Între revoluționarii care s-au perindat în direct, prin fața camerelor de luat vederi la Televiziunea Română Liberă, începând din 22 Decembrie 1989, mulți au cerut - alături de pluralism politic și liberă inițiativă economică - inclusiv „liberalizarea avorturilor”.
De ce o decizie atât de personală, atât de intimă, precum aducerea pe lume a unui copil, devenise o problemă publică atât de presantă?
Context istoric și schimbări după 1989
După legalizarea întreruperii de sarcină, avortul a fost folosit de multe cupluri din România drept metodă contraceptivă. În lipsa educației sexuale și de planificare familială, la începutul anilor '90, numărul întreruperilor de sarcină la cerere a fost și de peste 1 milion anual.
La 35 de ani de la legalizarea avorturilor, o întrerupere de sarcină în România pare că a (re)devenit la fel de dificilă ca înainte de 1989. Întreruperea de sarcină se poate face doar contra cost, iar prețul poate ajunge și la 6.000 lei (1.200 euro), mult mai mult decât salariul mediu net de 4.400 lei (880 euro);
Statul nu plătește intervenția nici măcar în cazul în care sarcina este consecința unui viol sau a unui incest, cum se întâmpla în comunism; Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu acoperă costul intervenției de întrerupere de sarcină la cerere; Un proiect de lege care ar fi introdus avortul pe lista de servicii medicale decontate de stat nu a trecut de Senat;
Sunt tot mai puține spitale de stat unde medicii fac întreruperi de sarcină la cerere; Medicii pot refuza o întrerupere de sarcină invocând clauza de conștiință; În primele nouă luni din 2021, al doilea an de pandemie, 99 de femei au făcut avort acasă. Din 2022, astfel de cifre nu au mai fost făcute publice.
Personaje și experiențe
Alina Ușurelu (33 de ani) este artist vizual, manager cultural și performer, interesată de cercetarea artistică, în special de cea privind relațiile dintre corp, spațiu, mișcare și imagine. Când, în toamna lui 2023, a simțit că se întâmplă ceva în trupul ei, și-a dat seama că este însărcinată. În primele zile a avut gânduri contradictorii. „Trebuie să fii pregătită, educată, trebuie să știi cui să ceri ajutorul. Și, dacă nu vorbim, ajungem în situații disperate, noi ca femei”, povestește ea. Acum mai puțin de un an, Alina a făcut o întrerupere de sarcină. Împreună cu iubitul ei, a decis că încă nu își permit să crească un copil. „Sunt un artist independent, nu am asigurare medicală, nu am un statut financiar foarte bun. Credea că cel mai greu lucru îi va fi să renunțe la copilul care îi creștea în pântec. N-a fost însă așa. Hotărâse să facă avort, dar nu găsea unde. Voia să fie un loc sigur.”
„Niciuna dintre prietenele și cunoștințele sale nu au știut să o îndrume. În plus, recenziile citite la spitalele de stat și la cabinetele private care făceau întreruperi de sarcină au demoralizat-o. A mers la un medic recomandat de ea și a făcut avort medicamentos.”
Tipuri de avorturi: medicamentos, avort prin aspirație, avort prin dilatare și chiuretaj și întrerupere de sarcină sub ghidaj ecografic. Întreaga experiență a marcat-o pe Alina. „Eu mă consider o femeie matură, dar dacă treceam prin asta când aveam 17-18 ani, ce aș fi făcut? Nu mai înțelegeam nimic din ce se întâmplă cu corpul meu, nu știam unde să cer ajutorul”, spune Alina.
Problemele actuale în accesul la avort
Problema numărul 1: Avortul este legal, dar costă. Avortul la cerere nu este decontat din fondul de sănătate; tarifele variază în cabinete private și în cabinetele de planificare familială; 63% dintre spitalele de stat nu fac avorturi la cerere, potrivit cercetării Asociației Moașelor Independente; în 13 județe este imposibil să întrerupi o sarcină din motive personale, iar în alte 18 este foarte greu.
Pandemia a scos avortul din spitale. În 2020, activitatea din spitale a fost reorganizată, iar avortul la cerere a fost scos din listele de servicii esențiale. Medici diverși explică lipsa infrastructurii, probleme logistice și diferențe de conștiință profesională. „Nu este vorba de conștiință aici, dar unde am făcut rezidențiatul nu făceau aceste proceduri. Există colegi care merg pe premise religioase, dar eu nu”, spune un medic.
Relația cu instituțiile și societatea civilă
Europa Liberă a stat de vorbă cu medici, parlamentari și reprezentanți ai ONG-urilor despre situația avorturilor în România. Planul Național de Redresare și Reziliență prevede până în 2025 reamenajarea a 119 cabinete de planificare familială și campanii de educație pentru sănătate, cu scopul de a facilita accesul la contracepție și informații corecte. Încă din anii '90, cabinetelor de planificare li s-a reproșat faptul că nu primesc finanțare publică constantă, ceea ce afectează capacitatea lor de a oferi servicii integrale.
Asociația Moașelor Independente și alte 249 de organizații pentru drepturile femeilor au cerut Ministerului Sănătății și CNAS decontarea avortului la cerere. CNAS spune că serviciile la cerere nu pot fi decontate legal. În timp ce Biserica Ortodoxă Română (BOR) susține că viața este sacră și promovează sprijinul pentru femeile aflate în criză de sarcină, unii contextualizează avortul ca problemă de drepturi reproductive și de sănătate publică.
Soluții și inițiative pentru femei
- Ajutorul din partea organizațiilor non-guvernamentale. Irina Mateescu Popescu, vicepreședinta Asociației Moașelor Independente, povestește despre creșterea numărului de solicitări din 2022 și despre modalități de suport: recomandări clinice, acoperire financiară, consiliere psihologică, transport, îngrijire pentru copii.
- Cabinetele de planificare familială. Acestea sunt destinate educației despre sarcină și avort, diagnosticelor și tratamentelor legate de fertilitate, testelor de screening și supravegherii planului contraceptiv. Din 1993 existau 120 de cabinete finanțate de stat, însă în ultimii ani finanțarea publică a scăzut; multe cabinete depind de finanțări locale sau ONG-uri.
- Contraceptive gratuite, educație sexuală. Strategia Națională de Sănătate 2023-2030 prevede un buget pentru contracepție, însă implementarea depinde de fonduri și de programe dedicate. Educația sexuală în școli este identificată ca esențială pentru prevenire.
- Inițiative europene. Vocea mea, alegerea mea este o inițiativă cetățenească a UE pentru garantarea dreptului la avort în toate țările membre, cu finanțare pentru servicii transfrontaliere, menită să reducă disparitățile în accesul la avort sigur și legal.
Perspectiva religioasă și oamenii politici
Biserica Ortodoxă Română afirmă că avortul este o crimă morală, dar susține sprijinul pentru femeile aflate în criză de sarcină, printre soluții fiind adopția și sprijinul concret. Liderii BOR subliniază că libertatea religioasă nu trebuie să încetinească protecția vieții, iar în discursurile lor se precizează că viața începe de la concepție și merită ocrotire.
Parlamentul European a discutat despre finanțarea avortului în statele membre prin fonduri europene existente, cu obiectivul de a facilita accesul la avort sigur pentru femeile din țări cu reglementări mai restrictive. Datele arată că aproximativ 20 de milioane de femei în UE nu au acces la avort în condiții sigure, iar românii susținători ai inițiativei au adunat aproximativ 70.000 de semnături în România.
Concluzii operaționale ale situației actuale
Avortul la cerere este legal în România în primele 14 săptămâni de sarcină; după acest prag, doar în cazuri medicale poate fi autorizat. Comunitățile locale și cabinetele de planificare familială continuă să fie piloni importanți în asigurarea accesului, însă costurile semnificative, limitările de finanțare publică și existența clauzei de conștiință pentru medici creează bariere reale pentru multe femei.
Despre Decretul 770 de interzicere a avorturilor, la Adevăruri despre trecut
tags: #nai #voi #ca #nu #ai #ban
Postări populare:
- este sigură crema cu uree pentru femeile însărcinate?
- Infecțiile vaginale în timpul sarcinii: diagnostic, prevenție și impact asupra copilului
- Ghid practic pentru îngrijirea bebelușului nou-născut
- Usturimea la urinare după cezariană: cauze comune și soluții practice
- Curățenie blândă cu Teo Bebe Aloe Vera