Hernia ombilicalã la adulti apare atât la bãrbati cât si la femei, la orice vârstã, cu o frecventã mai mare în decadele a 5-a si a 6-a.
Tratamentul chirurgical al herniei ombilicale cunoaste procedee pe cale clasicã si pe cale laparoscopicã.
Tratamentul cu plasã montatã pe cale laparoscopicã, subperitoneal, diminuã rata de recidive.
Prezentãm un model personal de reparare a herniei ombilicale la adult, pe cale laparoscopicã, prin plasarea directã si rapidã a unei plase de prolene în fata defectului ombilical, sub-peritoneal.
În perioada 2003-2007 am operat 21 pacienti cu hernie ombilicalã prin acest procedeu.
bolnavi aveau obezitate, în 6 cazuri epiploonul sau colonul transvers erau aderente la sacul herniar, iar 5 dintre bolnavi prezentau ascitã în cantitate mare, datorate cirozei hepatice.
Pregãtirea preoperatorie a fost cea obisnuitã, cu mentiunea cã s-au corectat defectele de coagulare la bolnavii cu cirozã hepaticã.
Cu 30 minute preoperator am administrat în toate cazurile o dozã de antibiotic, profilactic.
În toate cazurile anestezia a fost generalã, cu intubatie orotrahealã.
Am montat sondã vezicalã si sondã nasogastricã, pentru o cât mai bunã vizualizare în abdomen.
distantã de circa 10 cm, respectând principiul triangulatiei (fig. 1).
Este bine ca trocarele sã fie plasate cât mai departe de defectul parietal, pentru o manevrabilitate cât mai bunã a instrumentelor.
Trocarle au fost introduse cu o oblicitate oarecare, pentru prevenirea scurgerilor de ascitã.
acumulatã subcutanat, în aria sacului de hernie, nu a pus probleme.
Am preferat telescopul cu vedere la 450, pentru a avea imaginea directã a regiunii ombilicale.
Cu 2 pense tip "grasping" am disecat orificiul ombilical, am redus continutul (fig. 2) si am scos sacul peritoneal ombilical, apoi l-am rezecat, ca la hernia inghinalã.
dificultate, folosind disectia cu foarfecele ascutit, sectionând în planurile avasculare.
Am evitat disectia boantã, care poate sã producã leziuni vasculare sau enterale, prin rupere.
De asemenea, am evitat coagularea monopolarã, care poate difuza efecte termice la distantã si, am preferat pe cea bipolarã.
Defectul ombilical l-am apreciat la 2-5 cm diametru, prin mãsurarea cu reperele penselor sau al cârligului coagulator.
Am preparat apoi proteza, de formã rectangularã, care sã depãseascã cu circa 3-5 cm marginile defectului ombilical, în toate directiile, mãrimea protezei ajungând la 10/12 cm.
Proteza am introdus-o înfãsuratã, prin trocarul de 10 mm, apoi am aplicat-o peste defectul ombilical (fig. (fig.
În 8 cazuri am fixat plasa cu fire de prolene 4.0 trecute transparietal cu acul drept sau Reverdin (fig. 6 si 7), înnodate subcutanat, tot la 1-2 cm distantã unul de altul.
subtiri cu epiploon, ajutati fiind si de pozitia anti-Trendelenburg a bolnavului, am exuflat si am scos trocarele.
Nu am avut leziuni viscerale, hemoragice sau conversii.
Toti bolnavii erau în viatã la controale, fãrã recidivã si fãrã complicatii datoritã prezentei protezei în cavitatea peritonealã.
La 3 bolnavi s-au constatat, la 1-3 sãptãmâni post-operator, mici seroame subcutanate, rezolvate prin punctie cu ac fin, iar la 5 bolnavi cicatricea ombilicalã persista moderat deformatã, din cauza mãrimii herniei.
Hernia ombilicalã este mai frecventã la bolnavii în vârstã, uneori se însoteste de o oarecare hipotrofie a musculaturii abdominale.
strangularea.
Tratamentul chirurgical al herniei ombilicale se practicã cel mai frecvent pe cale clasicã si, mai rar, pe cale laparos-copicã (2).
