Abdomenul este cea mai mare cavitate a corpului uman. Are o forma ovala, iar extremitatile ovalului sunt indreptate superior si inferior. Extremitatea superioara este formata din diafragm, care se extinde ca un dom peste abdomen, astfel încât cavitatea se extinde adanc in toracele osos, ajungand in partea drepta pana la linia mamara, pana la marginea superioara a coastei a cincea; iar in partea stanga cade sub acest nivel cu aproximativ 2,5 cm. Extremitatea inferioara este formata din structuri care imbraca suprafata interna a pelvisului osos, in principal muschiul ridicator anal si coccigian pe fiecare parte. Acesti muschi poarta uneori numele de diafragmul pelvisului. Cavitatea este mai larga in partea superioara decat in cea inferioara, si masoara mai mult in diametrul vertical decat in cel transversal.
Portiunea parietala a peritoneului este conectata mai larg cu stratul fascial al abdomenului si pelvisului, dar adera mai strans de suprafata diafragmului si, de asemeni, de linia mijlocie a abdomenului. Cavitatea peritonelala realizeaza un diverticul mare, bursa omentala, care se afla in spatele stomacului si a structurilor din jur; zona de comunicare dintre cavitate si bursa poarta numele de foramen epiploic (foramenul lui Winslow). In general, principala portiune a cavitatii este descrisa ca sacul cel mare, iar bursa omentala ca sacul cel mic.
Omentul mare, omentul mic si bursa omentala: structura si raporturi
Peritoneul difera de alte membrane seroase ale organismului prin aceea ca prezinta un aranjament mai complex, unul care poate fi inteles pe deplin doar intelegand modificarile care apar in dezvoltarea tubului digestiv. Este mai bine sa fie urmarit incepand de la spatele peretelui abdominal de la nivelul ombilicului. Urmarind peritoneul in partea de sus de la acest nivel se va vedea ca este reflectat in jurul unui cordon fibros, numit ligamentul teres (vena ombilicala obliterata), care merge de la ombilic pana la suprafata inferioara a ficatului. Apexul zonei triunghiulare corespunde punctului de intalnire a doua straturi ale ligamentului coronar, iar baza sa cu fosa venei cave inferioare. Daca este urmarit acest strat al omentului mic spre dreapta acesta se va intoarce la nivelul arterei hepatice, ductului biliar si venei porte si devine continuu cu peretele anterior al bursei omentale, formand o margine libera a peritoneului. Urmarit in jos, acopera suprafata antero-superioara a stomacului si regiunea proximala a duodenului apoi merge inferior pentru a forma un pliu liber, cunoscut ca ligamentul gastrocolic sau marele oment. Ajunge apoi la peretele abdominal la nivelul capului si a marginii anterioare a pancreasului, merge apoi in jos spre partea inferioara a capului si peste suprafata inferioara a pancreasului pe vasele mezenterice superioare si de acolo spre intestinul subtire ca stratul anterior al mezenterului.
Aceasta desfasurare descrie modul in care omentul mic si mare contribuie la organizarea cavitatii peritoneale si la acoperirea vizcerelor, inclusiv a stomacului si a duodenului. De asemenea, ligamentul gastrocolic si marginea libera a peritoneului formeaza, impreuna cu o parte din mezenter, o retea complexa ce asigura fixarea si mobilitatea organelor intraperitoneale.
Relațiile omentului mic și mare cu stomacul și duodenul
Urmarit in jos, ligamentul gastrocolic face legatura intre marginea mare a stomacului si colonul transvers, contribuind la formarea bursei omentale. Marginea dreapta a stratului omental este continua in jurul arterei hepatice, ductului biliar si venei porte si cu peretele cavitatii. Limbajul anatomo-embriologic releva ca bursele omentale si cele ale mezocolonului au roluri semnificative in organizarea fluxului peritoneal si in paza imunologica a abdomenului.
Foramen epiploic (Foramenul lui Winslow) si delimitari
Foramenul epiploic este un pasaj de comunicare intre cavitatea generala si bursa omentala. Limitele bursei omentale nu sunt evidente. Anterior are legaturi, de sus in jos, cu lobul caudat al ficatului, omentul mic, stomacul, si cele doua straturi anterioare ale omentului mic. In spate este limitat, de jos in sus, de cele doua straturi posterioare ale omentului mare, colonul transvers si stratul ascendent al mezocolonului transvers, suprafata superioara a pancreasului, glanda suprarenala stanga si capatul superior al rinichiului stang. La dreapta dechiderii esofagiene a stomacului este format dintr-o portiune a diafragmului care sustine lobul caudat al ficatului. Procesul omental inferior include restul bursei.
Implicatii clinice: inflamatia, ischemia si rolul omentului
Funcțiile marelui epiploon au fost mult timp subiectul disputelor. Uneori, migrarea activă a elementelor limfoide și producerea de anticorpi în oment pot avea implicații în răspunsurile imunologice ale abdomenului. În colectii purulente inflamatia septicã difuzează, endoteliul dispare și intră în joc apărrea conjunctivă. În practicile chirurgicale, omentul mare poate juca un rol în ischemia și în izolarea infecțiilor în spațiile peritoneale, iar papilele de intrare pot afecta distribuția lichidului seros. În plus, în traume sau afectări ale splinei, anumite segmente ale omentului pot fi afectate, influențând evoluția clinică, în special la copii.
Conducerea în tratamentul afecțiunilor peritoneale poate implica o înțelegere profundă a contururilor și raporturilor omentale, inclusiv rolul său în delimitarea și izolarea zonei afectate. În plus, cunoașterea despre modul în care bursa omentala se conectează cu cavitatea generală poate ghida deciziile chirurgicale în cazuri de chisturi, tumori și leziuni inflamatorii.
Intestinul gros: structură și raporturi, legături cu omentul
Intestinul gros este ultima portiune a tubului digestiv, la nivelul caruia reziduuri alimentare nedigerate sunt eliminate prin defecatie. Inverția morfologică a intestinului gros față de cel subtire se reflecta în faptul ca teniile, haustrile și apendicele epiploice se organizează într-un mod particular. Teniile colonului sunt reprezentate de cele trei benzi musculare care pleaca de la insertia apendicelui vermiform, intinzandu-se in lungul cecului si colonului pana la nivelul rectului. Haustra sunt proeminentele relationale ale peretelui, separate prin incizuri adanci. Apendicele epiploice se insera la nivelul teniilor, ocupând depresiuni dintre segmentele intestinelor.
Colonul ascendent, transvers, descendent si sigmoid formează cadrul colic, cu traiecte si rapoarte distincte fata de ficat, splina, pancreas si etajele supramezocolice si submezocolice. Fluxul sangvin si drenajul limfatic al cecului si colonului sunt bine definite, originand din artere ileocolice si mezentereice superioare, cu drenaj venos catre vena porta. Structura tunicii seroase, musculara, submucoasa si mucoasa confera intestinului gros particularitatile histologice specifice, inclusiv prezenta tunicii seroase si aspectele legate de sfincterii intestinali.
Concluzii proaspete despre rolul omentului drept în anatomie și clinică
Omentul mare și bursa omentala sunt componente esențiale ale cavității peritoneale, cu roluri multiple, de la acoperire si protecție a viscere drept stomac si duoden, până la delimitare și răspuns imun. Înțelegerea raporturilor anatomice și a dinamicii peritoneale susține evaluarea clinică și intervențiile chirurgicale, în special în situații de inflamații, infecții peritoneale și patologii ale intestinului gros.
- Omentul mare se extinde de la marginea mare a stomacului către ficat și splină, formând marginea liberă și plierea în jurul viscere.
- Foramenul Winslow permite comunicarea între cavitatea generală și bursa omentala, cu limite variabile în funcție de raporturi ale organelor.
- Intestinul gros prezintă structură de tenii, haustra si apendice epiploice, cu raporturi complexe fata de ficat, splina și pancreas.
- Rolul imunologic al omentului include producția de anticorpi în țesuturi, cu implicații în răspunsul abdomenului la infecții și inflamații.
tags: #omentul #colic #drept #a #lui #haller