Este normal să existe un conflict între generații, însă ce faci când bunicii intervin în familia ta sau, dimpotrivă, se simt excluși? Bunicii pot fi un adevărat ajutor pentru proaspeții părinți, dacă știi cum să te înțelegi cu ei. De multe ori, vei observa că ai opinii diferite față de cele ale părinților tăi, în ceea ce privește creșterea copilului. Deși bunicii au mai multă experiență (până la urmă, te-au crescut pe tine), tinerii părinți au o viziune mai proaspătă. Porneste mereu de la convingerea că părinții tăi (bunicii copilului) au cele mai bune intenții. La fel ca oricare dintre noi, și ei pot greși sau poate nu își dau seama dacă întrec măsura.
Atât părinții, cât și bunicii ar trebui să realizeze că critica nu aduce nimic bun. Nimănui nu îi place să fie învinovățit sau judecat și, de obicei, persoana criticată devine defensivă și se închide față de ceilalți. În loc să critici, cere ajutorul (sau, în cazul bunicilor, întreabă cum poți fi de folos). De ambele părți ale relației este nevoie de respect și de încredere. Ca părinte, respectă experiența bunicilor, iar ca bunic, respecta deciziile părinților copilului și ai încredere că vor tot ce este mai bun pentru cel mic.
Acest sfat este adresat în special bunicilor: nu-l lăsa pe cel mic să te pună la mijloc, între el și părinții săi. S-ar putea să auzi că părinții nu îi dau voie să mănânce dulciuri. Dacă există animozități între tine și părinții tăi sau părinții partenerului, este important să vi le rezolvați, să lucrați la îmbunătățirea relației, de dragul copilului/nepoților. Comunicati și spuneți ce aveți pe suflet. Poate că, într-adevăr, este doar o problemă de comunicare. În engleză, e o vorbă foarte frumoasă, care explică fix această situație: „It takes a village to raise a child” („Este nevoie de un sat pentru a crește un copil”).
Rolul bunicilor și impactul lor asupra dezvoltării copilului
Bunicii conturează lumi de poveste și cei mai norocoși dintre noi au putut trăi povestea din colțuri de lume pure, intacte într-o zonă de bio emoțional. Un lucru e cert: bunicii au un rol esențial în educația și parcursul nostru emoțional, ne fac să înțelegem îmbătrânirea altfel. Rolul bunicilor în viața copiilor este unul important, ei sunt esențiali pentru copiii noștri. Unii oameni îmbătrânesc frumos, alții mai puțin frumos, depinzând de mai mulți factori. Exista îmbătrânire fizică și îmbătrânire morală. Fiecare îmbătrânește diferit, nu sunt două persoane la fel.
Copilul observă că bunica este mai bătrână decât mama, ridurile de pe fața ei, mersul mai greoi sau problemele de sănătate. Este posibil să se îngrijoreze pentru că el asociază bătrânețea cu moartea sau boala. Trebuie să îi explicăm copilului că este firesc să îmbătrânim și bătrânețea nu este urâtă. Bătrânețea este un proces normal, toți vom ajunge acolo, dacă avem noroc să trăim mult. Bunicii sunt părinții părinților copilului și asigură legătura dintre generații. Cu ajutorul bunicilor, copiii înțeleg noțiunea de familie extinsă și își dau seama mai bine de trecut, înțeleg ciclurile vieții. A îmbătrâni înseamnă a ști mai multe.
Pe parcursul vieții, învățăm și înțelegem mii de lucruri, iar copilul are șansa să le afle de la noi. Bunicii reușesc să răspundă copiilor la multe întrebări, cu multă răbdare de obicei, inclusiv curiozități ale copilului despre cum erați în copilărie. Bunicii nu sunt la fel ca părinții, de aceea nu este realist să avem această așteptare. Dacă stilul de viață și preocupările bunicilor sunt foarte diferite de stilul nostru de viață și le considerăm dăunătoare pentru copil, atunci putem hotărî să lăsăm copilul mai puțin la bunici. În cazul în care comportamentul bunicilor este periculos, atunci îl însoțim pe copil la fiecare vizită.
Nu este sănătos însă să îi privatăm pe bunici de afecțiunea unui nepot. Chiar dacă vizita la bunici vă face rău, puneți mai presus interesul copilului. Învățați-i pe copii să îi respecte pe bunici și să nu le ofere voie să le vorbească urât sau să îi trateze necuviincios. Răsfățul bunicilor sau stângăcia lor vine din prea multă dragoste. Există bunici ce abia așteaptă să se joace cu copii, să le facă de mâncare și bunici ce îi vizitează rar și le oferă cadouri, nu și disponibilitate. Noi nu îi putem judeca, fiecare acționează așa cum poate la momentul respectiv. Cu cât familia extinsă este mai numeroasă și variată cu atât copiii învață mai multe din aceste situații diferite.
Familia extinsă este o societate în miniatură: este locul sigur în care copilul experimentează diverse comportamente și învață să comunice cu persoane diferite, să gestioneze conflicte, să rezolve probleme. Dacă bunicii sunt dornici să se implice în creșterea copilului și pot face față cu brio acestei provocări, oferiți-le șansa aceasta. Începeți cu câteva minute, apoi extindeți la câteva ore. Când copilul mai crește puteți să-l lăsați peste noapte la bunici și tot așa, progresiv. Dacă copilul se obișnuiește cu bunicii, aceștia vor fi un real ajutor. Noi toți avem limite, nu suntem perfecți și e important să cerem ajutor celor din jur.
Gestionarea conflictelor și stabilirea limitelor
Referitor la așteptările ce le avem din partea bunicilor în a respecta cu strictețe regulile noastre, uneori acestea sunt nerealiste și pot genera frustrări de ambele părți. Copilul va înțelege în timp ce e voie să facă acasă și ce e voie să facă la bunici. Cu cât copilul nostru va avea mai multe amintiri cu bunicii, cu atât va construi mai multe legături de dragoste, de încredere și de prietenie cu ei. În vacanța la bunici copilul se relaxează și se bucură de multă atenție din partea lor și asta îl ajută pe copil să aibă un echilibru emoțional sănătos. Dacă bunicii sunt mai degrabă toxici, dacă critică mereu copilul sau metodele de educație ale părinților, copilul nu va merge cu plăcere la ei. În aceste cazuri, interacțiunile vor fi mai reduse și copilul va ține seama de acest lucru și nu se vor crea legături foarte strânse între ei.
Bunicii sunt importanți în viața fiecărui copil. Ei reprezintă o sursă de echilibru. Copiii investesc cu multă afecțiune figura bunicilor și le rezervă un loc aparte. Bunicii se bucură atunci când petrec timp cu copiii și nepoții lor. Acest lucru îi va ajuta atât pe copii cât și pe bunici să relaționeze mai eficient. Copilul tău va avea de suferit dacă este martor la o scenă de genul acesta. Este posibil ca în copilăria ta părinții să fi făcut greșeli - cum vei face și tu la rândul tău. Și încurajează-i să aibă și ei la rândul lor propriile momente de liniște și relaxare.
Cu cât mai variate sunt opiniile adulților, cu atât mai dezorientat este copilul care nu știe pe cine să mai asculte. Bunicii trebuie să-și completeze experiența vieții trecând prin această fază și conștientizând-o. Iar copiii trebuie să aibă posibilitatea să învețe ce înseamnă o familie unită. Bunicii sunt un element important din copilăria celor mici. Și o bună parte din experiențele din copilărie sunt strâns legate de relația cu bunicul și bunica.
Moduri practice de a menține armonia între părinți, bunici și copil
- Comunicați deschis despre așteptări, reguli, limite și rotirea responsabilităților între părinți și bunici.
- Începeți cu perioade scurte de vizită și creșteți treptat durata, dacă relația se menține armonioasă.
- Stabiliți împreună cu bunicii un plan de disciplină și de reacții în cazul situațiilor conflictuale.
- Asigurați-vă că copilul simte siguranță emoțională în toate mediile și că nu este prins între dorințele celor trei părți.
- Prezentați copilului un model de respect reciproc între adulți pentru a genera în el un atașament securizant față de familie.
2.3. Bunicii se bucură de rolul lor, în timp ce părinții rămân responsabili de echilibrul educației. Dacă există tensiuni, luați o pauză și reveniți cu o discuție pentru a evita supraîncărcarea emoțională a copilului. Relația cu bunicii nu este o obligație, însă poate deveni o resursă prețioasă pentru creșterea armonioasă a copilului, în măsura în care este gestionată cu răbdare, înțelegere și maturitate din ambele părți.
🎵 👵 Bunica mea – Cântec emoționant pentru copii despre iubirea bunicii 🌸✨
În timp ce vă construiți relația, reamintiți-vă să păstrați în prim-plan interesele copilului. Este copilul care este afectat dacă situația se agravează sau dacă i se limitează contactul cu bunicii. Niciuna dintre părți nu ar trebui să se simtă exclusă sau controlată în mod excesiv. Cu răbdare, deschidere și planificare, relația dintre copil, tatăl sau mama și bunici poate deveni o forță de sprijin, aducând siguranță, atașament și amintiri frumoase pentru întreaga familie.
tags: #nu #vreau #bunicii #paterni #in #viata