Caracteristici ale nou-născutului prematur: semne, complicații și îngrijire

Un copil care se naște prea devreme se numește prematur. Cu alte cuvinte, atunci când bebelușul dvs se naște înainte de a 37-a săptămână de sarcină, vorbim despre un bebeluș născut prematur.

Copiii care se nasc înainte de cea de-a 37-a săptămână de sarcină sunt copii născuți prematur. Termenul de naștere ideal este la 40 de săptămâni. O nastere prematura inseamna nasterea prea devreme a unui copil, mai exact inainte de a 37-a saptamana de sarcina.

Aspect fizic și semne observabile la nou-născutul prematur

Sugarul prematur pare mai mic și mai puțin dezvoltat decât copilul născut la termen. Nou-născuții prematuri pot avea puf pe corp (lanugo), mai dezvoltat la prematuri. "Moalele capului" sau fontanela anterioară, datorată oaselor nesuturate, nu este chiar așa de vulnerabilă cum pare!

Ce vedem primul lucru când ne uităm la bebelușul nou-născut? Vedem o erupție punctiformă, albă, cu aspect de ”coșuri” dar mai mici, care apar la nivelul feței și care au semnificație hormonală - miliara noului-născut. Trecerea din mediul lichid în mediu uscat determină tot felul de reacții la nivelul pielii: de la pete roșii, răspândite pe tot corpul, descuamări pe zone largi, până la erupții extinse, fără semnificație de boală.

Semnele din naștere: semne rosii ( pete materne) pe pleoape, frunte, ceafă - dispar după 1 an; semne în formă de căpșună (angiom); pată cafenie (pata mongoloidă), la spate, în capătul coloanei vertebrale, de cauză ereditară. Apreciați împreună cu pediatrul semnificația lor.

Umflarea pleoapelor, datorită presiunii exercitate asupra capului la naștere, dispare rapid. Mâinile și picioarele reci, mai tot timpul. La unii nou-născuți, au chiar o tentă albăstruie. Nu înseamnă că îi este frig!

Mucoasa limbii apare uneori albicioasă sau încărcată de secreții. Nu întotdeauna este Candida sau altă infecție. Frecvent este lapte precipitat, regurgitat, neînghițit. În această perioadă nu se curăță gura! Limba pare uneori legată de planșeul bucal, prin frenul limbii (ața limbii).

Fetițele pot avea scurgeri vaginale, uneori sanghinolente. Nu vă speriați! La mulți băieți, testiculii nu sunt încă coborâți în scrot. Scrotul poate fi mare și tumefiat. Fimoza este aproape regulă.

Dezvoltarea senzorială și vizuală

Culoarea ochilor este albastră la naștere, aproape la toți copiii. Privirea încrucișată (strabismul) este normală până la 3-4 luni, datorată imaturității mușchilor ce coordonează mișcările globului ocular. Aparatul vizual este complet dezvoltat doar în jurul vârstei de 2 ani.

Vede bine, dar nu transformă mental imaginea în obiecte, până după 2 luni. Dacă persistă după 6 luni, e bine să se facă un control oftalmologic, pentru că se pot aplica corecții și tratamente cu vindecări uneori spectaculoase, înainte de 2 ani. Să știți că se pot pune ochelari speciali încă de la vârsta de 6 luni!

Retinopatia prematurității (POR) - la unii copii prematuri extremi, vasele de sânge din retina ochiului se dezvoltă diferit sau nu sunt complet dezvoltate. Examenul oftalmologic va avea loc de mai multe ori până când oftalmologul va vedea că vasele de pe retină au crescut corect. În cazuri grave, poate fi necesar să se înceapă tratamentul, deoarece retina se poate rupe (acest lucru este foarte rar).

Părintele sau asistenta poate ajuta și alina copilul în timpul examinării. Oftalmologul trebuie de fapt să țină ochiul copilului deschis cu un specul pentru a putea să se uite bine la retină. Examenul oftalmologic în sine durează mai puțin de 5 minute.

Sistemul respirator și problemele asociate

Probleme de respirație - un copil prematur poate avea probleme cu respirația din cauza dezvoltării insuficiente a plămânilor. Este obișnuit ca bebelușii prematuri să aibă pauze în respirație, numite apnee. Unii prematuri suferă de o tulburare pulmonară mai puțin frecventă, numită displazie bronhopulmonară sau boala membranelor hialine şi necesită oxigen pentru câteva săptămâni sau luni, dar, adesea, depășesc această problemă.

