Paralizia cerebrală este consecinta lezarii sau dezvoltarii anormale a sistemului nervos (creierului). In majoritatea cazurilor nu se cunoaste cauza. Cauzele de paralizie cerebrala survenita in timpul sarcinii sau al nasterii pot fi anomalii genetice sau cromozomiale, infectii sau alte boli ale mamei sau fatului survenite in timpul sarcinii sau complicatii peripartum (in timpul travaliului).
Oricare dintre acestea pot afecta cresterea si dezvoltarea normala a fatului sau pot lipsi fatul sau nou-nascutul de nevoile de sange, oxigen sau substante nutritive. Paralizia cerebrala datorata nasterii premature este legata de dezvoltarea insuficienta a creierului. Copii nascuti prematur au risc crescut de hemoragii cerebrale (hemoragie intraventriculara sau IVH).
Chiar daca este prezenta inca de la nastere, paralizia cerebrala poate deveni evidenta abia intre unu si trei ani de viata. Acest lucru se datoreaza modalitatii de crestere si dezvoltare a copiilor. Medicii specialisti sau parintii nu pot recunoaste miscarile neregulate ale copilului numai in momentul cand copilul creste si acestea devin mai evidente. Acesti bebelusi si copii tineri pot pastra reflexe de nou-nascut si pot intarzia in atingerea dezvoltarii normale varstei lor. In formele severe de paralizie cerebrala sunt prezente semne inca de la nastere sau imediat dupa aceasta.
Unele probleme legate de CP pot aparea sau deveni mai evidente odata cu cresterea copilului. - atrofie musculara la nivelul membrelor afectate. Afectarea sistemului nervos determina limitarea miscarilor la nivelul membrelor afectate. - perceptii si senzatii anormale, ca durere la atingerea usoara. Chiar si activitatile zilnice, ca spalatul pe dinti, pot cauza durere. - iritatii ale pielii. Salivatia abundenta este frecventa atunci cand sunt afectati muschii faciali si cei ai gatului. - afectiuni dentare. Datorita durerilor care pot aparea la spalarea dintilor creste riscul de aparitie al cariilor si al gingivitelor (inflamatia gingiei). - traumatisme. Exista riscul de cadere si alte accidente, in functie de controlul muscular, de rigiditatea (mobilitate ingreunata) articulara si de tonusul muscular global. - infectii si boli cronice pacientii pot prezenta dificultati de alimentare. Inhalarea bolului alimentar in plamani creste riscul de aparitie a pneumoniei.
Toti pacientii cu paralizie cerebrala au tulburari de miscare si de postura. Cu toate acestea, majoritatea copiilor nu prezinta semne de paralizie cerebrala de la nastere. Ulterior, semnele pot deveni din ce in ce mai evidente cu varsta. Unele probleme de dezvoltare pot aparea abia dupa primul an de viata. Majoritatea pacientilor prezinta forma spastica care afecteaza numai o parte de corp. De exemplu pot exista simptome numai la nivelul unui membru sau numai pe o jumatate de corp. Majoritatea copiilor gasesc modalitati de acomodare cu handicapul lor. Unii pacienti se pot descurca singuri, altii isi duc traiul si lucreaza in situatii care le asigura un anumit grad de asistenta (ajutor). Paralizia cerebrala care afecteaza tot corpul cauzeaza cele mai mari probleme. Cele mai severe forme sunt cea spastica si atetozica (dischinetica, miscari involuntare spasmodice). Multi dintre cei afectati nu se pot ingriji singuri, fie din cauza impotentei functionale severe, fie din cauza retardarii mintale.
Complicatii, ca acces epileptic sau alte afectari fizice cronice ale paralizie cerebrale pot fi greu de diagnosticat inainte de unu pana la trei ani. Cateodata asemenea predictii nu sunt posibile decat la varsta scolara cand abilitatea de invatare, de comunicare si alte abilitati pot fi cuantificate. Gradul debilitatii mentale este un predictor important al functionalitatii zilnice. Aproximativ 75% dintre pacientii cu paralizie cerebrala au un anumit grad de deteriorare cognitiva. Alte afectiuni, ca disfunctii vizuale sau auditive, sunt frecvent asociate. O parte dintre acestea sunt diagnosticate precoce, altele pe masura cresterii copilului. O evaluare mai precisa a calitatii vietii depinde de tip, de severitate si de impactul altor afec›iuni pei care pacientii le asociaza. Majoritatea adultilor cu forma usoara sau moderata si unii cu forma severa sunt independenti (se descurca singuri) si lucreaza. Posibilitatile de a trai independenti si de a se angaja s-au imbunatatit pentru pacienti. 40-50% dintre copiii afecta›i sunt nascuti prematuri. Riscul de a dezvolta CP creste cu cat greutatea la nastere este mai mica. De obicei copiii nascuti prematur au greutate mai mica decat cea normala, mai mica cu circa 2,5 kg, dar si copiii nascuti la termen pot prezenta greutate mica la nastere. Exista un risc mai mare de nastere prematura si de greutate mica la nastere in cazul sarcinilor gemelare comparativ cu cele cu fat unic. De asemenea exista o probabilitate mai mare in cazul copiilor nascuti prematur sau cu greutate mica la nastere de a prezenta in timpul perioadei de crestere dificultati de dezvoltare care pot afecta creierul.
