Termenul de naștere ideal este la 40 de săptămâni. Copiii care se nasc înainte de cea de-a 37-a săptămână de sarcină sunt copii născuți prematur. Un copil născut prematur are o greutate mai mică la naștere, iar venirea pe lume înainte de termen îl predispune la mai multe provocări, din cauza faptului că organele sale nu au avut suficient timp ca să se dezvolte corespunzător. Sugarul prematur pare mai mic și mai puțin dezvoltat decât copilul născut la termen. Pentru că organele și sistemele corpului nu au avut suficient timp să se maturizeze, sugarul prematur prezintă un risc mai mare de afectare neurologică.
Principalele provocări ale prematurității
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) sau tulburările de învățare pot fi remarcate în copilăria mică sau mai târziu în viață. Sistemul respirator al unui copil născut prematur poate fi insuficient dezvoltat, ceea ce îl face mai vulnerabil la probleme precum sindromul de detresă respiratorie sau infecții respiratorii. Durata spitalizării variază în funcție de gradul de prematuritate și de starea generală a copilului. De obicei, copiii născuți prematur sunt externați atunci când ating o greutate între 1,8 și 2,5 kg, în funcție de starea lor de sănătate și de progresul general.
Un copil prematur poate lua în greutate între 15 și 30 de grame pe zi, în funcție de vârsta gestațională și de starea generală de sănătate. Termenul „nou-născut prematur” se referă la orice copil născut înainte de a ajunge la 37 de săptămâni complete de gestație. Unul dintre conceptele cheie în îngrijirea copiilor născuți prematur este „vârsta corectată”, care se calculează ca diferența dintre vârsta cronologică (actuală) în săptămâni și numărul de săptămâni care au lipsit până la termen, altfel spus ce vârstă ar fi avut copilul dacă s-ar fi născut la termen.
Urmărire medicală și programul de follow-up
Importanţa vizitelor medicale în primele 6 luni de viaţă ale prematurului. Nou-născuţii prematuri necesită îngrijire de specialitate mult timp după externarea din maternitate. Pentru prevenirea sau minimizarea întârzierii dezvoltării ce poate apărea în evoluția prematurului, vizitele medicale frecvente sunt obligatorii în primele șase luni de viață, pentru identificarea timpurie a factorilor de risc, monitorizare şi trimiterea către programele corespunzătoare de tratament. Potrivit studiilor, dar și practicii cadrelor medicale, o mare parte din aceste probleme de sănătate, unele dintre ele severe, pot fi reduse sau eliminate atunci când prematurii sunt îngrijiți corespunzător, după un plan de intervenție și monitorizare multidisciplinară: neonatolog, medic de familie, pediatru, oftalmolog, neurolog, chirurg/ortoped, ORL-ist, endocrinolog, cardiolog, kinetoterapeut, parte din procesul de îngrijire continuă (Programul național de urmărire a nou-născuților cu risc).
Frecvența vizitelor și accentul pe vârsta corectată
Medicul trebuie să urmărească nou-născutul prematur inclus în programul de follow-up până la doi ani vârsta corectată. Se recomandă ca, după vârsta de doi ani, medicul să îndrume copilul spre centrele specializate care pot asigura terapia şi monitorizarea acestora, în funcție de tipul de risc sau patologie. Frecvența vizitelor medicale pentru un prematur în primele șase luni de viață este standardizată conform Programului național de urmărire al nou-născuților cu risc, dar poate fi influențată de modificările stării generale de sănătate a copilului, de orice nevoi medicale specifice sau complicații și de recomandările medicului.
Medicul neonatolog trebuie să programeze o evaluare obligatorie a prematurului (după externarea din maternitate) la 40 de săptămâni vârsta corectată (data probabilă a nașterii). Evaluarea la externarea din maternitate decrează anomaliile prezente inițial și reprezintă o bază pentru examinările viitoare. Evaluarea prematurului la 40 de săptămâni vârsta corectată permite aplicarea unui standard pentru toţi prematurii şi evaluarea întârzierilor, maturarea neurologică a prematurului fiind în concordanță cu vârsta corectată.
Agenda de îngrijire medicală a prematurului în primele 6 luni de viață
imediat după naștere - prematurii necesită, cel mai frecvent, îngrijiri medicale complexe în unitatea de terapie intensivă neonatală: asistare respiratorie, suport hemodinamic, prevenţia şi tratamentul infecţiilor, suport nutriţional şi caloric, diagnosticul anomaliilor congenitale şi tratamentul complicaţiilor; de îngrijirea lor se ocupă medici neonatologi și asistente medicale specializate; pot fi necesare consulturi de specialitate (chirurg, cardiolog, genetician, etc.); externarea din spital - când prematurul reuşeşte să depăşească toate complicaţiile acute şi părăseşte terapia intensivă, trebuie luate în considerare si complicaţiile cronice ale prematurităţii, care pot afecta toate aparatele şi sistemele.