Displazia bronhopulmonară (BPD) este o afecțiune pulmonară cronică care se caracterizează prin probleme de respirație pe termen lung. Această problemă este observată în principal la copiii prematuri (<30 săptămâni) care au nevoie de sprijin pentru respirație (cum ar fi ventilația invazivă sau CPAP). Vorbim de BPD dacă un copil a împlinit vârsta de 36 de săptămâni după concepție și încă mai are nevoie de oxigen suplimentar sau de sprijin pentru respirație.

Originea exactă a BPD este încă neclară. Se crede că ventilația/CPAP/oxigen/infecție are un efect asupra plămânilor încă nu pe deplin dezvoltați. Există leziuni ale alveolelor și vaselor pulmonare. Acest lucru provoacă cicatrizare și modifică structura alveolelor și a vaselor pulmonare.

Tratament: folosind tehnicile actuale, putem preveni adesea BPD și, din fericire, îl putem trata mai bine. În funcție de gravitatea BPD, tratamentul constă din mai multe componente. Suprasolicitarea cu lichide trebuie evitată, prin urmare pot fi prescrise diuretice, precum și restricționarea fluidelor. Bebelușul dvs poate bea doar până la o cantitate maximă pentru a se asigura că nu reține prea mult lichid. De obicei, este posibil să opriți utilizarea medicamentelor înainte de externare. Ocazional, este necesar să mergeți acasă cu oxigen.

Monitorizare, suport respirator și tratamente în NICU

Sugarii prematuri au aproape întotdeauna nevoie de îngrijiri medicale specializate într-o unitate de terapie intensivă neonatală. Neonatologii sunt specializați în îngrijirea nou-născuților prematuri, care pot sta internați săptămâni sau chiar luni, cu suport intervențional pentru: respiraţie; hrănire; creștere în greutate; menținerea temperaturii corporale; suport probiotic; oftalmoprotecţie.

Imediat dupa nastere, medicii efectuează diverse teste pe copiii născuți prematur. Aceste teste ajuta la reducerea riscului de complicatii. În tot acest timp, echipamentul de monitorizare verifică ritmul cardiac, respiratia si nivelul de oxigen din sange ale bebelusului.

Cu ajutorul unui monitor putem, dacă este necesar din punct de vedere medical, să monitorizăm cantitatea de oxigen din sânge, bătăile inimii și respirația. Autocolante mici sunt plasate pe pieptul copilului dumneavoastră și o manșetă / senzor în jurul unui braț sau picior. Copiii prematuri mai mici de 34-35 de săptămâni sunt întotdeauna conectați la un monitor.

Dacă nașterea a început înainte de 34 de săptămâni de sarcină, probabil că ați avut injecții pentru încurajarea maturității pulmonare a bebelușului (corticosteroizi). În funcție de vârstă și starea clinică a bebelușului, este posibil să îl susținem în respirație.

Respirația bebelușului este neregulată și uneori se observă perioade de respirație superficială și/sau periodice (alternarea respirațiilor superficiale cu respirații mai profunde). Stimularea nu este întotdeauna necesară. Dacă este necesar, stimularea trebuie să fie la început blândă, ca un masaj ușor pe spate și dacă bebelușul dvs nu răspunde mai puternic. Dacă aceste evenimente persistă sau dacă bebelușul trebuie stimulat, se poate oferi suport pentru respirație și poate vor fi necesare medicamente (cofeină) pentru stimularea respirației.

Nutriție, hrănire și creștere

Micul prematur poate nu poate fi hrănit pe cale orală la început; mulți bebeluși prematuri sunt hraniti prin tub nazogastric sau, temporar, intravenos. Mulți bebeluși prematuri nu pot fi hrăniți pe gura, deoarece inca nu-si pot coordona inghitirea laptelui matern. Acesti bebelusi sunt hraniti cu nutrienti vitali intravenos sau prin sonda nazogastrica.