- infectii ca rubeola, infectie cu citomegalovirus si toxoplasmoza. Riscul este foarte mare daca infectiile survin in primele luni de sarcina- infectii uterine sau vaginale la mama. Desi rar, unii copii dezvolta CP ca rezultat al unor complicatii aparute in timpul sarcinii. - nasterea prematura. - travaliu prelungit sau dificil. Lipsa oxigenului, infectiile cerebrale sau traumatismele fizice (secundare folosirii forcepsului sau altor instrumente) sunt toti factori care pot creste riscul de dezvoltare a CP. - desprinderea precoce a unei placente normal inserate. De obicei placenta se separa de uter dupa cateva minute dupa ce copilul se naste. - infectii uterine sau vaginale la mama, ca infectia streptococica, care se pot transmite fatului in timpul nasterii. - o boala grava ca icterul sever, meningita sau intoxicatie cu plumb (foarte rara). Semne timpurii legate de acestea includ dificultati respiratorii, niveluri scazute ale hormonilor tiroidieni (tiroxina) si nivel scazut de glucoza in sange (hipoglicemie). - traumatism cranian sever in urma unui accident sau cadere. Se recomanda urmarirea copilului privind gradul de dezvoltare atins la varsta respectiva, controlul periodic la medicul curant si comunicarea acestuia observatiile facute sau ori de cate ori apar evenimente noi legate de dezvoltarea copilului. - semnele de paralizie cerebrala pot sa nu fie prezente la nastere. Se recomanda ca medicul sa monitorizeze atent semnele ale nou-nascutului sau copilului in cazul in cazul in care acesta prezinta factori de risc. Medicii specialisti sunt precauti in a pune diagnosticul prea devreme deoarece unii copii care au disfunctii motorii precoce dupa nastere pot sa nu dezvolte mai tarziu paralizie cerebrala. Uneori simptomele pot aparea odata cu maturizarea sistemului nervos urmand dezvoltarea creierului, nervilor si muschilor. Diagnosticul paraliziei cerebrale este pus pe baza observarii intarzierii in dezvoltarea fizica a copilului mic, pe baza istoricului bolii (anamneza), examenului clinic, teste de screening si alte teste ca RMN (care se face pentru a exclude alte cauze organice).
- aflarea informatiilor despre istoricul bolii copilului si despre evolutia sarcinei mamei. Intarzierile in dezvoltare sunt de obicei observate de parinti sau de medicul specialist in timpul controalelor de rutina. - un examen fizic pentru depistarea semnelor de paralizie cerebrala. In timpul examenului fizic medicul specialist poate stabili daca copilul pastreaza reflexele de nou-nascut mai mult decat este normal. - teste de screening. - rezonanta magnetica nucleara la nivel cerebral pentru identificarea anomaliilor cerebrale si a altor afectiuni asociate. Luate impreuna, rezultatele acestor investigatii pot orienta catre diagnosticul. Daca diagnosticul este neclar, teste suplimentare pot fi efectuate pentru evaluarea tesutului cerebral sau pentru excluderea altor afectiuni. Uneori, rezultatele acestor teste pot fi utile pentru evaluarea severitatii. In majoritatea cazurilor medicul specialist poate identifica efectele pe termen lung al afectarii fizice inca de la varsta de unu pana la trei ani. In anumite cazuri aceste predictii nu sunt posibile pana la varsta scolara, perioada in care abilitatile de a invata, aptitudinile de comunicare si alte abilitati pot fi cuantificate.
