Nu vreau bebe să îi iubească pe bunici: cum să echilibrezi iubirea și autoritatea în relația familie

Bunicii sunt o comoară. Bunicii sunt ancore de copilărie. Bunicii aproape sunt un drept pe care îl au copiii, cât îi ține încă Dumnezeu în viață. Bunicii sunt acești părinți cu mintea mai înțeleaptă, cu răbdarea mai antrenată, cu prioritățile mai așezate. Nu toți vor să ia șansa asta în brațe. Știu. Unii au viețile lor, departe. Alții sunt la două strazi distanță și te vizitează la sărbători, cât să se asigure că nu treci tu pe la ei să faci „casa întoarsă”.

Unii își lasă nepoții să scrie pe pereți, alții nu îi invită nici măcar la masă. Unii bunici spun că le e greu, poate chiar le este. Alții spun că sunt ocupați, poate chiar sunt CEO în vreo corporație. Alții au de semănat, de cules, de arat, astea sunt prioritățile lor în viață. E dureros pentru părinții acestor copii, știu. Bunicii știu face cel mai bun orez cu lapte. Inventează cele mai tari jocuri, chiar dacă nu te mai pot ridica în brațe. Bunicii sunt plase de siguranță, miros a plăcinte coapte și a vacanțe. Bunicii știu cum le cheamă pe orice plante. Prevăd când vine ploaia după soare. Nu insistă să te dezinfectezi pe mâini și pe picioare. Bunicii funcționează mai puțin după reguli și, mai mult, după iubire. Îți fac pâine cu unt în miez de noapte. Bunicii te țin în poale, oricât ai fi de mare. Bunicii au șervete apretate. Mereu câte o pereche de șosete curate. Bunicii sunt o comoară, ca un drept al copiilor noștri. Dacă ei încă au bunici, lăsați-i să se cunoască. Să se vadă. Să se găsească.

Știu că, adesea, bunicii nu sunt numai lapte și miere, că dau copiilor plăcintă nesănătoasă, când regula voastră clară e „fără zahăr în casă”. Că tu petreci zile-ntreci la cabinetul de stomatologie și bunicii nu înțeleg că, de la un punct, ciocolata devine periculoasă. Deși, nu înțeleg de ce nu înțeleg. Sincer, eu aș respecta orice regulă a altei case, pentru că nu știu ce principiu poate fi mai important decât bucuria de avea nepoții aproape. Aș învăța să fac cel mai bun orez cu lapte. Aș bea toată cafeaua de pe planetă. Aș amâna orice altă activitate. M-aș pune în patru labe. I-aș lăsa să scrie pe toți pereții din casă. Le-aș da de mâncare pe cea mai aleasă față de masă. Dar știți, și asta e o alegere destul de clară. Unii bunici sunt așa, pentru alții e foarte important să își păstreze ordine-n casă.

Nepoții nu sunt o obligație bunicească. Nu cred că e cineva dator să fie acel bunic cu miros de copilărie. De fapt, nu cred că bunicii care simt că e mai important să culeagă știu face acel orez grozav, cu lapte. Pâine cu unt în miez de noapte. Povești până le amorțește pielea de pe brațe. Pur și simplu nu cred că simțul datoriei poate înlocui puterea bucuriei. Ba cred că au și ei dreptul la o viață. Copiii le-au crescut, sunt la casa lor, acum e vremea să se uite la telenovele. Și nu o spun cu niciun pic de cinism. Doare. Știu. Dar n-ai ce face. Îi poți invita la tine, să-ți deseneze pereții din casă. ”Vă așteptăm când vreți voi” e tot ce putem noi face.

Relația copilului cu bunicii nu e treaba părinților. E bine să scăpați de această responsabilitate. Bunicii nu sunt perfecți, dar sunt perfect capabili să iubească. Și iubirea n-are cum să facă rău unui omuleț în dezvoltare. Nu zic să fii de acord să-i dea, la 2 ani, sirop și dulceață, nu zic să lași copilul acolo dacă ia bătaie, nu zic să-l parchezi la bunici trei luni în vacanța mare. Pe copilul mic, eu nu l-aș lăsa oricum, fără mine, peste noapte. Și nu l-aș lăsa dacă nu aș avea încredere, iar încrederea unei mame e ceva mai important decât să doarmă neîntoarsă, într-o dimineață. Încrederea asta se pierde în doi pași, nimeni nu ne poate condamna pentru asta. Dar, după ce copiii cresc și încep să spună, cred că puțin situația se schimbă.

