Agricultura ecologică reprezintă o metodă agricolă care urmărește să producă alimente utilizând substanțe și procese naturale. Fermierii care practică agricultura ecologică vor producții ridicate și costuri mici. Factorii principali care contribuie la creșterea producției sunt fertilitatea solului și tehnologia de cultură. Cercetând solul într-o pădure observăm sub stratul permanent de frunze, se află un sol afanat, permeabil, umed în mijlocul verii și extrem de fertil. Acest sol este creat și întreținut de secrețiile bacteriilor, de ciuperci, rădăcinile plantelor, și microfauna din sol (râme, microartropozi, nematozi, etc).
Planul general pentru fertilitatea solului în ferme ecologice
Bineînțeles, fără mineralele necesare și proporțiile optime ale acestora, o cultură nu poate reuși. S-a constatat că, pe o suprafață de un hectar de sol, se conțin aproximativ 3 tone de bacterii, iar în fiecare cm cub de sol se găsesc până la 7-10 miliarde de microorganisme. Într-un sol bine întreținut, numai râmele produc 46 t/ha/an de îngrășământ de cea mai înaltă calitate - humusul de râme. Când începem cu solul dintr-o fermă conventională, microorganismele nu se găsesc în sol. Solul trebuie inoculat, adesea folosind compost, îngrășământ bacterial, sau un activator de sol. Incorporarea de substanțe ecologice în sol, sub forma de compost, provenind de la unitățile producătoare, în conformitate cu regulile de producție ecologică, de asemenea pot fi utilizate produse derivate provenind din fermele de animale, precum ar fi balegarul de curte, dacă acestea provin din unitățile de creștere a animalelor ce respectă regulile naționale existente. Gunoiul de grajd este considerat un îngrășământ complex și poate fi constituit din amestec de balegăr și materii vegetale.
Pentru a se reproduce și a crește fertilitatea solului, organismele au nevoie de un aport de hrană potrivit: resturi de plante și exudări. Trebuie să știm că solul are drepturile lui, și cel mai important este dreptul la vegetație. Cultivarea de plante leguminoase, plante pentru îngrășăminte verzi sau plante cu înrădăcinare adâncă, în cadrul unui asolament corespunzător. Lucrările solului reprezintă o verigă importantă și de aceea este necesar să fie efectuate în cele mai bune condiții, ele trebuie menținute la minimum; tehnologia no-till (ne-ararea solului) fiind cea mai benefică. Solul, corect lucrat, asigură în condiții optime regimul aerohidric și de nutriție al plantelor. Astfel, fermierul trebuie să cunoască unele particularități ale terenului, tipul de sol, prezența buruienilor problemă.
Planul de acțiune în terenuri variate
Pe terenurile în pantă, lucrările vor fi efectuate de-a curmezisul pantei pentru a nu apărea erodarea o dată cu apa a stratului fertil de sol. Resturile vegetale trebuie mărunțite foarte bine înainte de arătură cu o grapă cu discuri, pentru a nu îngreuna efectuarea arături și a lucrărilor ulterioare. Rotatia adecvată a culturilor. În orice fermă ecologică se recomandă să fie cultivate mai multe plante, pentru ca activitatea acelei ferme să devină cât mai echilibrată. Culturile agricole sunt alese în funcție de condițiile socio-economice din zonă, tipul de sol, climă, cerințele biologice ale plantelor, disponibilul de forță de muncă, precum și de bolile și dăunătorii specifici fiecărei culturi în parte. Controlul buruienilor în fermele ecologice. Curățirea mașinilor agricole la schimbarea lanului are un rol important în ținerea sub control a buruienilor în fermele ecologice. Numeroase buruieni s-au adaptat în sensul maturizării semintelor proprii cu cele ale plantelor de cultură. Chiar și în cele mai bine întreținute culturi există un număr oarecare de buruieni a căror semințe sunt apte de a asigura perpetuarea speciei, cu condiția diseminării lor corespunzătoare.