In timpul tratamentului, terapiile fizice si ocupationale si monitorizarea simptomelor sunt esentiale. - terapia fizica reprezinta o parte importanta a tratamentului care incepe imediat dupa punerea diagnosticului si poate continua de-a lungul vietii pacientului. - medicamentele pot controla o parte dintre simptome si pot preveni complicatiile. Acestea pot consta in antispastice injectabile pentru imbunatatirea relaxarii musculaturii si pot imbunatatii rata miscarii. Tratamentul de intretinere se bazeaza pe continuarea si ajustarea tratamentelor existente si adaugarea altora noi daca este nevoie. Desi leziunile cerebrale nu progreseaza cu timpul unele dintre efectele lor pot aparea pentru prima data, altele se pot modifica sau deveni mai severe odata cu cresterea copilului. Controalele regulate la medicul specialist sunt importante pentru monitorizarea evolutiei bolii. Aceste controale pot consta din chestionare pentru a evalua daca noile trepte de dezvoltare sunt achizitionate la momentul potrivit sau analize de sange efectuate periodic pentru depistarea efectelor adverse ale medicamentelor pe care copilul le ia. - terapia fizica. Aceasta este o parte importanta a tratamentului de intretinere si poate ajuta copilul sa prezinte mobilitate normala. De asemenea poate preveni necesitatea unei interventii chirurgicale. - monitorizarea oricarei medicatii luata pentru controlul simptomelor si prevenirea complicatiilor. - chirurgia ortopedica (pentru muschi, tendoane si articulatii) sau rizotomia selectiva posterioara (sectionarea radacinilor nervilor spinali) pentru prevenirea afectarilor osoase si ale muschilor, tendoanelor si ligamentelor asociate. Se vor folosi echipamente si dispozitive speciale ca aparat ortopedic (corset, dispozitiv fixator), aparate gipsate si altele.Tipul specific folosit depinde de necesitatile copilului. - exeritiile de respiratie. Acestea pot fi asociate terapiei fizice sau pot fi facute separat. Pe parcursul lor pacientii sunt invatati tehnici de control al musculaturii afectate, fiind utile pentru reducerea tensiunii musculare. - masajul terapeutic si yoga hatha. Aceste terapii sunt recomandate pentru relaxarea musculaturii tensionate, pentru intarirea musculaturii si mentinerea articulatiilor flexibile. Yoga hatha cu exercitii de respiratie se recomanda uneori pentru prevenirea infectiilor pulmonare. - terapii pentru stimularea dezvoltarii senzitive si a invatarii. Nou-nascutii si copiii mici pot beneficia de aceste terapii de stimulare si de neurodezvoltare. O parte din aceste terapii sunt utile si pacientilor de varste mai mari. - exista o multitudine de tratamente controversate, unele dintre ele pot avea efecte nocive. Se recomanda consultarea unui medic specialist pentru fiecare tratament care se doreste aplicat copilului. - hranire. Paralizia cerebrala poate afecta controlul maxilarului si poate interfera abilitatea de a mesteca, a suge si a inghiti. - folosirea toaletei. Unii pacienti prezinta anchiloze ale articulatiei coxofemurale (sold) sau afectari asemanatoare care pot ingreuna folosirea toaletei. Altii prezinta tulburari de mictiune (la urinat). - tranzitul intestinal. Majoritatea pacientilor sufera de constipatie cronica cu tulburari de tranzit intestinal. - spalatul si ingrijitul. Pacientii nu au control asupra mainilor si bratelor si de aceea nu se pot ingriji singuri. - imbracatul. - ingrijirea dintilor. Paralizia cerebrala poate afecta muschii maxilare, dintii pot creste in pozitie anormala si pot fi predispusi la stricare (cadere) si poate aparea senzitivitate la nivelul limbii si cavitatii bucale. De asemenea multi dintre pacienti nu pot folosi periuta de dinti. - ingrijirea pielii. Salivatia abundenta este frecvent intalnita la pacientii , care poate provoca iritatii in jurul barbiei, gurii si la nivelul toracelui. - vorbirea. Unii pacienti prezinta afectarea musculaturii maxilare, bucale si diminuarea auzului. Aceste probleme, singure sau asociate, pot determina dificultati de pronuntie a cuvintelor. Pentru imbunatatirea comunicarii specialistii vor pronunta cuvintele lent privind copilul direct in fata in timpul conversatiei si folosind desene sau obiecte in timpul conversatiei. - siguranta. Pacientii sunt predispusi la caderi si alte accidente mai ales daca au crize convulsive. Se recomanda luarea unor masuri de siguranta acasa pentru prevenirea accidentelor ca mobila solida sau nelustruirea podelelor. O parte importanta a tratamentului de intretinere o constituie cooperarea cu persoanele specializate in ingrijirea copiilor, intelegerea nevoilor si drepturilor copilului, ingrijirea proprie si a celorlalti membri ai familiei. - suportul emotional. Nevoile copilului se modifica odata cu cresterea. El devine mai constient de limitarile fizice, are nevoie sa vorbeasca despre ceea ce simte si despre posibilitatile terapeutice. Este mai usor sa vorbeasca despre toate aceste lucruri cu cineva strain (cineva care nu face parte din familie). Medicul specialist este cel care poate recomanda eventuala consiliere emotionala de care poate beneficia copilul. Dintre toti copiii , 90% au atins varsta adulta (in jurul varstei de 20 de ani). Majoritatea adultilor au un loc de munca, in ciuda disfunctiilor fizice de la moderata la severa. Pe masura atingerii acestui stadiu al vietii se recomanda integrarea pacientilor intr-un program de terapie ocupationala in vederea pregatirii pentru o viata independenta. In cazul spasmelor musculare severe se recomanda administrarea de antispastice (relaxante musculare). Acestea cuprind Diazepam (Valium), Dantrolen (Dantrium) si Baclofen (Lioresal). Foarte rar se foloseste Baclofen intratecal (ITB). Pentru aceasta se plaseaza o pompa mica la nivelul tesutului subcutanat abdominal. Aceasta pompita elibereaza Baclofen in sange de-a lungul maduvei spinarii. Acest tratament poate fi mai eficient decat cel medicamentos in calmarea spasmelor musculare. In cazul crizelor convulsive sunt folosite anticonvulsivantele precum Carbamazepina (Tegretol).