De la 33-34 de săptămâni începe coordonarea suptului, înghițirii și respirației, permițându-i copilului să bea singur. Dacă nou-născutul este prea mic pentru acesta, atunci va primi un tub gastric prin care se poate administra alimentația. Un copil de 32-33 săptămâni va primi adesea, de asemenea, o perfuzie intravenoasă pentru a primi lichide și nutrienți suplimentari. De la aproximativ 35-36 de săptămâni bebelușul dvs poate bea de multe ori mai ales de unul singur.

Alăptarea: Dacă bebelușul dvs se naște prematur și vreți să începeți alăptarea, este bine să vă prezentați pentru alăptare într-un stadiu incipient. Este important ca el să câștige experiență pozitivă la sân și de multe ori să aibă șansa de a practica. Atâta timp cât bebelușul nu poate bea cu adevărat din sân, este important să stimulați producția de lapte prin mulgere. Laptele muls poate fi administrat de tubul gastric.

Laptele donator este laptele matern pe care o mamă îl donează unui alt copil. Banca olandeză de lapte uman oferă lapte matern pentru acei copii prematuri din NICU ale căror mame nu au suficient lapte matern. Copiii sănătoși la termen nu sunt eligibili pentru a primi lapte donator de la Banca Olandeză de Lapte Uman.

Un copil prematur și/sau SGA are nevoie de o combinație diferită de nutrienți decât un bebeluș la termen. Cea mai bună mâncare pentru copilul dvs este laptele matern propriu sau donat. Cu toate acestea, proteinele, energia și mineralele, cum ar fi calciul, pot să nu fie în cantități suficiente în laptele matern.

BMF: În cazul în care copilul dumneavoastră primește lapte matern, BMF este adesea adăugat. BMF este un fortificator pentru laptele matern, reprezentând o pulbere care poate fi amestecată cu laptele matern. BMF conține calorii suplimentare, carbohidrați, proteine, vitamine și minerale.

LIQUIGEN și CALOGEN pot fi adăugate pentru a oferi mai multe calorii hranei copilului. FORTIFIATOR DE PROTEINE poate fi adăugat dacă bebelușul prezintă o creștere insuficientă. Dacă nu puteți să oferiți lapte matern, se poate administra hrănirea cu formule pentru copiii prematuri.

Un copil prematur poate lua în greutate între 15 și 30 de grame pe zi, în funcție de vârsta gestațională și de starea generală de sănătate. Greutatea bebelușului va fi verificată zilnic, cu excepția cazului în care se convine altfel. Cantitatea de lichid și/sau hrănire se decide în funcție de greutate. Circumferința și lungimea capului vor fi măsurate o dată pe săptămână.

Complicații pe termen scurt și lung

Cu cât vârsta de gestație este mai mică, cu atât ne putem aștepta ca nou-născutul prematur să se adapteze mai greu și să apară mai multe complicații. Cu cât un copil se naște mai devreme, cu atât riscul apariției unor complicații este mai mare. Greutatea la naștere joacă, de asemenea, un rol cheie.

Complicații prematurității pe termen scurt, în primele săptămâni, pot include: probleme de respirație, probleme cardiace (persistența ductus arteriosus, tensiune arterială scăzută), probleme ale creierului (hemoragie intraventriculară), probleme de control a temperaturii, probleme digestive (enterocolita necrozantă), probleme de sânge (anemie, icter), probleme de metabolism și ale sistemului imunitar.

Complicații prematurității pe termen lung includ: paralizie cerebrală, probleme de învățare, probleme de vedere (retinopatie a prematurității), probleme de auz, probleme dentare, probleme de comportament și de sănătate mintală, precum și un risc crescut pentru infecții, astm și probleme de hrănire.

Prematurii au risc de a face anemie, care să necesite transfuzii de sânge. Nou-născuții prematuri au risc mare de infecții grave, deoarece imunitatea lor este scăzută, iar susținerea lor în viață în secțiile de terapie intensivă neonatală necesită intervenții agresive (intubație oro-traheală, montare de catetere centrale sau de branule, recoltare de analize).

Urmărire medicală, screening și rolul medicului de familie

Toți nou-născuții prematuri trebuie urmăriți pe parcursul internării și după externarea din maternitate din punctul de vedere al dezvoltării neuromotorii și cognitive, precum și din punctul de vedere al complicațiilor oftalmologice (cecitate) și ale auzului. Retinopatia prematurului este una din cele mai frecvente cauze ale cecității la copil și incidența ei este invers proporțională cu vârsta gestațională și greutatea la naștere a prematurului.