Nu zic nici să ignorați dezacordurile voastre cu bunicii. Doar să faceți, clar, o delimitare. Problema ta cu maică-ta e diferită de relația copilului tău cu bunică-sa. Disputele tale cu soacră-ta nu-ți dau dreptul să-i interzici copilului un orez cu lapte. Fiecare cu treaba lui. Relația nepoților cu bunicii e responsabilitatea celor din urmă. Cât sunt de prezenți, de disponibili, de atenți. Știți, unii bunici culeg acum ce-au semănat în primăvară și pun gogoșarii pentru la iarnă. În timp ce alții desenează pereții dintr-o casă. Și n-or să rămână flămânzi niciodată-n viață. Dar asta nu e deloc treaba noastră.

Bunicii în viața nepoților sunt neprețuiți. Ne-am obișnuit atât de mult ca bunicii să fie disponibili ori de câte ori avem nevoie de ei, încât abia acum realizez faptul că aș vrea să le mulțumesc tuturor bunicilor de pretutindeni, pentru că, într-adevăr, merită toată recunoștința posibilă. Așa se destăinuie bloggerul Colleen Temple pe www.mother.ly: „Sunt mama a doi copii mici, sunt însărcinată, merg și la serviciu, sunt obosită și am nevoie de ajutorul vostru pentru că vă iubesc și copiii mei vă iubesc și nu putem face asta singuri”?

Vă sună familiar asta: a venit momentul să le spui bunicilor un mare mulțumesc. Bunicii în viața nepoților sunt neprețuiți. Au fost acolo de la început ca să ne ajute. Cu ce aveam nevoie, ori de câte ori aveam nevoie de ei. Îi iubesc pe copiii noștri ca pe ai lor și putem avea încredere în ei 110%, în ceea ce privește viața copiilor noștri. De exemplu, nu trebuie să ne facem griji nici pentru o secundă, când nu suntem în preajmă, dacă bunicul și bunica sunt acolo - pentru că știm că au lucrurile sub control. Au fost acolo de sărbători, au fost acolo când a apărut bebe nou și când au știut că aveam nevoie de o mână de ajutor. Le-au spus copiilor nu numai că sunt frumoși, dar și că sunt puternici, inteligenți, amuzanți, creativi și buni.

Toate acestea au răspuns exigențelor noastre de părinți. Bunicii sunt practică îngeri din ceruri. (Uneori venind chiar și cu cadouri, cum ar fi papuci de casă noi, chifteluțe delicioase și prăjituri făcute în casă.)

Bunicilor de pretutindeni … vreau să le mulțumesc în numele tuturor părinților din lumea asta, pentru dedicarea, compasiunea, răbdarea și dragostea lor. Pentru bunicile care stau și pictează cu copiii noștri ore întregi, în timp ce îi fac să râdă isteric - mulțumesc. Pentru bunicii care reușesc să-i înveselească pe copii, făcând ca fețele lor să se luminşe imediat - mulțumesc. Pentru bunicile care fac cea mai bună supă de pui din lume - mulțumesc. Pentru bunicii care se așază jos pe podea ca să se joace cu copiii noștri - mulțumesc. Pentru bunicuțele, care spun cele mai bune, cele mai amănunțite și mai entuziaste povești, de care micuții noștri sunt cu adevărat încântați - mulțumesc.

În numele tuturor părinților din lume, mulțumesc bunicilor pentru că au fost acolo, pentru că au oferit dragoste, sprijin și încredere. Mă simt de parcă nu voi putea niciodată să-mi răsplatesc îndeajuns părinții și socrii pentru tot ceea ce au făcut pentru noi și continuă să facă pentru noi. Aș vrea să le pot oferi ceea ce ei ne dau tot timpul - stabilitate, confort, liniște, încredere și ajutor. Pentru moment, ceea ce pot să fac, la nivelul cel mai de bază, este să strig în gura mare cât de mult îi iubesc. Vă apreciez. Vă sunt foarte recunoscătoare. Am nevoie de voi. Meritați aplauze. Vă mulțumesc. Vă iubesc.