Tehnicile clasice presupun disectia si rezectia sacului de hernie, reintroducerea viscerelor în cavitatea peritonealã si sutura sacului la colet.
Se reface apoi peretele abdominal prin sutura directã a planurilor aponevrotice.
- plasarea unei proteze preperitoneal si retromuscular sau preaponevrotic.
Plasarea laparoscopicã a protezei în fata defectului parietal a cãpãtat din ce în ce mai multi adepti în ultimul timp, odatã cu prezentarea rezultatelor reparãrii eventratiilor pe cale laparoscopicã, respectând principiul "tension free".
Calea de abord presupune plasarea trocarelor, de obicei în hemiabdomenul stâng.
vizibilitatea.
Trocarul pentru opticã poate fi plasat oriunde, dar se preferã proximitatea cu ombilicul, pentru ca celelalte 2 trocare de lucru sã respecte triangulatia.
Nu existã dificultãti mari în dissectia herniei, trebuie avutã grijã numai la evitarea lezãrii continutului (anse subtiri, colon, sângerãri din epiploon).
Leziunea enteralã contraindicã plasarea protezei, care se va infecta (5).
defectului ombilical, este bine sã se disece sacul peritoneal, pentru a pune în contact proteza cu tesutul retroaponevrotic si retromuscular, dar nu este obligatoriu.
O problemã de discutat este tipul si mãrimea protezei.
Proteza trebuie sã fie nerezorbabilã si biocompatibilã.
Partea dinspre peretele abdominal trebuie sã provoace formarea de aderente, iar partea dinspre viscere sã fie inertã, sã nu provoace aderente sau fistule enterale (6).
Aceste deziderate le îndeplinesc protezele Parietex® , Dualmesh®, Gore-Tex®, dar acestea sunt scumpe.
Protezele de Prolene sau Mercilene sunt rigide si pot determina, la scurt timp sau la distantã aderente foarte strânse sau leziuni viscerale, fistule, cel putin teoretic, dar si practic.
Astfel de leziuni au fost descrise în cazul herniilor inghinale (7).
proteze de prolene, pentru cã acestea le-am avut la îndemânã, sunt mai ieftine si am avut grijã sã interpunem epiploonul între protezã si masa visceralã.
varietãtii de lungime a epiploonului.
satisfactie cã nu am întâlnit în cazurile noastre astfel de complicatii, dupã 1-4 ani de la operatie.
Mãrimea protezei trebuie sã depãseascã cu cel putin 3 cm marginile defectului parietal, acest lucru fiind valabil si în cazul eventratiilor.
Se mãsoarã defectul parietal cu ajutorul unui disector sau cu reperele de pe cârligul de coagulare.
fixatã totdeauna, la defectele parietale anterioare, fixarea este obligatorie.
Această fixare trebuie sã fie sigurã si rapidã.
Noi am folosit agrafe helicoidale Protack® pe pistol de 5 mm, care se fixeazã în câteva zeci de secunde, la distantã de 1-2 cm una de alta, pe marginile protezei.
suplimentare de hemostazã.
Am fixat proteze si cu fire nerezorbabile, trecute transparietal, cu acul drept sau Reverdin si înnodate subcutanat.
Se recomandã folosirea unui instrument special de trecut fire transparietal (GORE Suture Passer Instrument) (5).
producã falduri ale protezei.
distantã unul de altul dar timpul necesar pentru fixarea protezei este mult mai lung, 20-30 minute.
În realitate, firele se trec la o distantã externã de 1 cm de marginea proiectatã pe tegument a protezei, pentru a pune în oarecare tensiune proteza.
Suprafata externã a abdomenului este o sferã mai mare decât cea internã, iar la exuflatie, tensiunea în protezã diminuã considerabil.
neinfectatã, în cadrul cirozei hepatice.
ombilical de cãtre lichidul sub tensiune.
camera de lucru si nu am drenat.
serviciului de gastroenterologie a 2-a zi de la operatie, pentru tratamentul de fond al bolii si pentru a evita decompensãri mari, ulterioare operatiei.
Rezultatele cosmetice postoperatorii au fost bune, cele 3 seroame observate au fost punctionate, fãrã a apare infectia plãgii sau a protezei.
La 5 bolnavi cicatricea ombilicalã a rãmas moderat deformatã, din cauza mãrimii mai mari a herniei, dar nici un bolnav nu a reclamat acest lucru (comparativ cu excizia ombilicului, care s-ar fi fãcut pe cale clasicã).
În concluzie plasarea si fixarea intraperitonealã a protezei de prolene pe cale laparoscopicã, în herniile ombilicale, este o metodã sigurã, eficace si rapidã pentru bolnavi, evitã riscurile complicatiilor infectioase la bolnavii obezi sau cu cirozã hepaticã.
Perspective si baze teoretice despre plasele pentru hernii
Hernia ombilicalã pot fi rezultatul unei slãbiciuni în peretele abdominal anterior ce poate fi congenitalã, o dilatare pre-existenta a inelului ombilical, cauza secundarã a obezitãtii, deficit de colagen sau interventii chirurgicale anterioare în zona ombilicului.
La adulti cei mai importanti factori care pot favoriza aparitia herniei ombilicale sunt: Obezitatea, Ridicarea de greutãti, Tusea cronicã, Sarcini multiple, Ascita.
Marea majoritate a herniilor ombilicale sunt limitate în mărime( 2-3 cm diametru) şi pot fi prin urmare reparabile cu un dispozitiv simplu ( Ventralex ST).
Acest dispozitiv este construit in cea mai mare parte cu componente absorbabile.| Plasa speciala ( Ventralex,Proceed Ventral Patch) - este introdusa printr-o mica incizie in zona buricului( sub buric) şi a plasat in interiorul defectului parietal.
Plasa ,dupa ce este introdusa , se întinde si se fixeaza in 2 puncte. Astfel , defectul parietal este acoperit in totalitate.
Hernia ombilicală este exteriorizarea pe sub piele, în zona buricului, a unui segment intestinal, printr-un defect de la nivelul mușchilor abdominali.
În cazul adulților, hernia ombilicală poate fi provocată de un efort fizic intens, cum ar fi ridicarea de greutăți, și poate duce la complicații severe, fiind necesar de obicei tratament chirurgical.
Nu aștepta apariția complicațiilor!
În timpul vieții intrauterine, fătul primește substanțe nutritive și oxigen de la mamă, prin cordonul ombilical care trece printr-un spațiu de la nivelul pereților abdominali.
La adulți, factorul principal în formarea herniei ombilicale este creșterea presiunii intraabdominale.
Repararea laparoscopică a herniei ombilicale
Repararea laparoscopică a herniei ombilicale este o procedură chirurgicală minim invazivă concepută pentru a corecta herniile ombilicale.
O hernie ombilicală apare atunci când o porțiune a intestinului sau a țesutului adipos iese printr-un punct slab al mușchilor abdominali din apropierea buricului.
Scopul principal al procedurii de reparare laparoscopică a herniei ombilicale este de a închide defectul din peretele abdominal, de a restabili anatomia normală și de a ameliora simptomele asociate cu hernia.
În timpul procedurii, chirurgul face mai multe incizii mici în abdomen, de obicei în jurul zonei ombilicale.
Un laparoscop, un tub subțire cu o cameră, este introdus prin una dintre aceste incizii, permițând chirurgului să vizualizeze hernia și structurile înconjurătoare pe un monitor.
Apoi, se folosesc instrumente chirurgicale speciale pentru a împinge țesutul herniat la loc și a întări peretele abdominal, adesea prin plasarea unui plasă pentru a oferi suport suplimentar.
Această tehnică este preferată pentru timpul de recuperare redus, cicatricile minime și riscul mai mic de complicații în comparație cu chirurgia deschisă tradițională.
De ce se efectuează repararea laparoscopică a herniei ombilicale?
Repararea laparoscopică a herniei ombilicale este de obicei recomandată persoanelor care prezintă simptome legate de o hernie ombilicală, cum ar fi umflături, disconfort sau durere.
O hernie incarcerată sau strangulată necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a preveni complicații severe.
Procedura este adesea recomandată atunci când hernia este simptomatică sau dacă există riscul de complicații, iar în unele cazuri chiar și herniile asimptomatice pot fi reparate pentru a preveni probleme viitoare.