În practica medicului de familie, nou-născutul și copilul mic ocupă un rol de o importanță majoră și se poate spune că se creează legătura indisolubilă ce se stabilește între medic și familie. Nou-născutul necesită o urmărire activă la domiciliul familiei și la cabinet. O atenție mai specială și un program de urmărire sunt necesare a fi acordate nou-născutului prematur.

Fiecare examinare clinică de către medicul de familie va cuprinde obligatoriu monitorizarea creșterii prin urmărirea în dinamică a perimetrului cranian, a greutății și a taliei. Evaluarea parametrilor se face pe curbele de creștere corespunzătoare. În primii doi ani de viață există patternuri diferite de creștere a nou-născutului la termen și a celui prematur; astfel, la naștere evaluăm datele antropometrice cu ajutorul curbelor Lubchenco și apoi utilizăm curbele de creștere specifice prematurilor.

Examinarea prematurului se face în condiții optime de temperatură, lumină naturală în cameră și pe cât posibil un anturaj limitat la părinți și copil. Vom încerca să examinăm sugarul când este liniștit și vom efectua un examen complet al nou-născutului pe aparate și sisteme. Până la vârsta de 2 ani, examenul neurologic al nou-născutului Amiel Tison și Gosselin cuprinde cel puțin șase examinări; primele trei până la 9 luni și apoi de la 10 luni la 24 de luni următoarele trei vizite.

Testul BINS (Bayley Infant Neurodevelopment Screen) evaluează complet comportamente sociale atipice: interacțiunea și comunicarea, comportamentele repetitive, dezvoltarea motorie grosieră și fină și dificultățile vizuale și auditive. La prematur se începe testarea de la momentul corespunzător vârstei corectate.

AABR - potențiale evocate auditive automate, înregistrează cu ajutorul unor electrozi plasați pe craniul copilului atât activitatea urechii interne, cât și cea a cortexului auditiv. Nou-născutul cu rezultat REFER la examinarea AOAE va fi retestat la 3 săptămâni și, dacă rezultatul este tot REFER, va fi testat AABR.

Pregătirea pentru externare și viața acasă

Durata spitalizării unui nou-născut prematur depinde de greutatea acestuia, de capacitatea de a respira independent, de obiceiurile de hrănire și nevoile medicale. Un copil prematur este, de obicei, externat atunci când atinge o greutatea normală pentru un nou-născut, adică peste 3 kg. O altă condiție este să poată fi alăptat sau să hrănit prin biberon, să respire fără probleme, iar corpul să își regleze singur temperatura.

Un copil prematur trebuie să ia în greutate constant înainte de a putea merge acasă în siguranță. Majoritatea prematurilor au nevoie de controale suplimentare pentru monitorizarea creșterii, dezvoltarea vorbirii, monitorizarea nivelul tonusului muscular și a abilităților motorii.

Micuțul tău născut prematur este gata în sfârșit să părăsească spitalul! Iată ce trebuie să știi pentru a te pregăti de momentul când ajungeți acasă. Atunci când micuțul tău născut prematur a stat în spital pentru câteva zile sau multe săptămâni, este o realizare incredibilă să poți să-l aduci acasă. Ar trebui să poți sărbătorești acea zi, la fel cu ai face cu un bebeluș născut la termen (baloane, un panou mare), dar ia-ți câteva măsuri de precauție după ce te-ai liniștit.

Este firesc să te îngrijorezi puțin atunci când micuțul tău născut prematur ajunge acasă, dar amintește-ți că nu ar fi cu tine acum dacă doctorul nu ar fi crezut că este pregătit. A fost externat pentru că a trecut perioada dificilă, e capabil să respire independent, să fie alăptat sau hrănit cu biberonul și a luat în greutate.