Cum să gestionezi dezacordurile părinților cu bunicii fără să ruinezi legătura cu nepoții

Și nu aș fi putut să fac față provocărilor de mamă fără voi. Cea mai mare problemă în relația părinți-bunici vine din dezacordurile cu privire la creșterea copiilor. Mamele sunt cele mai stresate de ce fac bunicii cu nepoții, arată mai multe studii. Potrivit unui sondaj realizat de Spitalul de Copii al Fundației Charles Stewart Mott, SUA, majoritatea părinților spun că întâmpină dezacorduri majore (6%) și minore (37%) cu bunicii în privința felului cum ar trebui crescuți copiii. În mod ideal, bunicii fac viața mai ușoară părinților, iar să le ceri ajutor bunicilor în creșterea copiilor, tot în mod ideal, ar trebui să-i onoreze pe bunici și să îi facă să se simtă doriți. Însă pentru părinți sfaturile nesolicitate sunt percepute ca și critici și ignorate.

Bunicii își iubesc nepoții și vor ca nepoții să-i iubească. Uneori, însă, merg un pic prea departe. Le dau nepoților prea mult. Fac prea multe pentru ei. Nu respectă regulile părinților. Bunicii care refuză să respecte regulile părinților pot plăti un preț mare: limitarea timpului petrecut cu nepoții. Ei trebuie să înțeleagă că de această dată au un rol extern și să se adapteze regulilor pe care părinții le stabilesc pentru propriul copil. Un pas în spate din partea lor va ține cearta la distanță și le poate fi în avantaj. Ajutor. Și nu numai. Bunicii iubesc necondiționat la fel ca părinții. Indiferent cât s-ar schimba parentingul, regula de bază tot iubirea rămâne. Problemele pot apărea atunci când bunicii intervin sau subminează ceea ce spun părinții - sau când părinții uită să ia în considerare sentimentele bunicilor.

Următoarele sfaturi sunt bune atât pentru părinți, cât și pentru bunici. Dacă ești un părinte a cărui autoritate a fost călcată în picioare de bunici, trage adânc aer în piept și gândește-te: e posibil să fi greșit, cine nu greșește, nu?; probabil că au făcut-o cu intenții bune; poate că nu au înțeles și poate nici tu nu le-ai explicat foarte clar consecințele încălcării regulilor în educația celor mici. Când un bunic le spune nepoților „Părinții tăi nu știu ce fac” sau „Nu aș face niciodată așa” ori părinților: „Dă-le o pauză, ești prea strict cu ei”, este vorba despre depășirea limitelor. Dacă îi spun deschis părintelui: „Cred că nu ar trebui să faci așa” sau „Eu așa aș face” fără să fie întrebat, ei arată o lipsă de respect pentru regulile și ideile tale. Anunță-i pe bunici când au depășit o limită cu care nu te simți confortabil, cum ar fi să îți ofere sfaturi nesolicitate despre creșterea copiilor. Poți spune: „Apreciez că te interesează asta, dar te voi întreba când am nevoie de ajutor”. Sau „Știu că s-ar putea să vezi diferit lucrurile, dar aș aprecia să urmezi modelul meu în acest caz”. Oferă-le un rol, astfel încât să simtă că pot contribui. Ia-i cu tine la pediatru dacă le este greu să înțeleagă cum s-au schimbat sfaturile parentale și medicale. În felul acesta, pot pune întrebări și pot descoperi modalități bune de a te sprijini. Dacă evenimente din copilărie sunt motivul pentru care relația cu părinții nu funcționează în prezent, rezolvați-le! Ducându-le mai departe într-un conflict deschis cu bunicii copilului, nu veți face decât să stricați și relația pe care copiii ar putea să o aibă cu bunicii lor. Cereți ajutorul unui psihoterapeut și rezolvați problemele care încă vă apasă. Susține-ți partenerul atunci când vine vorba de parenting. S-ar putea să fie nevoie să le spui părinților tăi să se retragă puțin atunci când partenerul consideră că aceștia deranjează. Deși este important să transmiți acest lucru, asigură-te că nu îi faci niciodată să se simtă ca o povară. Sfaturile nesolicitate sunt rareori binevenite, iar dacă vin de la proprii părinți sau socrii, cel mai probabil vor fi percepute ca critici. Bunicii ar trebui să încerce să renunțe la așteptările despre cum ar dori să meargă lucrurile sau cum cred ei că ar trebui să meargă lucrurile. Bucurați-vă că puteți oferi ajutorul cerut, nu vă oferiți să dați mai mult decât dacă vi se cere. Bunicii nu ar trebui să își lase nepoții să-i pună la mijloc atunci când se plâng de părinții lor. Arată-le empatie, dar nu luați parte nici a părinților, nici a nepoților. Și mai ales nu criticați. Fii clar, sincer și atent la ceea ce vei face și nu vei face ca bunic.

Unii bunici simt că și-au încheiat datoria în a crește copiii și nu vor să fie chemați să aibă grijă de nepoți ori să fie prezenți la fiecare eveniment. Alții tânjesc după a face parte din noua familie a copiilor lor. Trebuie să fie foarte clar ce vrei/poți și îți asumi să faci ca bunic. Comunicarea sinceră va preveni problemele legate de așteptările celorlalți. Dacă locuiești în apropiere, ești dispus să fii chemat să iei și să duci nepoții în diferite locuri, să stai cu ei cât părinții lipsesc, să fii chemat chiar și în ultimul moment când se întâmplă ceva, să participi din public la evenimente sportive, de exemplu? Cât de des? Chiar dacă nu sunteți de acord cu ceea ce fac părinții (atâta timp cât nu există probleme de sănătate sau siguranță), aveți încredere în ei. Amintiți-vă că nu sunteți părinți, sunteți bunici. A interveni în modul în care copilul tău și partenerul său își cresc copiii va cauza doar probleme. Nimănui nu-i place compania persoanelor care nu au decât de criticat. Cei criticați se simt judecați sau învinovățiți și devin defensivi ori furioși. În loc de critică, întreabă cum poți fi de ajutor. Ca bunici, ajutați dacă puteți, altfel nu puneți bețe în roate.

Nu este ușor să fii părinte, iar ca bunici știți asta deja. Părinții de azi sunt copiii voștri și au încă nevoie de voi. Și copiii lor au nevoie de dragostea voastră. Alegeți să comunicați clar așteptările, să negociați limitele și să susțineți demersurile părinților pentru o creștere sănătoasă a copiilor. În final, bunicii în viața nepoților sunt neprețuiți, iar legătura lor cu generațiile viitoare merită să rămână puternică și plină de înțelegere.

Relația armonioasă cu bunicii poate fi un sprijin real pentru familie

Relația nepoților cu bunicii e responsabilitatea celor din urmă. Cât sunt de prezenți, de disponibili, de atenți. Știți că unii bunici culeg acum ce-au semănat în primăvară și pun gogoșarii pentru la iarnă. În timp ce alții desenează pereții dintr-o casă. Și n-or să rămână flămânzi niciodată-n viață. Dar asta nu e deloc treaba noastră. Bunicii în viața nepoților sunt neprețuiți. Mă simt de parcă nu voi putea niciodată să-mi răsplatesc îndeajuns părinții și socrii pentru tot ceea ce au făcut pentru noi și continuă să facă pentru noi. Aș vrea să le pot oferi ceea ce ei ne dau tot timpul - stabilitate, confort, liniște, încredere și ajutor. Dar nu pot acum. Nu acum. Nu în timp ce suntem în faza de părinți cu copii mici, în care ne construim viața și încercăm să punem o temelie.

tags: #nu #vreau #bebe #sa #ii #iubeasca

Postări populare:

• Cauzele vergeturilor în timpul sarcinii pe abdomen
• Analiză cuprinzătoare a separatoarelor de sarcină Schneider Electric
• Pediatria pentru asistenți medicali: capitole esențiale și ghid detaliat
• Extindere și modernizare la Spitalul Municipal Turda
• Canitatea biologică a sarcinii masculine: realități, limite și perspective