Îngrășăminte și amendamente
Îngrășăminte organice: sunt formate din balegar de grajd, dejectii de animale sau resturi vegetale. Se aplica astfel încât materia organică proaspătă să nu intre în contact cu rădăcinile plantelor (le pot arde). Îngrășăminte minerale naturale: reprezintă următoarea etapă după fertilizarea organică și se folosesc în cantități reduse pentru a echilibra materia organică. Amendmente pentru sol: sunt folosite pentru a îmbunătăți însușirile fizice și biologice ale terenului, în principal pentru a corecta pH-ul. Nu poți calcula cu exactitate cantitatea de nutrienți care va ajunge în sol. Proiectul “Viața prin solul nostru!” este co-finanțat de Uniunea Europeană. Perspectivele și opiniile exprimate aparțin doar autorului și nu reflectă în mod necesar pe cele ale Uniunii Europene sau ale Comisiei Europene.
Din cauza exploatării incorecte excesive, solurile ajung să-și piardă fertilitatea. Pe termen lung, reducerea fertilității solului se manifestă nu doar în micșorarea recoltei. Ce este fertilitatea solului? Un termen cunoscut de fermieri care ar reflecta fertilitatea solului este bonitatea. În continuare, vorbim despre principalii termeni ce trebuie cunoscuți la evaluarea calității solului. Fertilitatea terenului agricol se măsoară prin metoda bonitării. Întâlnim soluri nisipoase (ușoare), soluri lutoase (mijlocii), soluri argiloase (soluri grele). Humusul mull ia naștere în ogoare prin descompunerea substanței organice de către organisme în condiții aerobe. Humusul formează structura glomerurală stabilă care reține apa accesibilă plantelor și care încălzește mai repede solul. Structura poate fi bulgăroasă (aglomerate nestructurate) sau glomerurală (aglomerate structurate).
Eroziune - hidrică sau eoliană. Pe terenurile ce folosesc ogorul negru o mare perioadă din an (cereale fără culturi verzi de iarnă sau vară, plantații de pomi sau arbuști, în care intervalul dintre rânduri este întreținut ca ogorul negru). Înlăturarea masei vegetale (hrana micro- și macroorganismelor) - uneori prin ardere. Lucrările excesive ale solului (arăt / discuit anual) au efect negativ asupra biologiei și a materiei organice, care oxidează și distrug încet, dar sigur, fertilitatea solului. Pășunatul unui imaș pentru o perioadă lungă sau întoarcerea animalelor înainte ca plantele din imaș să se fi regenerat.
Amelioararea funciară cuprinde două mari categorii de lucrări. Prima categorie sunt lucrările de stăvilire a procesului de degradare: desecări; indiguiri; combaterea acidității; combaterea poluării, etc. Cunoaște-ți solul: fiecare sol, chiar și în interiorul unei gospodării, este diferit. Solurile umede nu se lucrează: în special solurile grele sunt extrem de vulnerabile la degradarea structurii. Este important să folosim mașinile potrivite și să avem grijă de anvelopele tractorului/mașinilor. Solul se lucrează cât mai puțin posibil. Se exclude lucrarea de-a lungul pantei. De asemenea, se va ține cont de existența unor dotări pentru condiționarea, uscarea și depozitarea recoltei, precum și spații sau instalații pentru uscare, dar și de bolile și dăunătorii specifici fiecărei culturi în parte. Esența rotației culturilor constă în faptul că culturile perene și anuale trebuie plantate la locul inițial, abia peste 5 ani.
Nu trebuie să uitați de îngrășămintele organice. Gunoiul de grajd este considerat un îngrășământ complex și poate fi constituit din amestec de bălegar și materii vegetale. Acesta conține azot (5 kg/t gunoi), fosfor (2,5 kg/t gunoi), potasiu (6 kg/t gunoi) și calciu (5 kg/t gunoi). Calitatea și cantitatea gunoiului depind de mai mulți factori: specia și vârsta animalelor de la care provine gunoiul, furajele folosite și felul așternutului din grajduri, metoda și perioada de păstrare a gunoiului. Acesta este aplicat de obicei toamna, încorporat apoi prin arătură, având un efect complex asupra solului, influențând însușirile acestuia. Astfel, solurile care conțin argilă în cantitate mai mare devin mai permeabile, mai afânate, cele nisipoase devin mai structurate, mai legate, iar conținutul în humus, component important al fertilității, crește.
Utilizarea râmelor de California. Nu e o metodă prea răspândită, dar eficientă. Acest soi de râme este cunoscut prin funcțiile lor utile (fiecare fermier știe că solul bogat în râme este fertil. Avantajul râmelor de California constă în durata lungă de viață. În cadrul tehnologiilor de cultură, lucrările solului reprezintă o verigă importantă și, de aceea, este necesar să fie efectuate în cele mai bune condiții. Astfel, fermierul trebuie să cunoască unele particularități ale terenului, tipul de sol, prezența buruienilor problemă, unele caracteristici ale speciei cultivate, pentru punerea la punct a metodelor de lucru, a utilajelor necesare și a indicilor de execuție. Curățirea mașinilor agricole la schimbarea lanului are un rol important în ținerea sub control a buruienilor în fermele ecologice. Chiar și în cele mai bine întreținute culturi există un număr oarecare de buruieni a căror semințe sunt aptă de a asigura perpetuarea speciei, cu condiția diseminării lor corespunzătoare.
Importanța analizei solului și a managementului orientat spre fertilitatea naturală
Bibliografie: Maria Toader. Cum creștem fertilitatea solului în agricultura ecologică. Acest material este realizat în cadrul proiectului „InfOrganic Moldova 2020-2022”, implementat de A. O. O creștere viguroasă a plantelor reprezintă cea mai bună apărare împotriva bolilor și dăunătorilor. O plantă sănătoasă dezvoltă un aparat radicular bine ramificat și uniform, cu o capacitate ridicată de absorbție a nutrienților. Aceste caracteristici duc la o creștere susținută a foliajului și a țesuturilor verzi, o acoperire rapidă a solului, o utilizare eficientă a apei și a nutrienților. Analizele, testele și observațiile oferă îndrumări utile pentru luarea deciziilor, dar rareori există o rețetă simplă; ne-am fi dorit să fie atât de ușor. Managementul holistic al sănătății solului, bazat pe principii sustenabile, necesită o înțelegere integrată a proceselor. Acesta este, în esență, scopul Naturevo. Naturevo deține laboratorul MINEAR, dotat cu aparatură de ultimă generație, care efectuează analize precise de macroelemente, microelemente, humus, metale grele, îngrășăminte, probe vegetale, măsurări de suprafețe, analiza chimică a apei și oferă și un plan de fertilizare personalizat.
Un alt aspect important este corectarea și îmbunătățirea parametrilor fizico-chimici ai solului. Solul trebuie privit ca un întreg unitar, iar pentru a fi sănătos, toți parametrii de fertilitate trebuie să fie optimi: fizici, chimici și biologici. Proprietățile solului sunt interconectate și trebuie luate în considerare interrelațiile lor. Compactarea solului poate produce reacții chimice de reducere, ducând la apariția compușilor toxici de aluminiu și mangan. Solurile cu un conținut ridicat de sodiu și clor pot avea agregate fragmentate, determinând mai puține spații pentru schimbul de aer și scurgerea apei. Plantele cresc slab într-un sol cu conținut scăzut de materie organică și structură degradată, chiar dacă acesta conține o cantitate optimă de nutrienți. Acidificarea solurilor a crescut în timp, devenind principalul factor care afectează randamentul culturilor. Corectarea acidității și îmbunătățirea calității solurilor este esențială pentru practicile agricole durabile. Fertilizarea cu calcar a solurilor agricole, o practică veche, redescoperită în prezent, aduce numeroase beneficii.
Este esențial să înțelegem importanța solului pentru plante. Solul este un depozit de materii prime valoroase, fără de care producția de alimente nu ar fi posibilă. Solul este format din materiale organice și anorganice, inclusiv minerale, apă și organisme vii. În afară de furnizarea de nutrienți pentru plante, solul reglează temperatura, reține umiditatea și oferă suport fizic rădăcinilor. Solul afectează indirect viața fiecărei creaturi de pe Pământ. Disponibilitatea alimentelor sănătoase și naturale pentru noi toți depinde de starea lui. Majoritatea plantelor au nevoie de sol pentru a crește pH în intervalul 5,5-7,5. Solurile cu pH sub 5,0 conțin prea mult mangan activ și aluminiu, care împiedică dezvoltarea completă a rădăcinilor.
Un sol sănătos este un ecosistem viu și echilibrat, compus din cinci elemente de bază: materie minerală, materie organică, organisme vii, apă și aer. Structura solului, proporția dintre particulele minerale, materia organică, aerul și apa, determină capacitatea acestuia de a reține nutrienți, de a permite drenajul eficient și de a susține o bună dezvoltare a rădăcinilor. Într-un sol bine structurat, plantele își pot extinde rădăcinile mai ușor, extrăgând apa și substanțele nutritive de care au nevoie pentru o dezvoltare viguroasă. De asemenea, solul adăpostește o diversitate impresionantă de organisme vii precum bacterii, ciuperci, insecte, râme, care contribuie la descompunerea resturilor vegetale, transformându-le în humus și eliberând nutrienți esențiali pentru plante. Activitatea acestor organisme sprijină procesele naturale de fertilizare și contribuie la menținerea unui echilibru biologic sănătos.
Pentru a asigura un sol fertil și echilibrat, este necesar un set de intervenții coerente, menite să refacă și să mențină structura, fertilitatea și biodiversitatea acestuia. Un prim pas este analiza periodică a solului, pentru a identifica nivelurile de nutrienți, pH-ul, conținutul de materie organică și eventualele carențe. Un prim pas în această direcție este adoptarea unor practici agricole care susțin fertilitatea naturală a solului. Rotația culturilor, de exemplu, previne epuizarea nutrienților și reduce presiunea bolilor și a dăunătorilor specifici fiecărei plante. Semănatul de culturi folosite ca îngrășăminte verzi (culturi fixatoare de azot), mulcirea sau lăsarea terenului în pârloagă pentru o perioadă scurtă de timp ajută la refacerea structurii solului și la acumularea de materie organică. Materia organică este un element central în procesul de revitalizare a solului. Ea îmbunătățește structura, crește capacitatea de reținere a apei și oferă un rezervor constant de nutrienți esențiali pentru plante. Mai mult, stimulează activitatea biotei din sol, adică a microorganismelor benefice precum bacteriile, ciupercile, protozoarele și viermii. Aceste organisme joacă un rol esențial în procesul de mineralizare, descompunând resturile vegetale și animale și eliberând nutrienții într-o formă accesibilă pentru plante.
Un sol sănătos susține un sistem radicular viguros, ceea ce duce la o absorbție mai eficientă a apei și a nutrienților, o acoperire rapidă a terenului și o rezistență crescută a plantelor la stresul abiotic. Pentru a lua decizii corecte privind managementul fertilității, analizele de sol sunt esențiale. Ele oferă o imagine clară a conținutului de macro și microelemente, a pH-ului, a conținutului de humus, dar și a posibilelor contaminări. Analiza solului o dată la 4-5 ani, pe fiecare parcelă, este una dintre cele mai valoroase investiții pe care un fermier o poate face. pH-ul solului este unul dintre cei mai importanți factori care influențează fertilitatea și sănătatea culturilor agricole. Acesta măsoară aciditatea sau alcalinitatea solului, iar valorile sale determină disponibilitatea nutrienților esențiali pentru plante. Majoritatea culturilor se dezvoltă optim într-un interval de pH între 6,5 și 7,5, considerat neutru ușor acid, deoarece în acest interval nutrienții sunt solubili și accesibili rădăcinilor.
Înțelegerea și gestionarea corectă a caracteristicilor solului de la structura sa fizică, la conținutul de materie organică și pH, permit fermierilor să maximizeze randamentul culturilor și să reducă impactul negativ asupra mediului. Prin analize regulate, aplicarea unor practici agricole responsabile și adoptarea unui management integrat, solul poate fi menținut în stare optimă, asigurând astfel stabilitate, reziliență și performanță pe termen lung.
tags: #pamant #fertil #pentru #agricultura
Postări populare:
- Articol despre efectele secundare ale steriletului asupra sănătății vaginale
- Beneficiile dovleacului în alimentația bebelușilor: riscuri și recomandări pentru diversificare
- Fibrom Uterin și Duphaston în Sarcină: Beneficiile Mediate de Autoritatea Medicală
- Ghid practic pentru alegerea celui mai potrivit concert pentru bebelușul tău
- Ce presupune săptămâna a 7-a de sarcină pentru tine și pentru bebeluș