Neuropatia periferică este o afecțiune din sfera neurologică, instalată ca urmare a unor leziuni produse la nivelul terminațiilor nervoase ale extremităților (nervi periferici). Agresiunea la nivelul acestor nervi este însoțită de un tablou clinic complex, care diferă de la o persoană la alta.
Neuropatia periferică este determinată de lezarea terminațiilor nervoase de la nivelul membrelor superioare și inferioare cauzate de traumatisme (traumatisme compresive, secționare), dezechilibre metabolice, infecții sau expunere la toxine. Cea mai frecventă etiologie a polineuropatiei periferice este întâlnită în practica medicală în cazul pacienților diagnosticați cu diabet zaharat. În anumite situații, afectarea terminațiilor nervoase poate surveni în urma tratamentului chimioterapic specific patologiilor tumorale cu diverse localizări. Infecțiile cu Epstein Barr, virusul hepatitei C, HIV sau cele care determină boala Lyme și zona zoster reprezintă alți factori care pot determina apariția neuropatiilor periferice.
Afectiunea debutează progresiv în marea majoritate a cazurilor și determină apariția senzației de amorțeală la nivelul mâinii sau piciorului cunoscută ca „amorțeală în mănușă sau în șosetă”, caracterul simptomelor unilateral sau bilateral fiind dat de numărul de traiecte nervoase afectate - mono sau polineuropatie.
Simptomele Neuropatiei Periferice
Simptomele neuropatiei periferice pot varia în funcție de nervii afectați și de severitatea leziunii. Printre cele mai comune manifestări se numără:
- Senzație de amorțeală sau furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor.
- Durere ascuțită, arsuri sau crampe musculare.
- Pierderea sensibilității la atingere, temperatură sau durere.
- Slăbiciune musculară, dificultăți de mers sau de coordonare.
- Sensibilitate crescută la atingere.
- Disfuncții ale sistemului nervos autonom, cum ar fi modificări ale tensiunii arteriale, ale ritmului cardiac, transpirații excesive sau probleme digestive.
Diagnostic și Investigații
Diagnosticul neuropatiei periferice se bazează pe istoricul medical al pacientului, un examen fizic detaliat și, uneori, pe investigații suplimentare. Acestea pot include:
- Examen neurologic: Evaluarea forței musculare, a reflexelor, a sensibilității și a coordonării.
- Analize de sânge: Pentru a identifica posibile cauze, cum ar fi diabetul, deficiențe vitaminice, infecții sau markeri inflamatori.
- Electromiografie (EMG) și studii de conducere nervoasă (NCS): Aceste teste măsoară activitatea electrică a mușchilor și viteza cu care semnalele electrice călătoresc de-a lungul nervilor, ajutând la localizarea și determinarea severității leziunii nervoase.
- Biopsie nervoasă: În cazuri selectate, poate fi necesară prelevarea unei mici mostre dintr-un nerv pentru examinare microscopică.
Opțiuni de Tratament
Optiunile de tratament și eficiența acestora variază. Terapia simptomatică are ca scop reducerea manifestărilor specifice neuropatiei periferice cu ajutorul antiinflamatoarelor, antidepresivelor triciclice sau anticonvulsivantelor. Tratamentul specific depinde de cauza subiacentă a neuropatiei.
- Tratarea cauzei de bază: Controlul glicemiei la pacienții cu diabet, tratarea infecțiilor, suplimentarea vitaminelor sau întreruperea expunerii la toxine.
- Medicație: Analgezicele, antidepresivele triciclice, anticonvulsivantele sau medicamentele topice pot fi prescrise pentru a gestiona durerea neuropatică.
- Terapie fizică și ocupațională: Aceste terapii pot ajuta la îmbunătățirea forței musculare, a echilibrului, a coordonării și la adaptarea la eventualele limitări funcționale.
- Managementul stilului de viață: O dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și evitarea factorilor declanșatori pot contribui la ameliorarea simptomelor.
NEUROPATIA PERIFERICĂ: SIMPTOME ȘI SOLUȚII cu Dr. Emilia Furdu Lunguț | Podcast Dialog Meducativ 71
Este important să discutați cu medicul dumneavoastră pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament pentru situația dumneavoastră specifică.
tags: #neuropatie #periferica #cezariana