei, prin mobilitatea lor în diferite centre universitare (clinici universitare, centre de excelenţă, centre de imagistică în domeniul privat).

- Cât este de important să avem medici bine pregătiți în radiologie intervențională? - Ce anume v-a impresionat la colegii francezi? Atitudinea în faţa rezolvarii cazurilor. Dr. În 2005 am lucrat ca rezident de radiologie timp de șase luni în clinica de neuroradiologie a prof.dr. J. Chiras din Spitalul Pitiè-Salpêtriére, Paris. Am avut toate documentele medicale traduse în franceză şi legalizate, m-am înscris în Colegiul Medicilor şi la Universitatea de Medicină din Paris (unde am plătit o taxă de aproximativ 400 euro pentru şase luni). Am avut inclusiv carnet de rezident. Salariul meu era de 1250 euro/lună, iar dacă vroiam puteam să fac gărzi pe radiologie cu 100 euro/gardă. Un medic rezident francez primea în jur de 2000 euro. Un medic specialist avea 4000 euro/lună, plus 500 euro/gardă. Programul era de opt ore, cu o pauză de masă la prânz. Una din marile diferenţe faţă de România era faptul ca acolo medicul nu este aglomerat. Are unul-trei pacienţi/zi plus eventual ceva consultaţii (nu în fiecare zi).

- Programul pentru toată săptămâna este stabilit de vinerea dinainte. Nu era nici o problemă să ne înlocuiam între noi. Acolo medicul nu se ocupă de partea de aprovizionare cu materiale (licitaţii), de făcut referate, rapoarte de activitate şi alte hârtii. Pentru asta există personal administrativ. Săptămânal aveau loc întâlniri cu medicii din alte specialităţi colaboratoare (neurochirurgie, ortopedie), cu care se discutau cazurile. Relațiile cu profesorul şi medicii titulari erau corecte. Nu comunicau prea mult extraprofesional.

Grafic: echipele medicale în Franța și fluxul de lucru în staffuri

- Pentru a începe o specializare medicală în Franța, este necesar ca studentul din anul 6 de studii să se prezinte la examenul ECN (Examene naționale de clasificare - Probele de clasificare națională). În funcție de rezultatul obținut la acest examen, studentul poate alege o specialitate precum și locația în care își va efectua rezidențiatul. La acest examen se poate înscrie studenților de la aceste examene, care sunt resortisanți ai țărilor din Uniunea Europeană. Obținerea diplomei de medic rezident în Franța este așadar o oportunitate profesională care merită a fi luată în considerare.

- O mai bună cunoaştere a practicilor locale. Începând cu anul 2005, este posibil, în fapt, să fii titular al unei diplome în medicină obținută într-o altă țară europeană decât Franța și să profesezi în această. Dar, începând cu anul 2013, măsurile de recunoaștere a diplomelor au devenit mai stricte și nu mai este chiar atât de simplu să profesezi în Franța când ești posesorul unei diplome obținute în străinătate. De aceea, în momentul în care intenționezi să te instalezi în Franța, este recomandabil să efectuezi rezidențiatul rezidențial în această țară pentru a evita orice obstacole legislative.

Calitatea formării și perspectivele profesionale în Franța

- Calitate recunoscută a formării, perspectivă interesantă. Organizarea studiilor de medicină din Franța este recunoscută mai ales pentru echilibrul excelent pe care îl oferă între teorie și practică. Rezidențiatul se desfășoară în stagii succesive prin care rezidentul poate prelua responsabilități importante în cadrul departamentului, cum ar fi prescrierea de medicamente sau consultații. De altfel, perspectivele de angajare în Franța în sectorul medical sunt reale. Medicina generală este sectorul cu cele mai stringente nevoi, dar nu singurul.

- Unele regiuni din teritoriu suferă de deficit de specialiști în majoritatea disciplinelor medicale. Dacă recursul la medici străini pentru a suplini aceste lipsuri este o practică deja existentă, demonstrarea faptului că ai efectuat o formare practică în Franța va fi bineînțeles un avantaj atât în vederea instalării în Franța ca liber profesionist cât și în vederea ocupării unui post ca medic salariat.

- Efectuarea unui stagiu în altă ţară este, în primul rând, un prilej de autodescoperire. Un mediu profesional dar și socio-cultural nou, care testează disponibilitatea fiecăruia de a se adapta, de a înţelege și, de ce nu, de a își însuși un fel de a trăi diferit. Experiența mea în acest sens a constat în două stagii de Neurologie, ambele efectuate în Île de France.

Diagramă: fluxul de rezidențiat în Franța vs. România

Experiență personală în Franța: două stagii în Neurologie

Din dorinţa de a mă supraspecializa în patologia sistemului nervos periferic, am ales un prim stagiu în cadrul unui serviciu axat strict pe afecţiunile neuromusculare, la spitalul APHP Raymond-Poincaré din Garches. Acolo am reușit să îmi însușesc tehnica electroneuromiografiei și să particip la diagnosticarea și gestionarea pacienților cu boli musculare. Ulterior, am lucrat în Centre Hospitalier de Versailles, într-un serviciu de neurologie generală, dar cu accent pe neurologia vasculară.

- Există particularităţi organizatorice pe care orice medic rezident care îşi doreşte să efectueze un stagiu în Franţa trebuie să le cunoască: medicii rezidenți schimbă spitalul/secția în care lucrează o dată la șase luni. Astfel, în patru ani de Neurologie (atât durează pregătirea la ei), vor fi experimentat opt echipe diferite. Deși este ușor anevoios, acest proces asigură o uniformizare a nivelului mediu de pregătire, precum și posibilitatea de a vedea toate ramurile Neurologiei și de a alege cea mai potrivită pentru tine.

- Un alt avantaj este rețeaua de cunoștințe dobândită la finalul rezidențiatului, extrem de valoroasă când te afli în impas diagnostic sau terapeutic. Modul de lucru în spital este diferit de România: programul este de obicei 9:00-18:00, cu pauză de masă; în multe cazuri, însă, colegii rămân mai mult în spital. Existența unui filtru de eroare în lanțul de îngrijire scade riscurile de eroare medicală.

Foto: secția de neuroradiologie dintr-un spital francez

- În Franța, pentru început, studentul din anul 6 de studii trebuie să treacă ECN, iar rezultatul determină alegerea specialității și a locației de rezidențiat. Cetățenii UE se pot înscrie. Obținerea diplomei de medic rezident în Franța este o oportunitate profesională care merită luată în considerare.

Despre statutul rezidentului străin (FFI)

- Denumirea oficială este FFI = Faisant fonction d’interne, adică „face funcţia unui intern”. Drepturile unui rezident străin sunt similare cu cele ale unui rezident francez: participare la aceleași cursuri, timp de studiu similar, posibilități de formare în competențe complexe. Marele dezavantaj este remunerația lunară fixă, echivalentă cu un salariu de rezident francez în anul I. Gradul de discriminare variază de la caz la caz.

- Rezidenții francezi au întâietate la alegerea stagiilor. Rezidenții străini pot avea posturi alocate în unele secții, dar în multe cazuri locurile aparțin rezidenților francezi. Cu toate acestea, există centre universitare greu accesibile străinilor, din motive obiective.

- Deși stagiile efectuate sunt echivalate, competențele obținute în Franța nu sunt recunoscute în România. În 2022, de exemplu, am urmat cursul de Neuroelectrofiziologie (DIU/DU) la Sorbona; programul a durat 7 luni, cu 300 de ore de ENMG/EEG/potențiale evocate într-un serviciu acreditat. Diploma îmi permite să practic aceste tehnici în Franța, dar nu și în România. Totuși, experiența poate fi benefică pentru viitor.

Schema: pașii pentru recunoașterea diplomei și traseul DIU/DU

Întrebări frecvente și sfaturi pentru cei interesați

- Diferențele organizatorice dintre sistemul de sănătate din România și cel din Franța sunt multiple și necesită timp pentru acomodare. Recomand ca noii veniți să fie îngăduitori cu ei înșiși și să caute sprijin în timpul perioadei de adaptare. În primele zile, un coleg mi-a spus: „singurul lucru de neiertat este să nu întrebi”.

- În timpul rezidențiatului, contactul cu o țară diferită și cu un sistem de sănătate diferit este benefic pentru orice medic, independent de etapa profesională. În timpul rezidențiatului se formează baza „instinctului medical”, care va dicta standardele de mai târziu, ca specialiști.

- Stagiile în Franța pot oferi un ghid practic despre organizarea echipelor, repartizarea responsabilităților (ECG, gazometrie, punctii, etc.), comunicarea cu familiile pacientului, prezentări pentru staff și vizite regulate. Punctul cheie este să fii în contact permanent cu pacientul, să urmărești cazul și să ceri explicații atunci când ai nevoie.

Infografic: cum se structurează o zi de rezidențiat în Franța (9:00-18:00)

Perspectiva profesională după finalizarea rezidențiatului

- După trei ani de „medic șef” (specialist), urmează progresia către poziții avansate în carieră, cum ar fiPH (praticien hospitalier) și apoi PUPH (profesor universitar). Aceste etape pot presupune publicări, proiecte clinice și competiții interinstituționale. Însă aceste trasee pot varia în funcție de specificul fiecărei reglementări naționale.

- În ceea ce privește instalarea în Franța, mulți medici au ales să se angajeze în sectorul public sau privat, iar transferul abilităților dobândite în Franța în România reprezintă un beneficiu licit pentru dezvoltarea sistemului local.

Viața de român în Franța: ADEVĂRUL după 15 ani 🇷🇴🇫🇷

O privire asupra ofertelor de muncă în pediatrie în Franța

  1. Metz, 57 - Medic pediatru neonatolog: 5 930 € brut pe lună; responsabilități în monitorizarea nou-născuților prematuri, respirație și nutriție, cu avantaje precum ajutor pentru locuință, acoperire mutare și posibilități de avansare.
  2. Villeneuve-la-Garenne, 92 - Medic pediatru în regim liberal: până la 70% din cifra de afaceri brută; centru multidisciplinar cu secretariat, administrare și program flexibil.
  3. Clamart, 92 - Pediatru în regim liberal: cabinet privat într-un centru modern; chirie diferită în funcție de zile, secretariat la fața locului, program flexibil.
  4. Marseille, 1er și Marseille 7e - Pediatru în regim liberal, cu programe variate de lucru și salarii între 4 000 și 8 000 euro pe lună; suport administrativ și infrastructură modernă.
  5. Promoția de recrutare Jober Group - servicii de conectare cu instituții din Franța, cu consultanță pentru înscrierea în Ordinul Medicilor și suport pentru relocare.

tags: #medic #rezident #pediatru #franta

Postări populare: