Pielea bebelușilor este extrem de sensibilă la toți stimulii din jur. La trecerea copilului din mediul intrauterin (unde pielea sa a fost permanent hidratată datorită lichidului amniotic) la cel extrauterin, poate să apară uscarea pielii. Dacă sunteți părinți pentru prima dată, puteți fi tentați să vă spălați bebelușul o dată pe zi sau după fiecare masă. Adevărul este că nou-născuții nu au nevoie de băi frecvente în primul lor an de viață. pielea: unii bebeluși pot prezenta pete roșii cu mâncărimi, numite eczeme sau dermatită atopică (o afecțiune ereditară a pielii). În acest caz, limitați băile la 10 minute și utilizați un gel de corp pentru piele atopică, fără parfum, și apă călduță. Imediat după îmbăiere, aplicați o cremă hipoalergenică (recomandată de medic).
Scalpul: mulți nou-născuți dezvoltă o afecțiune a scalpului, numită cruste de lapte (cruste seboreice, în baza cărora medicul poate formula diagnosticul de dermatită seboreică). De obicei, acestea dispar în primele câteva luni de la naștere. Pentru îndepărtarea crustelor seboreice se pot folosi, înainte de baie, produse dermato-cosmetice destinate îndepărtării acestora sau chiar ulei de floarea-soarelui care, datorită proprietăților lui emoliente, poate fi folosit în acest scop.
Unghiile: unghiile unui nou-născut sunt de obicei moi, dar îi pot zgâria pielea sensibilă. Pentru tăierea lor, folosiți o unghieră pentru copii sau foarfece cu vârful rotunjit. Urechile: urechile se curăță singure. Ceara și praful vor fi împinse treptat la suprafață și eliminate ușor. Cel mai bine este să ștergeți urechea externă a nou-născutului cu o cârpă moale sau cu un tampon de vată. Organele genitale: folosiți tampoane de bumbac (cotonete) umede pentru a șterge zona.
La fete, ștergeți întotdeauna din față spre spate pentru a evita transferul bacteriilor din anus în vagin/orificiu urinar. Se știe că scaunul nu e steril și, în cazul în care ștergerea se va face invers (de la anus spre uretră), este favorizată apariția de infecții urinare. Se va face toaleta folosindu-se apă călduță și, eventual, săpun pentru bebeluși. Când vine vorba de produsele de igienă, mai simplu și mai puțin e mai bine. Nu aveți nevoie de multe săpunuri și loțiuni pentru a îngriji pielea bebelușului. Multe afecțiuni care afectează pielea nou-născutului dispar, de obicei, fără loțiuni sau creme. Dacă totuși trebuie să utilizați un produs dermato-cosmetic, urmați sfatul medicului pediatru.
Igiena buricului bebelușului Buricul nou-născutului are nevoie de o îngrijire aparte. Unii medici sugerează ca zona să fie tamponată cu alcool sanitar până când bontul de cordon ombilical se usucă și cade. Acest lucru se întâmplă, de obicei, în 10 zile până la 3 săptămâni după naștere. Alți pediatri recomandă să nu interveniți în niciun fel, ci să-l lăsați să se usuce și să cadă singur. De asemenea, sunt medici care spun că e mai bine ca, până la căderea buricului, zona să fie menținută uscată, adică să nu îmbăiați copilul, ci să folosiți dușul, evitând să intre apa în zona cordonului ombilical încă nedetașat. Alții, din contră, sunt de părere că bebelușul trebuie spălat normal, cu condiția ca după baie să uscați bine zona prin tamponare. Pediatri obișnuiau să recomande curățarea bazei buricului cu alcool, însă majoritatea preferă acum ca bontul să fie lăsat în pace, întrucât alcoolul poate irita pielea și, uneori, poate întârzia vindecarea. Unii dintre ei recomandă aplicarea unei soluții cu iod, iar alții o pudră cu antibiotic (în condițiile în care la nivelul buricului apare o secreție purulentă). Toți cad însă de acord că zona trebuie lăsată cât mai mult liberă și, pe cât posibil, evitată acoperirea cu scutec sau cu haine. Cel mai sigur este să discutați cu medicul copilului și să urmați sfaturile lui.
Schimbarea scutecului Igiena bebelușului este extrem de importantă în primele luni de viață, iar schimbarea scutecului este o parte esențială din acest proces. În primele luni de viață ale copilului, pregătiți-vă pentru aproximativ 10 schimbări de scutec pe zi. În primele zile de viață, copilul va elimina meconiu, o substanță neagră, lipicioasă, asemeniătoare gudronului. Până în a treia zi, scaunul bebelușului se va mai subția. Cât de des va trebui să schimbați scutecul nou-născutului variază în funcție de modul în care vă hrăniți copilul: la sân sau cu lapte praf. Bebelușii alăptați vor avea, de obicei, mai multe scaune pe zi, iar cei hrăniți cu formulă de lapte, mai puține. Oricum, va trebui să schimbați scutecul copilului o dată la două-trei ore. Dacă scutecul este doar umed cu urină, nu trebuie schimbat imediat. În cazul scaunului, însă, bebelușul trebuie schimbat imediat pentru a evita iritația.
Înainte de a schimba scutecul copilului, asigurați-vă că aveți la îndemână toate produsele necesare, pentru a nu fi nevoiți să lăsați bebelușul nesupravegheat pe pat sau pe masa de înfășat. Veți avea nevoie de: un scutec curat; unguent pentru scutec; șervețele umede (sau un recipient cu apă caldă și o cârpă curată). Apoi, urmați acești pași: întindeți copilul pe o masă de înfășat sau pe o suprafață plană; scoateți hainele bebelușului; desfaceți scutecul murdar, dar nu îl îndepărtați; în schimb, pliați partea din față în jos, astfel încât să puteți avea acces la zona scutecului; curățați zona scutecului cu un șervețel umed sau cu o cârpă umedă, ștergând din față în spate și în pliurile pielii; ridicați ușor picioarele bebelușului, scoateți scutecul murdar și înlocuiți-l cu unul curat; aplicați cremă sau loțiune de protecție; trageți scutecul printre picioarele bebelușului, apoi fixați-l și lipiți; asigurați-vă că încap două degete între pielea copilului și scutec, astfel încât să nu fie prea strâns; aruncați scutecul vechi, îmbrăcați copilul și spălați-vă pe mâini.
Iritația de scutec Iritația de scutec îi preocupă pe mulți părinți, fiind o erupție cutanată, destul de frecventă, care apare când pielea sensibilă a bebelușului este iritată de scutecul umed sau murdar. Igiena nasului, a gurii și a ochilor la bebelușul nou-născut Dimineața și seara, după baie, bebelușul are nevoie de o toaletă riguroasă a ochilor, nasului și gurii.
Îngrijirea ochilor Secreția glandelor lacrimale, care curăță natural ochii, apare în a doua lună de viață. Pentru curățarea ochilor se folosesc doar materiale sterile umezite cu ser fiziologic, iar toaletarea oculară se face cel puțin o dată pe zi sau de fiecare dată când este nevoie. Este foarte important să ștergeți ochii nou-născutului cu comprese sterile diferite pentru fiecare ochi în parte, dinspre colțul extern spre cel intern, cu o mișcare lină, fără să apăsați. Nu trebuie să frecați ochii și nici să-i curățați cu degetul. Unii bebeluși pot avea o scurgere gălbuie sau o crustă în ochi sau pe pleoapă, care este, de obicei, cauzată de un canal lacrimal blocat. Această condiție poate dura câteva luni. Dacă observați o secreție conjunctivală persistentă, cereți sfatul medicului neonatolog sau pediatru.
Igiena nasului Folosiți pompița manuală (în formă de pară) pentru a curăța nasul bebelușului. Curățarea nasului se face cu blândețe (niciodată când bebe doarme!). Pentru a înmuia mucozitățile, puteți picura în fiecare nară una-două picături de ser fiziologic sau picături de apă de mare. Nu folosiți produse cu pulverizator pentru nasul bebelușului și nici pipete, ci comprese sterile înmuiate în ser fiziologic sau apă de mare. Un detaliu esențial este menținerea unui mediu cu umiditate potrivită în camera copilului, aerul uscat stimulând apariția mucozităților.
Igiena gurii Curățarea gingiilor trebuie făcută din primele zile după naștere. Curățarea gurii copilului trebuie făcută mai ales dacă acesta este alimentat artificial, bebelușii alăptați putând amâna această operațiune în prima lună de viață. Folosiți un degetar de silicon sau o bucățică de tifon rulat pe deget și înmuiat în apă plată. Cu atenție și blândețe, curățați gurița în interior peste tot: pe limbă, pe gingii, pe interiorul obrajilor.
Alimentația nou-născutului Indiferent dacă hrănirea nou-născutului se face la sân sau cu biberonul, este posibil ca mama să fie nedumerită cu privire la cât de des trebuie să aibă loc acest proces. În general, se recomandă ca bebelușii să fie hrăniți la cerere - ori de câte ori pare să le fie foame. Bebelușul poate atrage atenția că îi este foame plângând, punându-și degetele în gură sau scoțând zgomote ca și când ar suge. Un nou-născut trebuie hrănit la fiecare 2-3 ore. Dacă alăptați, lăsați copilul să sugă aproximativ 10-15 minute la fiecare sân. Dacă-l hrăniți cu formulă de lapte, cel mai probabil bebelușul va mânca aproximativ 60-90 de mililitri la fiecare hrănire.
Unii nou-născuți ar putea avea nevoie să fie treziți la fiecare câteva ore, pentru a vă asigura că au mâncat suficient. Sfătuiți-vă cu medicul copilului dacă este necesar să-l treziți pentru a-i da să mănânce sau să-l lăsați să doarmă și să-l hrăniți la cerere. Dacă-l hrăniți cu lapte praf, e mai ușor să monitorizați cât mănâncă bebelușul la fiecare masă, dar dacă alăptați este puțin mai complicat. Atunci când copilul pare mulțumit, produce aproximativ șase scutece umede și câteva scaune pe zi, doarme bine și se îngrașă în mod regulat, înseamnă că este hrănit suficient. Bebelușii înghit adesea aer în timpul hrănirii, ceea ce îi poate face agitați. Pentru a preveni acest lucru, ajutați-vă copilul să eructeze cât mai des.
Somnul nou-născutului Ca proaspăt părinte, s-ar putea să vă surprindă că bebelușul, care pare să aibă nevoie de atenție în fiecare minut al zilei, doarme, de fapt, aproximativ 16 ore sau mai mult pe zi. Nou-născuții dorm, de obicei, în reprize de 2-4 ore. Nu vă așteptați să doarmă noaptea - sistemul digestiv al bebelușilor este atât de mic, încât au nevoie de hrană la fiecare câteva ore. Abia după 3 luni vă puteți aștepta ca cel mic să doarmă 6-8 ore legate, dar nu trebuie să vă îngrijorați nici dacă nu-și reglează astfel orarul de somn. Este important să puneți întotdeauna bebelușul să doarmă pe o parte sau pe alta, pentru a reduce riscul sindromului morții subite. Se va folosi „poziția de siguranță”, adică sub salteaua pe care doarme bebelușul se va pune în dreptul capului acestuia, de exemplu, un prosopel, astfel încât să stea pe un plan oblic și nu orizontal. De asemenea, evitați să puneți în pătuțul lui pături, animale de pluș sau perne, cu care se poate sufoca. Asigurați-vă că alternați poziția capului bebelușului de la noapte la noapte (întâi la dreapta, apoi la stânga și așa mai departe) pentru a preveni dezvoltarea unei zone plate pe o parte a capului. Multifltuți nou-născuți „amestecă” ziua cu noaptea, adică tind să fie mai treji și mai alerți noaptea și mai somnoroși în timpul zilei. O modalitate de a-i ajuta este să mențineți stimularea pe timp de noapte la minimum, să țineți luminile la intensitate scăzută, de exemplu, iar în timpul zilei, să vă jucați și să vorbiți cât mai mult cu ei. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca bebelușii să doarmă în aceeași cameră cu părinții, dar în pătuțul lor, cel puțin în primele șase luni de viață. Acest lucru poate ajuta la prevenirea sindromului morții subite a sugarului.
Cum trebuie ținut în brațe un bebeluș
Dacă nu ați petrecut mult timp în preajma nou-născuților, fragilitatea acestora poate fi intimidantă. Iată câteva elemente de bază pe care să le rețineți: spălați-vă pe mâini (sau folosiți un dezinfectant) înainte de a lua în brațe copilul; bebelușii nu au încă un sistem imunitar puternic, așa că sunt expuși riscului de infecție. Asigurați-vă că toți cei care se ocupă de copilul dumneavoastră au mâinile curate; susțineți întotdeauna capul și gâtul bebelușului; nu scuturați/zgâlțâiți niciodată bebelușul, nici în joacă, nici la nervi; șocul poate provoca sângerări la nivelul creierului și chiar moartea.
Prima băiță a bebelușului
Meiul este un aliment străvechi pe care omul modern trebuie să-l includă din nou în alimentație. Meiul este bogat în complexul vitaminic B, magneziu, fier, potasiu, fosfor și este o sursă bună de fibre și proteine. Meiul conţine substanțele nutritive care permit aparatului digestiv să-şi îndeplinească funcţiile în condiţii optime. Indigestia cronică, gazele, balonările, greaţa, ulceraţiile stomacale şi hiperaciditatea sunt probleme care se pot rezolva cu ajutorul consumului de mei. Cantitatea mare de magneziu şi siliciu conferă meiului proprietatea de a proteja ţesuturile pentru a avea piele, buze, păr şi unghii sănătoase, în timp ce niacinul din mei (vitamina B3) ajută la reducerea colesterolului. Conține și acid folic, necesar în producerea de noi celule, ca urmare esențial pentru gravide și pentru copiii mici tocmai pentru ca în cazul lor celulele noi se produc într-un ritm mai alert. Meiul este așadar o cereală foarte versatilă, putând fi combinat atât cu fructe, cât și legume. Meiul se poate introduce în alimentația bebelușilor în jurul vârstei de 6-8 luni. Când achiziționați mei, fie vrac sau ambalat, asigurați-vă că nu are urme ale depozitării într-un loc umed (pentru varianta ambalat, asigurați-vă că ambalajul este etanș). Atât în varianta de cereală integrală, cât și în cea de făină, se păstrează pe parcursul mai multor luni (până la 1 an), în locuri răcoroase și uscate. Meiul poate fi o alternativă pentru orez sau cartofi piure. Înainte de preparare, meiul integral se spală bine în cateva ape până la îndepărtarea completă a impurităților. Mai apoi se poate hidrata pentru câteva ore (sau peste noapte), și se poate găti ca și orezul. Se fierbe la foc mic pentru aproximativ 20-30 de minute. Pentru a obține budincă sau piure de mei, asemănătoare ca și textură cu mămăliga, se folosește meiul “pulbere” sau făina de mei obținută prin râșnirea meiului și apă, în proporția 1/4 cană faină de mei și 1-2 căni de apă (mai mult sau mai puţin aşa cum credeţi de cuviinţă). Secretul este sa amestecați în continuu, pentru a evita formarea cocoloașelor. Pentru a da un gust mai bun meiului, similar cu cel al susanului prăjit sau al nucilor, acesta se prăjește în tigaie înainte de a-l găti. Meiul cunoscut ca regele cerealelor este o de fapt o pseudo-cereala bogata in nutrienti esentiali alaturi de amarant si quinoa. Meiul este un aliment stravechi pe care e bine sa il includem din nou in alimentatia noastra. Meiul este un aliment nutritiv excelent pentru bebeluși, datorită valorii sale nutriționale și texturii sale ușor de mâncat. Meiul este moale și ușor de mestecat, ceea ce îl face potrivit pentru bebeluși care încep diversificarea alimentației. Renumitul doctor Gillian McKeith include meiul pe lista superalimentelor alaturi de: germeni, quinoa, lucerna, orzul verde, inul, patrunjel, alge marine, stevia, floarea-soarelui, algele salbatice verzi-albastre. Meiul abunda in magneziu si siliciu, doua minerale responsabile de piele, par, buze si unghii sanatoase. Prin aportul de vitamina B3 pe care il aduce in alimentatie contribuie la reducerea colesterolului iar prin aportul de fier ne fereste de anemia, in special in cazul persoanelor care au adoptat dieta vegetariana. Pentru un plus de energie, proprietati antifungice si antimicotice includeti meiul in alimentatia celor mici. Acidul folic continut de mei este esential pentru copiii aflati in crestere dar si pentru fameile insarcinate sau care isi doresc copii, acidul folic avand un rol important in crearea de noi celule in organism. Meiul poate fi introdus in alimentatia bebelusului chiar din primul an de viata, dupa varsta de 6 sau 8 luni, in functie de recomandarile medicului care urmareste evolutia copilului si intocmeste schema de diversificare. Se poate oferi de 2-3 ori pe saptamana. Orienteaza-te catre variante ambalate de mei. Meiul se gaseste sub forma de faina, decorticat sau bob intreg. Gustul meiului este unul dulce si mult mai placut decat al graului. Meiul poate fi inclus in retete cu fructe dar si cu legume sau poate fi oferit sub forma de piure sau budinca. Boabele de mei se clatesc bine in prealabil si se pot hidrata pe timp de noapte. Din mei decorticat puteti face un piure foarte bun, rapid si usor. La o cana de mei se adauga 3 cani de apa, putina sare dupa varsta de 1 an si ceva ierburi aromatice (puteti alege din oregano, tarhon, rozmarin). Se lasa la fiert aproximativ 25 de minute. Acest piure va semana la gust cu piureul de cartofi dar va aduce organismului mult mai multi nutrienti esentiali. Budinca de mei se prepara cu faina de mei asemeni mamaligii. La un sfert de cana de faina de mei se adauga 1 cana de apa si se mesteca incontinuu pentru a evita formarea cocoloaselor de faina. Fierbe meiul și amestecă-l cu legume fierte, cum ar fi mazărea și broccoli. Aceste retete simple și sănătoase îți vor permite să introduci meiul în dieta bebelușului tău într-un mod gustos și hrănitor.
IMPORTANT: Informatiile din acest articol sunt niste recomandari cu caracter facultativ si informativ, care nu inlocuiesc indicatiile date de medicul pediatru care urmește evoluția copilului tau. De la ce vârstă îi putem da bebelușului mei? Meiul a fost mult timp cunoscut în cercurile vegetarienilor ca un super aliment, cu multe beneficii pentru sănătate, însă de la ce vârsta poate fi introdus în alimentația celor mici?
Meiul este ușor de digerat, fiind o cereală non-lipicioasă și ușoară. De asemenea, acesta poate controla nivelul colesterolului. Magneziul și vitamina B prezente în mei ajută la reducerea tensiunii arteriale a copiilor, ceea ce ajută la controlul nivelului de colesterol. Un alt beneficiu al consumului de mei este controlul diabetului zaharat prin prezența carbohidraților complecși. În compoziția meiului se regăsește și fosfor mineral esențial, care ajută la metabolizarea țesuturilor adipoase și repararea țesuturilor deteriorate. O dietă care include mei este o sursă importantă de fier și reușește să vindece anemia la bebeluși. Conținutul bogat în calciu al meiului reglementează procesul de dezvoltare osoasă la bebelușii aflați în creștere.
Ce tip de mei să alegi? Atunci când alegeți meiul, dacă aveți posibilitatea, optați întotdeauna pentru varianta organică. Aceasta tinde să conțină mai multe substanțe nutritive și mai puține pesticide. Meiul se depozitează într-un loc răcoros, uscat. Puteți să încercați să le preparați celor mici o rețetă absolut gustoasă pe bază de mei, iar aici găsiți ingredientele necesare și pașii pentru a prepara: Rețetă de budincă de măr cu mei.
Meiul decorticat Solaris se pune la fiert 10 minute, apoi se scurge și se lasă la răcit. Dai mărul prin răzătoare și îl pui, împreună cu apa și făina de roșcove într-o oală la călit. Supraveghezi compoziția și amesteci în mod constant, pentru a nu se lipi de pereții vasului. Iei vasul de pe foc și îl introduci în cuptor, la 120-140 de grade (foc mediu). După 20 de minute, scoți preparatul și îl lași la răcit.
Postări populare:
- Băile de șezut și sănătatea sistemului reproductiv feminin
- Strategii eficiente pentru abandonul biberonului la bebeluși
- Ghid practic despre salină și sarcină: ce trebuie să știți
- Detalii privind consultația de cardiologie pediatrică în România: costuri și opțiuni
- Experiența clinică a avortului la cerere în Târgu Mureș