Externarea se face când nou-născutul prematur: îşi menține temperatura corporală într-un mediu deschis (patuf); este capabil să primească alimentația la biberon sau sân fără efort respirator; înregistrează o curbă ponderală ascendentă; fără crize de apnee sau bradicardie în ultimele 5-7 zile de internare; are îngrijitori (părinți, tutori) responsabili și instruiți. La externare se vor documenta: parametrii vitali, greutatea la externare, perimetrul cranian, rezultatele probelor biologice şi paraclinice (analize de sânge, ecografii, radiografii) şi a examenelor medicale complementare. Toate aceste informații sunt utile pentru evaluarea modificărilor ulterioare ale statusului clinic.
Îngrijire pentru dezvoltare și monitorizare suplimentară
Ecografie de șold: ecografia de șold este o examinare nedureroasă și neinvazivă, foarte importantă pentru depistarea timpurii a displaziei de dezvoltare a șoldului; această investigație face parte din examinarile de rutină ale nou-nă-născutului și ale sugarului.
Test auditiv: Testarea auditivă se realizează înainte de externarea din maternitate și reprezintă unul din screeningurile esențiale pentru prematuri, deoarece aceștia prezintă un risc mai mare de pierdere a auzului (hipoacuzie) în comparație cu copiii născuți la termen. În mod obișnuit se face testul de otoemisiuni acustice (TEOAE), iar evaluarea răspunsului cerebral la sunet se face cu potențiale evocate de trunchi cerebral (ABR). Dacă în timpul testelor inițiale se identifică orice semn sugestiv pentru scăderea sau pierderea auzului, testele auditive trebuie repetate în primele 6 luni de viață ale prematurului. Depistarea timpurie a problemelor de auz permite intervenții în timp util, sub formă de proteze auditive sau implanturi cohleare, facilitând dezvoltarea limbajului și integrarea socială.
Evaluarea alimentației și nutriției: Prematurii prezintă o predispoziție crescută pentru tulburări de alimentație și de creștere, datorate particularităților sau complicațiilor specifice nașterii înainte de termen. Laptele matern întrunește nevoile imunologice și metabolice ale prematurului; când condițiile o cer, poate fi fortifiat. Formulele de lapte pentru prematuri au valoare calorică și proteică crescută, adaptate acestei vârste. Alături de lapte, se utilizează fortifianți precum BMF sau alte suplimente alimentare pentru creșterea aportului caloric și proteic. De exemplu, LIQUIGEN, CALOGEN, Fortificator de Proteine, și Formula Specială de Hrănire pentru Copiii Prematuri pot fi utilizate în funcție de necesități.
Laptele donator: Banca olandeză de lapte uman oferă lapte matern pentru prematuri, iar Rețeaua laptelui uman le conectează pe mamele donatoare cu cele beneficiare. Toate aplicațiile la Rețeaua de lapte uman trebuie susținute de un profesionist din domeniul sănătății, iar donatorii trebuie să îndeplinească criterii stricte pentru siguranța copiilor.
Îngrijire practică și suport pentru familii
Pe lângă vizitele medicale, există alte recomandări utile: îngrijirea pielii, reglarea temperaturii, practici de somn în siguranță, îngrijirea cangur (piele-pe-piele), sprijin social și autoîngrijire pentru părinți. Prematuritatea este o provocare pentru întreaga familie, iar o abordare multidisciplinară facilitează integrarea copilului în familie și în comunitate. Îngrijirea prematurului poate include monitorizarea respirației, glicemiei, icterului și nutriției, precum și intervenții specifice în funcție de patologii identificate (de exemplu displazie bronhopulmonară sau retinopatie de prematuritate).
Aspecte specifice despre condițiile asociate prematurității
Retinopatia de prematuritate (POR) necesită examen oftalmologic repetat până la stabilizarea evoluției retiniene. Displazia bronhopulmonară (BPD) este o afecțiune pulmonară cronică în rândul copiilor prematuri, cu necesar de sprijin respirator pe termen lung și posibile etapa de reducere a oxigenului. Tratamentul BPD poate include diuretice, restricționarea fluidelor și, în unele cazuri, continuarea oxigenului la externare. Originea BPD este multifactorială, în parte legată de ventilație, CPAP, oxigen și infecții, ceea ce duce la modificări ale alveolelor și vaselor pulmonare.
Părinții sunt încurajați să participe la îngrijirea copilului, să acorde atenție suptului și hrănirii pe gură, să monitorizeze semnele vitale și să comunice constant cu echipa medicală pentru adaptarea planului de îngrijire în funcție de evoluție. Susținerea emoțională, sprijinul social și îngrijirea de sine a părinților contribuie semnificativ la bunăstarea copilului prematur.
Copil prematur - Nutriție și hrănire
tags: #nascut #prematur #in #limba #engleza