Tipuri de reparare laparoscopică a herniei ombilicale
Reparare transabdominală preperitoneală (TAPP) implică pătrunderea în cavitatea abdominală și plasarea unui plasture peste defectul herniar din interiorul abdomenului.
Reparare total extraperitoneală (TEP) operează în afara cavității peritoneale, creând un spațiu între peretele abdominal și peritoneu.
Ambele tehnici urmăresc același rezultat: întărirea peretelui abdominal și prevenirea recurenței herniei.
Contraindicații pentru repararea laparoscopică a herniei ombilicale includ obezitate severă, intervenții abdominale anterioare multiple, infecții active, tulburări de coagulare, afecțiuni cardiace sau pulmonare severe, sarcină, diabet necontrolat, și incapacitatea de a respecta instrucțiunile postoperatorii.
Este esențial ca pacienții să discute istoricul medical și nelămuririle cu furnizorul de servicii medicale pentru a determina dacă repararea laparoscopică este potrivită pentru ei.
Pregătiri preoperatorii
Consultație cu chirurgul, teste preoperatorii, revizuirea medicamentelor, restricții alimentare, aranjarea transportului, pregătirea pentru recuperare, respectarea instrucțiunilor preoperatorii și discuții despre anestezie sunt pașii tipici de pregătire.
Procedura pas cu pas
Înainte de procedură, pacientul se informează, se efectuează evaluări preoperatorii, iar anestezia generală este pregătită.
În timpul procedurii, se efectuează incizii mici, se introduce laparoscopul, se manipulează țesuturile herniate și se fixează plasă.
După finalizarea reparației, inciziile se închid, iar pacientul este monitorizat în sala de recuperare.
Recontrucția și tipuri de proteze
Proteza trebuie sã fie nerezorbabilã si biocompatibilã; partea externã induce aderente, iar partea interioarã este inertã.
Protezele moderne includ materiale precum Parietex®, Dualmesh®, Gore-Tex®, sau plase din prolene/mercilene, cu avantaje si riscuri asociate.
Plasele de PPMF sunt mai ieftine si se integrează bine în țesuturi, dar pot genera aderente la intestine dacă sunt utilizate în mod necorespunzător.
Fixarea protezei se poate face cu agrafe helicoidale Protack®, fire transparietale sau alte dispozitive, cu intenția de a depăși marginile defectului cu 3-5 cm.
Timpul de fixare poate varia, dar în general este în jur de 20-30 minute, iar retromuscular sau preperitoneal oferă stabilitate optimă.
Rezultate si riscuri
Toti bolnavii operați prin acest procedeu au raportat rezultate comerciale bune, cu recidivă redusă și complicații minore.
Seromele pot apărea în primele săptămâni postoperator, dar sunt tratate prin punctie minim invazivă, iar cicatricea ombilicalã poate persista deformãtã moderat în cazul unor hernii mari.
Rata recidivei în cazul utilizării plasei este scăzută, iar majoritatea pacienților revin la activități normale în câteva săptămâni.
Hernia ombilicală în general: dl
Hernia ombilicalã este o afecțiune frecvent întâlnită, atât la copii, cât și la adulți, cu risc de complicații în cazul întârzierii tratamentului.
Intervenția minim invazivă prin laparoscopie sau robotică este asociată cu dureri postoperatorii mai reduse, cicatrici minore și timp de recuperare mai scurt decât chirurgia deschisă.
Repararea laparoscopică a herniilor incizionale ventrale
Repararea laparoscopică vs robotică
Repararea ombilicalã poate fi abordatã prin tehnici laparoscopice sau prin intervenții robotice, care oferă imagini 3D, precizie sporită și control extins al mișcărilor.
Robotica contribuie la o fixare mai precisă a plasei, cu suturi mai exacte, iar recuperarea este de obicei mai rapidă față de tehnicile clasice.
Meta
tags: #operatie #hernie #ombilicala #cu #plasa #umbrela
Postări populare:
- Cauze și simptome alestenie fizică la nou-născuți: cum să recunoști diferențele și să reacționezi
- Reglementări Vârstă Asistent Maternal România
- Cum să sterilizezi corect tetinele și biberoanele
- Ghid practic: ceaiuri pentru anxietate în sarcină
- Opțiuni moderne în tratamentul fistulelor anastomotice entero-colice