Şi-a învins destinul! Povestea unui tânăr, diagnosticat cu paralizie cerebrală
Principalele tipuri de paralizie cerebrala si a impactului lor
- Paralizie cerebrala spastica
- Diplegie spastica: picioarele afectate predominant;
- Hemiplegie spastica: o parte a corpului afectata, adesea mana si piciorul;
- Tetraplegie spastica: toate cele patru memberi si adesea trunchiul;
- Paralizie cerebrala diskinetica
- Atetoid, coreoatetozica, distonica; miscari involuntare si necoordonate;
- Paralizie cerebrala ataxica
- Dificultati de echilibru si coordonare, mers instabil;
- Paralizie cerebrala mixta
- Combinatii dintre tipuri, frecvent spastica si diskinetica.
Semne timpurii si diagnostic
Semnele timpurii includ intarzieri in atingerea reperelor motorii, tonus muscular anormal, reflexe persistente, dificultati de alimentare si inghitire. Diagnosticul se bazeaza pe monitorizarea dezvoltarii si pe teste imagistice (RMN, ecografie transfontanelara) si este adesea realizat de o echipa multidisciplinara (neurolog pediatric, kinetoterapeut, logoped, psiholog, terapeut ocupational).
Tratamentul si abordarea multidisciplinara
Tratamentul paraliziei cerebrale nu vindeca leziunea initiala, dar poate imbunatati substantial calitatea vietii si functionalitatea. Planul este personalizat si poate include:
- Terapie fizica (kinetoterapie): exercitii de intindere, rezistenta, antrenament funcional pentru mentinerea mobilitatii si prevenirea contracturilor.
- Terapie ocupationala: cresterea independentei in activitatile zilnice, adaptarea mediului si a echipamentelor.
- Terapie de vorbire si limbaj (logopedie): imbunatatire vorbire, comunicare si deglutatie.
- Medicamente: relaxante musculare (diazepam, baclofen, tizanidina), injectii cu toxina botulinica; tratament intratecal cu baclofen prin pompa implantabila.
- Interventii ortopedice si rizotomie dorsala selectiva pentru reducerea spasticitatii si imbunatatirea mobilitatii.
- Terapie respiratorie si asistiva: exercitii de respiratie, utilizarea protezelor si a echipamentelor adaptate.
- Terapie recreativa si integrarea sociala: activitati sportive adaptate, arte, cultura pentru imbunatatirea calitatii vietii.
- Suport emotional, consiliere si terapie ocupationala pentru integrarea in comunitate si viata independenta.
Este esentiala monitorizarea continua a evolutiei, a efectelor medicației si adaptarea tratamentului in functie de necesitati. Pot exista efecte adverse ale tratamentelor si unele terapii pot fi controversate; alegerea urmeaza recomandarile medicului si cadrul multidisciplinar.
Prevenire, risc, si evolutie pe termen lung
Aceasta afectiune nu este de obicei de prevenit in totalitate, dar pot fi reduse riscurile prin masuri precum vaccinarea mamei (de exemplu impotriva rubeolei), ingrijire prenatală de calitate, evitarea alcoolului, tutunului si drogurilor, monitorizarea complicatiilor obstetrical, si protectia impotriva traumelor la nastere. Suportul in timpul copilariei, accesul la terapie si un plan de recuperare adaptat pot creste semnificativ independenta si calitatea vietii pana in varsta adulta.
Paralizia cerebrala poate persista si afecta adultii. La adulti, simptomele pot include rigiditate, spasme, dificultati de mers, echilibru, vorbire sau perceptii senzoriale. Desi nu exista un tratament curativ, managementul multidisciplinar poate imbunatati semnificativ functionalitatea si calitatea vietii. Datorita progreselor, multe persoane adulte cu CP traiesc independent si se pot integra in comunitate, studii si profesii.
tags: #paralizia #din #timpul #sarcinii