Tahicardia este un termen medical care descrie o frecvența cardiacă de peste 100 de batai pe minut.

În unele situații, bataile rapide ale inimii pot fi complet normale. De exemplu, este absolut natural ca ritmul cardiac să crească în timpul activităților fizice sau ca răspuns la anumite traume, afectiuni sau stres.

Există cazuri în care un puls marit nu produce simptome sau complicații.

Tahicardia înseamnă o frecvență cardiacă mare (puls marit).

De obicei, medicii consideră că o frecvență cardiacă mai mare de 100 de batai pe minut este prea rapidă, cu toate ca aceasta variază de la o persoană la alta.

În caz de tahicardie, fie camerele superioare, fie cele inferioare ale inimii bat mult mai repede.

În plus, atunci cand inima bate mai repede, mușchii ei au nevoie de mai mult oxigen.

Adultii au, în general, în repaus, între 60 și 100 de batai ale inimii pe minut.

De obicei, o frecvență cardiacă mai mică în repaus presupune o funcționare cardiacă mai bună și o stare cardiovasculară mai eficientă.

Există multe tipuri diferite de tahicardie.

Alte tipuri de tahicardie sunt grupate în funcție de cauză și de partea inimii care provoacă ritmul cardiac rapid.

În cazul acestui tip de tahicardie, inima bate mai repede decât de obicei, însă ritmul este normal, impulsul provenind din nodul sinoatrial.

Tahicardia atrială sau supraventriculară se caracterizează printr-un puls marit care apare în camerele superioare ale inimii, fiind cea mai întâlnită problemă de ritm cardiac la copii și tineri.

De obicei, nu este o situație gravă, însă, în situații extreme, poate duce la stare de inconștiență și stop cardiac.

Uneori, activitatea electrică a atriilor poate afecta și inima.

Din această cauză, camerele cordului se contractă rapid și neregulat, provocând o fibrilație atrială.

De cele mai multe ori, persoanele cu fibrilație atrială suferă și de o altă afecțiune cardiacă.

Problema îi afectează pe cei trecuți de vârsta de 65 de ani.

Flutter-ul atrial este asemănător fibrilației atriale.

Diferența constă în ritmurile cardiace, care sunt mai organizate în cazul flutter-ului atrial.

Semnalele electrice anormale din camerele inferioare ale inimii provoacă un puls marit.

Spre deosebire de celelalte, fibrilația ventriculară este o problemă cardiacă gravă și, de cele mai multe ori, o urgență medicală.

Ventriculele tremură în loc să bată, provocând un aport scăzut de sânge către organism.

În general, tahicardia este cauzată de o întrerupere a impulsurilor electrice normale care controlează acțiunea de pompare sau viteza de pompare a inimii.

Există anumiți factori care pot declanșa un puls marit, în funcție de tipul și cauza tahicardiei.

Există o serie de medicamente care pot afecta semnalele electrice ale inimii și pot grăbi bătăile acesteia.

În principal, tratamentul pentru puls marit abordează direct cauza problemei.

Bătăile inimii sunt reglate de nervul vag.

Acest nerv poate fi influențat de anumite manevre sau tehnici care pot încetini bătăile inimii.

Aceste manevre pot fi utile în situații de urgență.

Medicamentele prescrise de specialist în caz de tahicardie sunt antiaritmicele.

Acestea pot fi administrate pe cale orală sau intravenoasă.

Această manevră ne este familiară din filme.

Medicul așează electrozi pe corpul pacientului cu tahicardie și furnizează un șoc electric inimii cu ajutorul unui aparat.

De asemenea, medicii pot trata tahicardia prin procedura de tip labirint.

În timpul acestei intervenții, chirurgul efectuează mici incizii în țesutul cardiac pentru a crea un model sau labirint de țesut cicatricial.

Embòlia cu lichid amniotic este o complicație rară și gravă a sarcinii, având potențial letal asupra mamei, fatului sau a ambilor.

Aceasta afectiune apare atunci cand fluidul care înconjoară copilul sau celulele fetale pătrund în sângele mamei.

Cel mai probabil, embolia cu lichid amniotic apare în timpul nașterii sau în perioada imediat după naștere.

Astfel ea constituentă una dintre principalele cauze de deces în timpul travaliului sau la scurt timp după naștere.

Embolia cu lichid amniotic este dificil de diagnosticat.

Dacă se suspectează prezența sa, medicul trebuie să institute un tratament cât mai urgent pentru a preveni complicațiile letale.

Bolile cardiace reprezintă afecțiuni cardio-vasculare morfo-functionale pe care le întâlnim la din ce în ce mai mulți pacienți la nivel mondial.

Unele dintre aceste patologii pot apărea și în sarcină.

• Patologii cardiace preexistente: acestea sunt patologii pe care pacienta le avea și înainte să rămână însărcinată, simptomatice sau nu.

În ceea ce privește prima categorie de afecțiuni, majoritatea pacientelor pot rămâne însărcinate și să ducă la capăt sarcina, copilul nefiind afectat de boala cardiacă preexistentă.

Exista însă...

Corioamnionita este o infecție bacteriană care apare înainte sau în timpul travaliului.

Denumirea se refera la membranele care înconjoară fetusul: corionul și amniosul.

Afectiunea apare atunci când bacteriile infectează corionul, amniosul și lichidul amniotic din jurul fatului.

Este cel mai frecvent întâlnită la nașterile premature; este, de asemenea întâlnită la aproximativ 2 până la 4 la sută din nașterile la termen.

Corioamnionita este cunoscută și sub numele de “amnionita” sau “infecție intra-amniotică”.

Această afecțiune se dezvoltă, de obicei, din cauza unei infecții care poate apărea atunci când bacteriile care sunt prezente în mod normal în vagin urcă în uter, unde se află fatul.