Nu fiecare bebeluș născut prematur se sperie la lumina puternică sau la câteva zgomote, dar în primele săptămâni de la ajungerea acasă vei vrea să ai parte de un mediu liniștit. Roagă membrii familiei și prietenii să-și amâne planurile de vizită până când ai stabilit deja o rutină și vă simțiți confortabil. Pentru că sistemul imunitar al bebelușui tău născut prematur este încă în dezvoltare, insistă ca fiecare vizitator să se spele pe mâini înainte de a-l ține în brațe pe cel mic (oricine cu semne vizibile de răceală ar trebui pentru moment să stea la distanță).

Pe măsură ce îl faci pe cel mic să se obișnuiască cu noua sa casă, nu uita să-ți aloci niște timp și pentru tine. Poate fi solicitant să fii proaspătă mămică, mai ales dacă ai un micuț născut prematur, așa că încearcă să urmezi sfatul din bătrâni de a dormi odată cu cel mic și de a-i lăsa pe alții să te ajute cu lucrul și sarcinile din casă.

Prevenție, factori de risc și date epidemiologice

De cele mai multe ori, cauza producerii unei nașteri premature nu este cunoscută. Un interval de mai putin de sase luni intre sarcini. De asemenea, anumiti factori care tin de stilul de viata al femeii pot creste riscul de sarcina prematura.

La nivel mondial, în fiecare an se înregistrează 15 milioane de naşteri premature, 85% dintre acestea având loc între săptămânile 32 şi 37 de sarcină. Rata naşterilor premature este în creștere în aproape toate ţările. În România, rata nașterilor premature este de 9%, în timp ce în Europa este cuprinsă între 5,9% şi 14,7%.

În trecut, nasterea prematura a fost cauza majora de deces la copii in intreaga lume. Astazi, calitatea ingrijirii pentru nou-nascuti s-a imbunatatit, la fel ca si ratele de supravietuire ale bebelusilor nascuti prematur. Cu toate acestea, nasterea prematura este inca principala cauza a decesului infantil la nivel global.

Implicarea părinților și îngrijirea centrată pe familie

PARTICIPAȚI LA ÎNGRIJIRE. Te încurajăm să vă implicați cât mai mult în îngrijirea bebelușului. Desigur, vă vom ajuta, cum ar fi să-i luați temperatura, să schimbați un scutec și să faceți o baie. Îmbunătățindu-vă abilitățile, veți putea oferi copilului mai multă îngrijire specializată, împreună cu asistenta medicală. Prezența dvs este importantă pentru bunăstarea și dezvoltarea bebelușului. De asemenea, studiați articolul „Îngrijirea integrată a familiei (FICare)” și „Îngrijirea împreună”.

Suptul non-hrănire: Toți bebelușii (în special copiii prematuri) au nevoie să sugă. Suptul unei suzete în timpul hrănirii tubului ajută la asocierea dintre supt și o burtică plină. De asemenea, îmbunătățește tensiunea și coordonarea musculară orală.

Corectarea vârstei pentru prematuritate: când vine vorba de dezvoltarea unui prematur (<37 de săptămâni de sarcină), intervine întotdeauna un aspect: vârsta corectată. Vârsta corectată este vârsta la care copilul dvs ar fi fost dacă s-ar fi născut la data scadentă (40 de săptămâni). Vârsta de la naștere se mai numește și vârsta calendaristică. Puteți calcula vârsta corectată scăzând numarul de săptămâni în care bebelușul s-a născut prematur față de vârsta calendaristică.

Ce trebuie știut despre vaccinuri și infecții

Un aspect special ține de administrarea vaccinului pentru hepatita B în maternitate, care diferă în funcție de statusul de purtătoare al mamei și de greutatea la naștere: dacă nou-născutul are sub 2.000 g, se poate amâna prima doză de vaccin pentru hepatita B până la o lună postnatal, dacă greutatea este peste 2.000 g, se vaccinează în prima zi de viață.

Nou-născuții prematuri au risc mare de infecții grave, deoarece imunitatea lor este scăzută, iar o infecție la un copil prematur se poate răspândi rapid în fluxul sanguin și poate provoca sepsis, care îi pune viața în pericol. Este foarte important ca sarcinile să fie urmărite corect și să se stabilească riscul de naștere prematură.

Aspecte practice: somn, poziționare și îngrijire la domiciliu

Când copilul doarme, încercați să nu-l treziți. Când bebelușul dvs se trezește încet, puneți mâinile pe el și vorbiți ușor. Evitați zgomotul și lumina din dormitorul lui și asigurați-vă că există perioade de odihnă, astfel încât bebelușul să poată economisi energie.

