Probabil nu există medic pediatru în România care să nu fi auzit de Prof. Dr. Mircea Nanulescu, unul dintre cei mai longevivi şi dedicaţi doctori pediatri din ţară.
”Astăzi nu am niciun regret că m-am specializat în domeniul pediatriei”, spune profesor Nanulescu, care în 1967 îşi începe cariera didactică în cadrul UMF “Iuliu Haţieganu”.
Conduce Societatea de Pneumologie Pediatrică din Romania, între 2003 - 2010, şi este apoi vice-preşedintele Societăţii Române de Pediatrie, în perioada 2010 - 2014.
Rămânerea mea definitivă în Cluj s-a datorat mai multor factori, dar decisive au fost relaţia interumană, respectul reciproc, indiferent de scara ierarhică.
În Clinica Pediatrie I din Cluj, cei doi şefi de clinică (Prof. Dr. Iuliana Târlea şi Prof. Dr. Aurel Chişu) au încurajat diferitele iniţiative ale mele, de introducerea unor metode noi de diagnostic şi tratament în practica curentă.
După doi ani de activitate în această clinică am fost învestit cu funcţia de coordonatar al secţiei de terapie intensivă a clinicii.
Nu ştiu exact de ce am ales profesia de medic.
În ziua premergătoare concursului pentru funcţia de preparator, am intrat în contact cu secretarele de la universitate şi cu locţiitorul clinicii la care concuram pentru ocuparea postului didactic.
Am fost primit cu multă căldură, am fost invitat să iau loc şi, atât la universitate, cât şi în clinică, interlocutorii au întreţinut o conversaţie pe diferite teme cu o durată de 15 - 20 de minute.
În cei 3 ani de internat la clinicile din Bucureşti unde am efectuat diferite stagii, nu am beneficiat de un astfel de „tratament”, deşi port o deosebită recunoştinţă şcolii medicale din Bucureşti pentru formarea mea profesională.
Înainte de admiterea pentru învăţământul superior (în anul 1957), două profesii mi se păreau deosebite: cea de medic şi cea de inginer.
Pentru că la matematică nu eram foarte performant, am hotărât să încerc la medicină şi am reuşit de la prima încercare.
Apoi, fiind absolvent al Facultăţii de Pediatrie, am fost obligat să dau concurs de rezidenţiat doar la specialităţi pediatrice.
La începutul activităţii de pediatru mă confesam unui coleg mai în vârstă despre regretul meu de a nu mă specializa în alt domeniu.
Colegul mi-a răspuns: „Pentru un artist nu este importantă mărimea scenei, ci cum interpretează rolul”.
Aţi recomanda tinerilor medicinişti să aleagă pediatria?
Absolvenţii facultăţilor de medicină aleg, de cele mai multe ori, în funcţie de rezultatele concursului de rezidenţiat.
Indiferent de ce specialitate au ales sau au fost constrânşi să aleagă, important este să se pregătească bine şi să practice cu pasiune.
Le recomand tinerilor medici la început de drum să acorde zilnic câteva ore studiului individual, să participe la diferite manifestări ştiinţifice medicale, să se iniţieze în metodologia cercetării ştiinţifice şi să participe cu comunicări la conferinţe şi congrese medicale.
Cât de importantă este comunicarea medic-pacient pentru practica medicului pediatru?
În practica pediatrică, dialogul medic-pacient are anumite particularităţi, se referă la comunicare atât cu mama, cât şi cu copilul bolnav.
Uneori mama oferă informaţii inexacte deoarece „judecă cu inima, nu cu mintea”.
Copilul de vârstă mică nu verbalizează, dar o comunicare cu acesta este posibilă prin gesturi şi printr-o „atmosferă” liniştită în timpul consultaţiei, atmosfera la care trebuie să participe şi părinţii.
De ce credeţi că aleg unii părinţi să nu îşi vaccineze copiii?
Printre cauzele care au declanşat curentul anti-vaccinare în Romania aş menţiona solicitarea acordului informat al părinţilor pentru imunizare, acord informat care a fost generalizat cu ocazia tentativei de vaccinare pentru virusul papilomatozei umane.
La acea dată medicii de familie nu au fost instruiţi asupra acestei proceduri, iar părinţii au gândit eronat, „dacă trebuie să-mi dau acordul, înseamnă că se poate întâmpla ceva”.
Pe de altă parte adepţii curentului anti-vaccinare au fost foarte prezenţi pe forum-uri şi foarte vocali pe diferitele canale TV.
De menţionat că niciunul dintre adepţii anti-vaccinării nu este specialist în domeniu.
România este, în continuare, printre fruntaşele Europei la consumul de antibiotice.
În majoritatea ţărilor dezvoltate şi în cele emergente se consumă, frecvent nejustificat, antibiotice.
Ierarhiile sunt mai puţin importante.
Diferitele evenimente ştiinţifice pediatrice care se desfăşoară în ţara noastră subliniază, sistematic, imperativul evitării abuzului de antibiotice.
Au fost elaborate protocoale în care se menţionează, cu claritate, situaţiile în care se indică antibiotricoterapia.
Interzicerea eliberării antibioticelor din farmacie fără prescripţie medicală reprezintă o altă modalitate de a limita abuzul acestei terapii.
Liderii de opinie din ţara noastră desfăşoară o campanie pentru raţionalizarea antibioticoterapiei de aproximativ 2-3 decenii.
Ce părere aveţi despre felul în care se realizează educaţia medicală continuă în România?
Există condiţii care oferă premize pentru o bună educaţie medicală continuă: informaţie online (PubMed, de exemplu), cursuri de formare profesională (inclusiv online), congrese, conferinţe.
Este necesară o implicare mai mare a medicilor în activitatea de cercetare ştiinţifică, cu prezentarea rezultatelor sub forma comunicărilor orale sau poster.
Nu am un motto personal care mi-a ghidat cariera. Exercitarea profesiei de medic.
Extras din Legea 95/2006
Persoane care pot exercita profesia de medic pe teritoriul României (art. 376) sunt cetățeni ai statului român; cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene; soțul unui cetățean român, precum și descendenții și ascendenții în linie directă, aflați în întreținerea unui cetățean român, indiferent de cetățenia acestora.
Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele care îndeplinesc următoarele condiții (art. 385): dețin un titlu oficial de calificare în medicină; nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege; sunt apți din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic; sunt membrii ai Colegiului Medicilor din România.
Medicii cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, stabiliti pe teritoriul României, exercită profesia de medic cu aceleași drepturi și obligații ca și medicii români.
Vom continua cu vizierea anuală a certificatului de membru și alte prevederi legislative privind exercițiul profesiei.
Calea educațională pentru a deveni pediatru în România
Pediatria începe cu provocările admiterii la facultatea de medicină, apoi urmează studii universitare de 6 ani, apoi rezidențiatul în pediatrie de 5 ani.
Studiile medicale generale durează 6 ani, iar după absolvire candidații susțin un examen național competitiv pentru alegerea specialității.
După finalizarea rezidențiatului, se obține Diploma de Studii Specializate în Pediatrie (DES) și competențe clinice, tehnice și aptitudini umane pentru relaționarea cu copiii și familiile acestora.
Curricula pediatriei include stagii pe diverse secții, cerințe de teze, și adeziunea la protocoalele moderne de tratament și prevenție.
Medicul pediatru poate alege între cariera în sistem public sau privat, având optiuni precum Unități de Primiri Urgențe Pediatrice, cabinete private sau centre PMI.
În practică, relația cu medicul de familie este esențială pentru o monitorizare eficientă a copiilor, iar comunicarea pacient-părinte este crucială pentru diagnostice și tratamente corecte.
Profilul unui pediatru: competențe, aptitudini și stil de lucru
Un pediatru are competențe clinice variate, fiind capabil să monitorizeze dezvoltarea neurologică, psiho-emoțională, nutriția și să gestioneze boli acute și cronice.
Calități esențiale includ răbdare, calm, empatie, abilități excelente de comunicare, atenția la detalii și disponibilitatea pentru învățare continuă.
În relația cu copiii, comunicarea non-verbală și crearea unei atmosfere securizante sunt la fel de importante ca examenul clinic propriu-zis.
Este esențial ca părinții să înțeleagă planurile de diagnostic și tratament, iar copilul să participe, în limita vârstei, la deciziile medicale.
Perspective de carieră pentru medicul pediatru în România
După obținerea titlului de medic specialist, pediatrii pot lucra în spitale publice sau private, pot activa în centre PMI, unități de primiri urgente pediatrice, sau pot înființa cabinete private.
Optiunile includ de asemenea activități de medic școlar, traineruri pentru părinți, consultanță medicală în proiecte de cercetare sau companii din domeniul sănătății digitale.
Cariera universitară este o opțiune, cu posibilități de doctorat, asistent universitar, conferențiar sau profesor universitar.
Remunerația în pediatrie
Remunerația variază în funcție de statut, tipul de spital (public sau privat) și de activitatea prestată.
Ca rezident, salariul crește anual, cu sporuri aferente secției.
Ca medic specialist, estimările includ: angajat în spital de stat ~ 10.000 RON/lună plus sporuri; angajat în spital privat între 4.000 - 10.000 RON/lună plus sporuri; plata gărzii 400 - 1.500 RON/gardă; cabinet privat 25-50% din costul consultației; medic școlar/grădiniță 2.000 - 4.000 RON/lună.
Concluzii și recomandări pentru viitori pediatri
Eu, ca și medic pediatru, aș spune că aceasta este cea mai frumoasă meserie, dar doar dacă te regăsești în ea și dorești să te dedici copiilor pe termen lung.
Nu te lăsa influențat de afirmații despre „cea mai frumoasă meserie” fără a avea practică în domeniu, gărzi și experiențe în secțiile de pediatrie sau neonatologie.
Pentru a-ți alege bine specialitatea, fă practică, voluntariat și garzi pe secția dorită, iar apoi evaluează-ți compatibilitatea cu pediatria sau neonatologia.
Pediatria și neonatologia sunt două domenii frumoase care îți pot oferi satisfacții profesionale semnificative, cu un impact emoțional major, dar și cu responsabilități mari în comunicarea cu familiile.
tags: #medici #specializare #pediatrie
Postări populare:
- cum se înregistrează concediul de maternitate în Revisal
- Ghid practic asupra morfologiei fetale în trimestrul III pentru Teo Vaslui
- Valentin Militaru: pediatru la Cluj, CV și contribuții științifice
- Pot vopsi sprancene în sarcină? Ghid practic
- Ghid complet despre eritemul de scutec la bebeluși: cauze și prevenire