E. coli, streptococii din grupul B și bacteriile anaerobe sunt cele mai frecvente cauze ale corioamnionitei.

Ce este anemia?

Anemia este o patologie a sângelui, în care nivelul de celule roșii și hemoglobina sunt prea mici pentru a-și îndeplini funcția de transport al oxigenului în organism.

Atunci când organismul nu primește suficient oxigen, acesta nu poate funcționa normal.

Anemia de sarcină este o situație specială, în care pacientă anterior sănătoasă dezvoltă anemie în timpul sarcinii.

Sinteza de eritrocite (globule roșii) și hemoglobina are nevoie de un aport suficient de fier și vitamine.

În lipsa acestor micronutrienți se instalează anemia, atât în populația generală cât și în rândul femeilor însărcinate.

În general, există mai mult de 400 de tipuri de anemie.

Anemia din sarcină, deși este considerată normală, nu afectează toate pacientele.

Pacienta însărcinată necesită din partea medicului dentist o atenție specială pentru ca deși este considerată „sănătoasă” trebuie ferită de stres și anxietate, toate acestea deoarece organismul ei suferă o serie de modificări fiziologice și emoționale.

1. 2. 3. 4. 5. modificări hormonale.

1. 2. foarte rar apare tumora de sarcină “pregnancy tumor”, gingiile cresc în volum acoperind dinții, sângerază...

Sifilisul congenital reprezintă infecția nou-născutului, transmisă în timpul vieții intrauterine, pe cale transplacentară, de la gravidă infectată cu sifilis la fat.

Treponema pallidum - agentul etiologic al sifilisului traversează placenta începând din luna a V-a de sarcină.

Intensitatea și vechimea infecției luetice materne influențează gravitatea manifestărilor fetale, riscul transmiterii fiind mai mare în primul an de la contactarea infecției sifilitice.

Nou-născutul unei mame sifilitice poate fi afectat grav încă de la naștere, unele cazuri fiind chiar incompatibile cu viața sau copilul poate fi aparent sănătos la naștere, semnele infecției manifestându-se mai târziu în primul an de viață sau la vârsta de 9-12 ani; pe de altă parte fatul poate moșteni anticorpi de la mamă, ceea ce-i permite să reziste infecției treponemice.

Datorită introducerii testelor de screening pentru sifilis la toate gravidele în primul trimestru de sarcină, în prezent...

Infografic: Tahicardie în sarcină - tipuri, cauze și opțiuni de tratament

Understanding Supraventricular Tachycardia (SVT)

  • Valori normale ale pulsului în sarcină: 60-100 bpm în repaus; în timpul efortului moderat pot crește la 110-115 bpm.
  • Tahicardia sinusală este cea mai frecventă formă în sarcină, adesea datorată adaptărilor fiziologice, anxietății sau deshidratării.
  • Tahicardia supraventriculară (SVT) poate provoca episoade bruște de bătăi rapide, dar este în majoritatea cazurilor benignă.
  • Tratamentul include măsuri nonfarmacologice, monitorizare atentă, și, dacă este necesar, beta-blocante sau blocante ale canalelor de calciu, sub supravegherea medicului.
  • Evitarea cofeinei, alcoolului și fumatului contribuie la reducerea frecvenței episoadelor.

Diagnosticul tahicardiei în sarcină

Istoricul medical este primul analizat de medic, însoțit de examenul fizic și teste precum electrocardiograma (EKG).

Monitor Holter, teste de efort, RMN sau tomografie și analize de sânge pot fi utilizate pentru evaluarea cauzelor și a riscurilor.

Prevenție și management în sarcină

Menținerea unui stil de viață sănătos reprezintă prima linie de intervenție: hidratare adecvată, odihnă, eliminarea stimulantilor, și exerciții fizice moderate, aprobate de medic.

Magneziul poate juca un rol în reglarea ritmului cardiac; suplimentarea cu magneziu poate ameliora simptomele în unele cazuri.

Poziționarea corpului în timpul sarcinii, în special odihna în decubit lateral stâng, poate reduce episoadele de tahicardie.

Tratamentul tahicardiei în sarcină: opțiuni și precauții

Betablocantele, în special metoprololul și propranololul, constituie prima linie de tratament în multe cazuri, cu evaluare atentă a raportului beneficiu-risc pentru mamă și făt.

Blocantele canalelor de calciu, cum ar fi verapamyl, pot fi utilizate când beta-blocantele nu sunt tolerate sau nu sunt indicate.

Alte opțiuni antiaritmice pot include adenozină pentru atacuri acute SVT sau digoxină ca alternativă de control al frecvenței, toate sub supravegherea specialistului.

Este deosebit de important să se evite amiodarona în sarcină, deoarece poate provoca anomalii fetale semnificative.

Modalități de intervenție avansate (ablație) pot fi luate în considerare în situații specifice, sub expertiză cardiologică și obstetrică.

Complicații și monitorizare

Pulsul mărit poate afecta fluxul sanguin către organe, iar în cazuri de tahicardie severă pot apărea complicații cardiovasculare sau respiratorii.

Monitorizarea zilnică a ritmului cardiac și a stării pacientei permite ajustări ale tratamentului și asigură o sarcină cât mai sigură.

Întrebări frecvente despre tahicardia în sarcină

  1. Tahicardia se vindecă?
  2. Ce faci când pulsul este mare?
  3. Este sigure betablocantele în timpul sarcinii?
  4. Cum pot reduce natural ritmul cardiac în timpul sarcinii?
  5. Trebuie să fiu îngrijorată de bătăile rapide ocazionale ale inimii?
  6. Care simptome indică urgență medicală?

tags: #medicament #pentru #tahicardie #in #sarcina

Postări populare: