Fiecare investitor a auzit despre diversificarea portofoliului la un moment dat în cariera sa, aceasta fiind percepută ca o parte absolut esențială a strategiilor investitorilor instituționali. Cu toate acestea, importanța diversificării în rândul investitorilor de retail tinde adesea să fie trecută cu vederea. Mulți probabil se întreabă - ce înseamnă diversificarea și cum să îți diversifici portofoliul?
Ideea din spatele diversificării portofoliului este cu adevărat intuitivă. Este vorba despre deschiderea mai multor poziții pentru a reduce riscul total al portofoliului. „Nu îți pune toate ouăle într-un singur coș”, spune o veche zicală. Același lucru poate (și ar trebui) să fie aplicat în cazul investițiilor.
Obiectivul portofoliului de investiții este câștigul financiar prin reducerea riscului de investiții ca urmare a diferitelor caracteristici de risc ale activelor de investiții. Obiectivul unui portofoliu de investiții este de a maximiza randamentul cu un risc minim. Portofoliul de investiții este construit în scopul diversificării pentru a reduce riscul general al investiției.
Diversificarea portofoliului de investiții se referă la o strategie de investiții. Potrivit firmei de investiții, procesul de diversificare înseamnă investiția în minimum 2 clase de active și, în cazul în care este posibil, variația și în interiorul claselor de active. Cel mai adesea, diversificarea se realizează prin investiții în clase diferite de active, ca de exemplu acțiuni, obligațiuni, proprietăți imobiliare, valute etc.
Studiile și modelele matematice au arătat că menținerea unui portofoliu bine diversificat de acțiuni la 25-30 de companii diferite oferă cel mai eficient nivel de reducere a riscului din punctul de vedere al costurilor, mai arată investopedia.com.
Cel mai important aspect în procesul de alcătuire a unui portofoliu de investiții este să pui în balanță oportunitățile de creștere cu riscurile.
Nu trebuie să fii bogat pentru a reuși în domeniul investițiilor de portofoliu. Dar, pentru ca randamentele portofoliului tău de investiții să egaleze, sau chiar să depășească, performanța pieței bursiere în general, ai nevoie de câteva cunoștințe de bază despre cum să investești. Investitorii pot construi un portofoliu de investiții aliniat la strategiile lor de investiții prin aplicarea unei abordări sistematice.
Un portofoliu de investiții este un grup de active financiare deținute de un investitor în speranța că va obține un randament sau că acestea vor crește în valoare în timp, sau ambele. O investiție de portofoliu diferă de o investiție într-o afacere pe care o conduci direct prin faptul că participația ta este pasivă, ceea ce înseamnă că nu iei decizii de administrare.
Principii Cheie ale Diversificării
Ideea din spatele diversificării portofoliului se bazează pe câțiva piloni:
- Numărul de active: Creșterea numărului de active dintr-un portofoliu de tranzacționare.
- Corelarea: Un portofoliu poate fi considerat diversificat atunci când este compus din active corelate negativ (sau cel puțin active care au o corelație scăzută).
- Diversificarea industriei: Un portofoliu diversificat ar trebui să aibă o expunere la multe industrii.
- Multi-activ: Investitorii care doresc să construiască un portofoliu echilibrat ar trebui să se familiarizeze cu diferitele tipuri de active. O astfel de strategie poate include acțiuni, obligațiuni, mărfuri, metale prețioase, cash și imobiliare.
Corelația scăzută contribuie în mare măsură la reducerea riscurilor în comparație cu portofoliile cu dețineri mai corelate. Prin urmare, investițiile diversificate cu corelație scăzută sau negativă ar trebui să aibă o mare importanță pentru investitorii cu aversiune la risc.
După cum știm din matematica școlară, corelația poate fi între -1 și +1. Cu cât corelația este mai mică și tinde spre -1, cu atât corelația este mai negativă și efectul de diversificare mai puternic. Cu alte cuvinte, corelația negativă indică gradul de corelație inversă între cele două valori, în cazul nostru între cele două investiții. Corelația negativă este de dorit în lumea investițiilor.
Corelația zero înseamnă că evoluția unui activ este independentă de cea a celuilalt. Atunci spunem că cele două active nu sunt corelate. Faptul că primul activ crește sau scade nu determină comportamentul celui de-al doilea activ. Inversul este de asemenea adevărat - comportamentul celui de-al doilea activ nu determină comportamentul primului. Adică, cele două active nu se influențează reciproc.