Bebelușul dvs poate începe să învețe să doarmă pe spate. Aceasta este poziția de dormit care este recomandată acasă. În timp ce bebelușul se află pe monitor, acesta poate fi poziționat și pe burtică. Poziția burticii se face doar la sfatul medicului sau asistentei pentru a susține cât mai bine respirația.

O poziționare bună și izolarea în jurul corpului bebelușului vor asigura că bebelușul dvs este confortabil și îl vor ajuta să crească. Pentru aceasta se folosește o bară de protecție / rola prosop etc. Puteți citi mai multe despre acest lucru în articolul „Îngrijirea dezvoltării”. Atunci când aveți grijă de bebelușul dvs, vă puteți pune mâinile în jurul lui pentru a oferi confort.

Screeninguri, teste și intervenții frecvente

În primele cateva zile si saptamani din viata unui copil nascut prematur, ingrijirea spitaliceasca are rolul de a sustine dezvoltarea organelor vitale. Nou-născutul poate fi tinut intr-un incubator cu temperatura controlata. În tot acest timp, echipamentul de monitorizare verifică ritmul cardiac, respiraţia şi nivelul de oxigen din sânge ale bebeluşului.

Glicemia: Pentru că nou-născutul are rezerve mici de energie, nivelul zahărului din sânge este adesea dificil pentru el/ea. Din acest motiv, controalele de sânge sunt necesare în mod regulat. Acest lucru se face prin înțepătura călcâiului. În cazul în care glicemia este prea scăzută, se va administra o nutriție suplimentară sau poate fi necesară o perfuzie intravenoasă cu glucoză.

Icter: Datorită imaturității ficatului, bebelușul dvs poate deveni galben până la câteva zile după naștere. Bilirubina (un produs rezidual) este procesată și secretată de organism. Nivelurile ridicate de bilirubină pot duce la îngălbenirea pielii cunoscută sub denumirea de icter. Sângele va fi recoltat pentru a determina nivelul bilirubinei. Dacă nivelul este prea ridicat, atunci bebelușul va începe fototerapia.

Retinopatia prematurității - examinarea oftalmologică va avea loc de mai multe ori până când oftalmologul va vedea că vasele de pe retină au crescut corect; în cazuri grave se pot folosi tratamente cu laser sau injecții locale.

Perspective și sprijin pe termen lung

De multe ori, medicii de familie sunt alături de viitoarea mamă din momentul luării în evidență cu sarcina. Educația pentru sănătatea sarcinii și a viitorului copil începe la acest moment.

Prematurii sunt niște mici eroi, care, de când se nasc, trec prin multe și grele încercări, dar, ajutați de medici și de familie, pot învinge și pot recupera. Cel mai frumos moment, ca medic neonatolog, este să vezi un prematur care se întoarce, după un an sau doi, de mână cu mama sa, și îți mulțumește.

Din cauza progreselor recente în îngrijirea mamelor și nou-născuților, ratele de supraviețuire pentru copiii prematuri s-au îmbunătățit. Chiar și așa, toti copiii prematuri sunt expuși riscului de complicații pe termen lung. Problemele de dezvoltare, medicale si comportamentale pot continua in copilarie. Parintii copiilor prematuri trebuie sa acorde o atentie deosebita dezvoltarii cognitive si motorii ale copilului lor.

Prematuritatea este echivalentă cu urmărirea unor nou-născuți cu risc. Prematuritatea este prevalată de o mortalitate infantilă foarte mare și de un impact patologic de gravitate extremă. Mortalitatea infantilă reprezintă la nivel mondial o preocupare continuă a sistemelor de sănătate naționale și a organizațiilor mondiale de sănătate.

tags: #nou #nascutul #prematur #caracteristici

Postări populare:

• Informații despre disciplina Pediatrie I
• Pediatria de urgență în Suceava: evaluări, monitorizare și recomandări preventive
• Dana Baraghin – echipa și serviciile pediatrice din Brașov
• Valori normale ale glicemiei în sarcină în trimestrul al treilea: ghid practic pentru diabet gestational - citire esențială
• Simptomele ejaculării precoce