Corelația pozitivă conduce la o reducere semnificativă a efectului de diversificare. Există un efect, dar acesta este semnificativ mai mic. Corelația pozitivă perfectă nu are niciun efect de diversificare. În practică, însă, activele necorelate sunt greu de găsit. Acestea au, de obicei, o anumită corelație pozitivă, deși mică. Corelația este deosebit de ridicată pentru activele din același sector din aceeași țară, tranzacționate la aceeași bursă.
De exemplu, companiile tehnologice din sectorul inteligenței artificiale; sau companiile energetice care produc petrol; sau companiile farmaceutice care produc vaccinuri. Companiile tehnologice au o corelație foarte ridicată, estimată în intervalul +0,6 - +0,9. Diversificarea între acestea este minimă. Corelația acțiunilor din sectoare diferite scade semnificativ. Corelația dintre companiile energetice și companiile farmaceutice este aproape zero, chiar ușor negativă, de obicei în intervalul (-0,2) - (+0,2).
Evident, o investiție mică nu poate diversifica o investiție mare. De exemplu, dacă dețineți acțiuni la o companie farmaceutică în valoare de 100.000 euro și acțiuni la o companie energetică de în valoare de 5.000 euro, este imposibil ca pierderile din investiția farmaceutică să fie acoperite de investiția energetică.
Riscul investițional contează, de asemenea. Să luăm exemplul a două acțiuni corelate negativ, dintre care una este, convențional vorbind, de două ori mai riscantă. Dacă cele două acțiuni sunt de aceeași mărime, să spunem 10.000 euro fiecare, pierderea de 1.000 euro nu va fi compensată de câștigul de 500 euro. Pentru ca acest lucru să funcționeze, trebuie să avem de două ori mai multe acțiuni ale companiei mai riscante. În general, un principiu de bază al optimizării riscului portofoliului este că activele cu risc ridicat ar trebui să aibă ponderi relativ scăzute, iar activele cu risc scăzut ar trebui să aibă ponderi mai ridicate.
Strategii de Diversificare
Diversificarea riscurilor este una dintre pietrele de temelie ale investițiilor inteligente. Aceasta se bazează pe principiul conform căruia diferite active sunt asociate cu diferite niveluri de risc și presupune investiții într-o varietate de active pentru a minimiza impactul riscurilor asociate unei singure clase de active. Investițiile cu risc scăzut sunt, de obicei, asociate cu randamente scăzute, în timp ce investițiile cu risc ridicat generează adesea randamente mai mari. Investind în diferite clase de active, putem găsi un echilibru între riscul și securitatea noastră.
Diversificarea trebuie să se extindă și în cadrul fiecărei clase de active. Investițiile în diferite industrii și piețe diferite îți protejează portofoliul de o scădere bruscă în aceste domenii, limitând pagubele. Diversificarea riscurilor impune ca riscurile de a investi în acțiuni cu creștere ridicată pentru obținerea unor randamente optime să fie contrabalansate de active cu risc scăzut și randament scăzut, cum ar fi titlurile de stat sau obligațiunile.
Diversificarea pe clase de active: Aceasta este piatra de temelie a oricărui portofoliu bine diversificat. Investiția în diferite clase de active, cu o alocare redusă către un singur titlu, ajută la minimizarea impactului unui activ cu performanțe slabe asupra randamentelor totale ale portofoliului. De exemplu, un portofoliu diversificat poate include un mix de acțiuni de creștere, acțiuni de valoare, obligațiuni și mărfuri. Scopul diversificării pe clase de active este de a obține randamente comparabile cu piața, reducând în același timp expunerea la risc prin corelațiile diferite dintre titluri.
Diversificarea geografică: Această abordare oferă o expunere extinsă la tendințele economice globale, reducând riscul asociat cu fluctuațiile economice dintr-o singură regiune. De exemplu, în timp ce piețele dezvoltate oferă stabilitate și risc scăzut, piețele emergente pot aduce oportunități semnificative de creștere, în ciuda volatilității mai mari.
Diversificarea pe industrii și sectoare: Investiția în diferite industrii și sectoare este esențială pentru reducerea riscului asociat cu declinurile dintr-o anumită industrie. Această strategie îmbunătățește diversificarea investițiilor în acțiuni și contribuie la stabilitatea generală a portofoliului. Investițiile pe sectoare largi previn supraexpunerea la riscurile asociate unei singure industrii.
Diversificarea între acțiuni ciclice și defensive: Pentru a-și diversifica portofoliul și a se proteja de fluctuațiile economiei, un investitor poate alege să cumpere atât acțiuni ciclice, cât și defensive. De regulă, în categoria acțiunilor ciclice intră titlurile de capital emise se companii din domeniul auto, al construcțiilor sau al bunurilor de lux. În perioadele de creștere economică oamenii tind să cheltuiască mai mult pe mașini, genți, ceasuri, vacanțe, așa că prețul acțiunilor emise de companiile respective va fi unul bun.
Diversificarea între companii mari și mici: O altă strategie pentru diversificarea portofoliului de investiții este ca investitorul să cumpere acțiuni atât la companii mari, solide și cunoscute (Apple, Microsoft, Amazon, Meta etc), dar și la companii cu o capitalizare de piață mai mică.
Diversificarea pe piețe domestice și internaționale: O altă posibilitate este ca investitorul să cumpere acțiuni atât în țara de origine, cât și în străinătate. Astfel, dacă economia SUA înregistrează o scădere, este posibil ca economia Japoniei să nu fie afectată.
Instrumente pentru Diversificare
Platforma de tranzacționare a XTB oferă acces la o gamă largă de instrumente financiare, inclusiv contracte pentru diferență (CFD), cum ar fi GOLD, SILVER, OIL sau indici bursieri - DE30, US500, US30 printre altele. CFD-urile sunt instrumente financiare derivate, care permit investitorilor să profite de creșterea prețurilor (prin poziții long) sau de scăderea prețurilor (prin poziții short) pe instrumentele financiare subiacente. Din acest motiv, este posibilă acoperirea pozițiilor în cazul în care un investitor suspectează că ar putea apărea anumute fluctuații rapide ale pieței.
CFD-urile sunt instrumente cu levier, ceea ce înseamnă că investitorii pot câștiga expunere pe piață utilizând o sumă relativ mică. Cu toate acestea, merită să subliniem faptul că CFD-urile permit tranzacționarea micro loturilor, astfel încât investitorii să poată personaliza cu ușurință dimensiunea poziției lor.
Pe de altă parte, fondurile tranzacționate la bursă (ETF) ar putea fi o soluție interesantă pentru investitorii care doresc să obțină o expunere pe diferite piețe. În loc să cumpere mai multe acțiuni, se poate diversifica riscul prin cumpărarea unui ETF axat pe un anumit sector de pe piețele financiare (de exemplu, energie, date financiare, metale prețioase etc.). Există ETF-uri care urmăresc indici bursieri majori, obligațiuni, piețe ale metalelor prețioase și alte mărfuri - varietatea acestor instrumente este foarte largă. De aceea, atât ETF-urile, cât și CFD-urile au devenit o soluție populară pentru mulți investitori.
Investitorii pot urmări diversificarea investițiilor prin tranzacționarea mărfurilor prin intermediul platformei de tranzacționare XTB. Tranzacționarea mărfurilor prin CFD - mărfuri agricole (de ex. porumb, soia), mărfuri energetice (de ex. petrol, gaz natural), metale industriale (de ex. cupro, aluminiu), metale prețioase (de ex. aur, argint). Tranzacționarea mărfurilor prin ETF-uri - diverse ETF-uri permit investitorilor să câștige expunere la unele mărfuri, de ex. aur, argint, metale industriale sau gaze naturale.
Scanerul de ETF-uri disponibil în platforma de tranzacționare XTB poate fi util atunci când cauți ETF-uri bazate pe mărfuri.
Ceilalți factori care se pot modifica în timp sunt situația ta financiară actuală, nevoile viitoare și toleranța la risc. Dacă aceste lucruri se schimbă, este posibil să trebuiască să-ți ajustezi portofoliul în consecință. Dacă toleranța ta la risc a scăzut, este posibil să trebuiască să reduci numărul de acțiuni deținute. Sau, poate că acum ești pregătit să-ți asumi un risc mai mare, iar alocarea activelor necesită ca o mică proporție din activele tale să fie reprezentată de acțiuni mai volatile cu capitalizare mică.
Pentru rebalansare, determină care dintre pozițiile tale sunt supraponderate și subponderate. De exemplu, să spunem că 30% din activele tale ac... Ai auzit probabil despre importanța unui portofoliu de investiții diversificat. Riscurile investițiilor nediversificate. La începutul călătoriei tale în investiții, este esențial să înțelegi că diversificarea oferă atât șanse mai bune de câștig pe termen lung, cât și o plasă de siguranță.
Abordarea sănătoasă: diversificarea. Când începi să investești, abordează lucrurile diversificat. Strategia inițială cu instrumente cu venit fix. Extinderea portofoliului și Investițiile în obligațiuni corporative. Investiții în acțiuni Blue-Chip și ETF-uri. Orientarea către acțiuni blue-chip și ETF-uri oferă oportunități de creștere stabilă și diversificare simplă. Diversificarea în diverse Sectoare și acțiuni de tip Growth. Este crucial să te diversifici și în diferite sectoare de activitate pentru a evita riscurile asociate cu volatilitățile unui singur sector. Trăgând linie, un portofoliu diversificat îți va permite să menții investițiile o perioadă îndelungată și să ai o performanță mai bună pe termen lung.
Alegerea Activului Potrivit
Un diversificator este un activ care este corelat negativ cu un alt activ. Cei doi diversificatori principali ai acțiunilor sunt aurul și bunurile imobiliare. Aurul are o corelație negativă slabă cu acțiunile, astfel încât este, de asemenea, un excelent diversificator al unui portofoliu de acțiuni. În practică, aurul este considerat o acoperire excelentă a oricărui portofoliu de investiții.
În mod similar, bunurile imobiliare au, de asemenea, o slabă corelație negativă cu acțiunile. Și mai important este faptul că aurul și bunurile imobiliare au uneori o corelație pozitivă și se diversifică slab, dar uneori au și perioade lungi de corelație negativă, cum a fost cazul în timpul crizei financiare globale din 2008-2012. În astfel de perioade, aurul este un excelent diversificator atât al acțiunilor, cât și al proprietăților imobiliare.
Obligațiunile sunt, de asemenea, considerate un foarte bun diversificator al acțiunilor, cel puțin în ultimele decenii. Dar acest lucru nu este întotdeauna valabil. De exemplu, în anii 1970, acțiunile și obligațiunile erau corelate pozitiv și nu se protejau reciproc împotriva pierderilor.
Dacă aveți o investiție în imobiliare, atunci un portofoliu și mai bine diversificat și echilibrat ar fi 1/3 imobiliare, 1/3 aur și 1/3 acțiuni. Dacă sunteți încă tânăr, fără să dețineți un imobil, un portofoliu echilibrat de 50% numerar și 50% aur ar fi un bun portofoliu de investiții cu risc scăzut pentru început.
Dacă sunteți persoana tânără din EXEMPLUL 3, fără apartament, vă veți reduce semnificativ riscul dacă alegeți portofoliul echilibrat format din 1/3 aur, 1/3 acțiuni, 1/3 teren (sau garaj, adică proprietăți imobiliare). Dacă sunteți deja o persoană de vârstă mijlocie care deține o parcelă de teren și doriți să vă reduceți și mai mult riscul față de exemplul anterior, puteți alege un portofoliu și mai echilibrat: 25% teren, 25% aur, 25% acțiuni și 25% numerar.
Având în vedere mediul investițional puternic inflaționist, personal aș recomanda scăderea ratelor de numerar și eliminarea obligațiunilor.
Acțiunile reprezintă o mică parte din proprietatea unei companii. Investitorii cumpără acțiuni despre a căror valoare cred că va crește în timp. Riscul, desigur, este că acțiunile ar putea să nu crească deloc sau chiar să piardă din valoare. Pentru atenuarea acestui risc, mulți investitori aleg să investească în acțiuni prin intermediul unor fonduri - cum ar fi fondurile de indici, fondurile mutuale sau ETF-urile - care dețin o colecție de acțiuni de la o mare varietate de companii. Dacă optezi pentru acțiuni individuale, de obicei, ar putea fi o decizie înțeleaptă să le aloci doar între 5% și 10% din portofoliu.
Obligațiunile și titlurile de stat sunt împrumuturi acordate companiilor sau guvernelor care sunt rambursate în timp cu dobândă. Obligațiunile sunt considerate ca fiind investiții mai sigure decât acțiunile, dar, în general, au randamente mai mici. Deoarece știi ce dobândă vei primi atunci când investești în obligațiuni, acestea sunt denumite investiții cu venit fix. Această rată fixă de rentabilitate a obligațiunilor poate echilibra investițiile mai riscante, cum ar fi acțiunile, din portofoliul unui investitor.
Fondurile de indici și ETF-urile încearcă să se potrivească cu performanța unui anumit indice de piață, cum ar fi USA500 sau industrii specifice precum dolarul american, petrolul, aurul și chiar Bitcoin. Deoarece nu necesită un administrator de fond să aleagă în mod activ investițiile fondului, aceste vehicule tind să aibă comisioane mai mici decât fondurile administrate activ.
Investițiile în clase alternative de active, cum ar fi mărfurile, metalele prețioase și capitalul privat prin ETF-uri, pot îmbunătăți diversificarea portofoliului dincolo de acțiunile și obligațiunile tradiționale.
Construirea unui Portofoliu Diversificat
Construirea unui portofoliu de investiții necesită pași practici și planificare strategică. Înțelegerea toleranței personale la risc, reechilibrarea regulată a portofoliului și aplicarea unor strategii precum investiția constantă în timp (dollar-cost averaging) sunt esențiale pentru menținerea unui portofoliu echilibrat și diversificat.
1. Stabilește-ți Profilul de Risc și Obiectivele: Primul pas este să stabilești nivelul de risc cu care te simți confortabil. Investițiile cu risc ridicat pot genera recompense mari, dar pot avea ca rezultat și pierderi mari. În general, investițiile în acțiuni generează cele mai mari randamente, în timp ce investițiile în obligațiuni și titluri de stat sporesc stabilitatea valorii portofoliului tău. Există câteva aspecte cheie pe care trebuie să le iei în considerare pentru alocarea activelor - obiectivele financiare, orizontul investițiilor și toleranța la risc.
2. Asset Allocation - Distribuirea Capitalului: Cu profilul stabilit, pasul următor este asset allocation. Acesta înseamnă cum îți distribui banii în clase diferite de active, în funcție de riscul și randamentul fiecăruia. Acest pas este decisiv pentru performanța pe termen lung. Diversificarea reduce dependența de un singur tip de investiție.
3. Diversificare și Risk Spreading: Diversificarea este tehnica prin care reduci riscul general al portofoliului investind în active care nu reacționează identic la aceleași evenimente de piață. Aceasta se mai numește și risk spreading - dispersarea riscului. Scopul este să nu ai „toate ouăle în același coș”.
4. Hedging și Protecție împotriva Volatilității: Hedging-ul este ca o asigurare pentru portofoliu. Nu previne scăderile, dar poate reduce impactul lor. Safe haven assets, în schimb, sunt acele investiții în care investitorii caută refugiu. Aurul este exemplul clasic. Volatilitatea este inevitabilă, dar poate fi gestionată.
5. Rebalancing - Ajustarea Portofoliului în Timp: Rebalancing-ul este o strategie de întreținere a portofoliului. Te asigură că nu devii, fără să-ți dai seama, prea expus pe un singur tip de activ doar pentru că a crescut mai repede. Este o practică de disciplină investițională și protecție împotriva asumării de riscuri nedorite.
6. Strategii pe Termen Lung și Reinvestirea Profitului: Investițiile nu sunt sprinturi, ci maratoane. Când reinvestești câștigurile, transformi portofoliul într-o mașină de acumulare accelerată. Strategia de tip „buy & hold”, combinată cu reechilibrare și compounding, duce la rezultate solide în timp.
Evitarea Greșelilor Comune
În timp ce diversificarea este o strategie puternică, nu este lipsită de riscuri. Supra-diversificarea, ignorarea corelațiilor și lipsa revizuirilor periodice sunt greșeli frecvente care pot submina eficiența portofoliului diversificat.
- Supra-diversificarea: Apare atunci când investitorii își împrăștie excesiv activele, ceea ce duce la randamente diminuate. Scopul diversificării este reducerea riscului, însă o dispersie exagerată poate afecta performanța și eficiența portofoliului.
- Ignorarea corelațiilor: Corelația între active se referă la modul în care investițiile se mișcă în relație una cu cealaltă, fiind crucială pentru o diversificare eficientă.
- Lipsa revizuirilor periodice: Piețele fluctuează, iar alocarea activelor poate devia de la planul inițial. Reechilibrarea periodică asigură alinierea portofoliului la toleranța ta la risc.
Cum sa-ti creezi CEL MAI SIMPLU Portofoliu de Investitii
În concluzie, diversificarea este o strategie esențială pentru construirea unui portofoliu echilibrat și rezilient. Prin împărțirea investițiilor între diverse clase de active (nu doar piața de capital), regiuni geografice și industrii, investitorii pot reduce riscul și pot spori randamentele pe termen lung. O strategie înțeleaptă este să construiești un portofoliu diversificat de ETF-uri pe titluri cu venit fix, acțiuni, mărfuri, metale prețioase sau chiar Bitcoin. Diversificarea nu garantează însă randamentele investiției și trebuie realizată cu prudență și cercetare pentru a evita greșelile strategice care creează o falsă iluzie de siguranță. Evitând capcanele comune și măsurând eficiența eforturilor de diversificare, poți construi un portofoliu solid care să reziste în timp. Diversifică-ți portofoliul și vei fi pe drumul cel bun spre atingerea libertății și stabilității financiare.
tags: #o #diversificare #mai #ampla #a #portofoliului