Constantin Ion Parhon: medic endocrinolog și figure politice ale Trecutului Românesc

Constantin Ion Parhon (n. 15 octombrie 1874, Câmpulung, România - d. 9 august 1969, București, România) a fost un demnitar comunist, medic endocrinolog și neuropsihiatru român, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (șeful statului) în perioada 13 aprilie 1948 - 2 iunie 1952.

Constantin Ion Parhon s-a născut la 28 octombrie 1874 în orașul Câmpulung Muscel (județul Muscel, înglobat ulterior în județul Argeș).

Tatăl său era originar din Cetatea de Baltă (azi jud. Alba, fost jud. Târnava Mică).

Studiile secundare le-a făcut la Focșani, Buzău și Ploiești, bacalaureatul l-a obținut în 1892.

În timpul studiilor a lucrat ca extern (1896-1897) și intern (1897-1900) al spitalelor din București.

După absolvirea studiilor și obținerea doctoratului, profesează ca medic la Spitalul Rural "Rallet" din județul Dâmbovița (1901-1902) și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909).

În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare la München (1906).

Este angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iași (1913-1933) și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933-1940 și 1944-1958).

În 1928 este ales membru corespondent al Academiei Române și în 1939 devine membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific.

Institutul Național de Endocrinologie C.I. În 1946, regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele "C. I. Parhon".

Primul sediu al acestui institut a fost la Spitalul "Colentina".

Ulterior, după naționalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici "Sf. Vincențiu du Paul", din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului.

A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R. P. Bulgară, R. P. Ungară și R.D.G, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor).

Parhon a fost fondatorul Revistei Societății Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938 (revista refuncționează din 2005 sub egida Academiei Române).

În calitate de militant socialist, Parhon a fost influențat în tinerețe, după propriile afirmații, de operele lui Karl Marx.

A fost unul dintre fondatorii Partidului Muncitor, un grup politic efemer, fuzionat cu Partidul Țărănesc în 1919.

La scurt timp după fuziune, Parhon s-a separat împreună cu un grup și a devenit susținător al Partidului Comunist din România (PCR).

În primăvara anului 1944 a fost primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru ieșirea României din coaliția militară fascistă.

Devine președinte al asociației româno-sovietice ARLUS (1944-1967).

După proclamarea Republicii Populare Române (RPR) la 30 decembrie 1947, Constantin Ion Parhon a fost ales președinte al Prezidiumului RPR (30 decembrie 1947 - 13 aprilie 1948), făcând parte dintr-un comitet interimar cu funcții prezidențiale (ales de Adunarea Deputaților), alături de Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec (PSDR), și de activiștii comuniști Gheorghe Stere și Ion Niculi.

În perioada 13 aprilie 1948-2 iunie 1952, Parhon a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR (funcție echivalentă cu cea de șef al statului), însă puterea de facto era deținută de Partidul Muncitoresc Român (PMR).

Decretul de schimbare a numelui orașului Brașov în Orașul Stalin, semnat de C. I. Parhon.

A fost director al Institutului de Endocrinologie (1949-1957) și al Institutului de Geriatrie (1952-1957).

I-a fost conferit titlul de Erou al muncii socialiste.

A încetat din viață la 9 august 1969 în București și a fost înmormântat în Mausoleul din Parcul Carol.

Secrețiile Interne (1939) - scrisă în colaborare cu Moise Goldstein.

↑ Adrian Cioroianu - Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc.

↑ Vasile Niculae, Ion Ilincioiu, Stelian Neagoe - Doctrina țărănistă în România. Antologie de texte. Editura Noua Alternativă, Social Theory Institute of the Romanian Academy, București, 1994), p.

↑ Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p.

↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p.

↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 323 din 5 august 1954 pentru conferirea titlului de „Medic Emerit al Republicii Populare Romîne” unor medici, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 39, 14 august 1954, p.

↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p.

↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p.

↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 739 din 26 septembrie 1966 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Științific”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 66, Partea I, 11 octombrie 1966, p.

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Valori ale culturii naționale: 135 de ani de la nașterea lui C.I. Valori ale culturii naționale: C.I. Romfilatelia introduce în circulație marți, 15 octombrie a.c. emisiunea aniversară C. I. Parhon, 150 de ani de la naștere. Medicul Constantin I. Parhon, fondatorul școlii de endocrinologie din România și unul din pionierii endocrinologiei mondiale s-a născut la 15 octombrie 1874 la Câmpulung, județul Argeș.

A absolvit cursurile Colegiului Național „Unirea” din Focșani și cursurile de medicină la Universitatea din București. În anul absolvirii (1900) a obținut titlul de doctor în medicină cu lucrarea „Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie”.

A practicat medicina ca intern și extern în mai multe spitale din București. Intenția medicului Constantin I. Institutul, cunoscut în prezent sub numele „C.I. Parhon” se află sub conducerea directă a Ministerului Sănătății.

În anul 1928 C.I. Parhon a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind în anul 1939 membru titular și președinte de onoare.

A fost preocupat de studiul clinic al endocrinopatiilor, de rolul glandelor endocrine și de problemele de endocrinologie generală, dar, în afară de medicină și cercetare, a rămas fidel pasiunii sale pentru natură, în special pentru plante.

Romfilatelia mulțumește reprezentanților Arhivelor Naționale ale României pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

(15 octombrie 1874, Câmpulung Muscel - d.- Deși contestat pentru activitatea sa politică, istoria medicinei românești și universale păstrează un loc special pentru savantul C.I. Parhon, ”părintele” endocrinologiei românești, autorul primei de endocrinologie din lume (realizat împreună cu Moise Goldstein), directorul Institutului de Endocrinologie (unul dintre primele create la nivel internațional) și creatorul primei catedre de endocrinologie din lume, la Facultatea de Medicină din București.

Constantin Ion Parhon s-a nascut la Campulung Muscel, dar primele clase le-a facut la Piatra-Neamt, unde l-a cunoscut pe Ion Luca Caragiale, venit ca revizor scolar in oras, apoi pe cele secundare la Focsani, Buzau si Ploiesti, unde si-a obtinut si bacalaureatul, in anul 1892.

A dorit initial sa studieze stiintele naturale si sa devina profesor de liceu, dar s-a inscris la Universitatea de Medicina din Bucuresti si, intre anii 1893 si 1900, a studiat medicina.

A obtinut titlul de doctor in medicina cu teza Contributiuni la studiul tulburarilor vazomotorii in hemiplegie.

Dupa absolvirea studiilor, profeseaza ca medic la Spitalul Rural “Rallet” din Dambovita (1901-1902) si ca medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909).

Activeaza in perioada 1913-1933 ca profesor universitar de Neurologie si Psihiatrie la Facultatea de Medicina din Iasi si de Clinică Endocrinologică la Facultatea de Medicina din Bucuresti, intre 1933 si 1940 si 1944-1958.

Parhon a fost fondatorul revistei Societății Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica.

tags: #parhon #medic #pediatru

Postări populare:

• Riscile și beneficiile cezarianei în comparație cu nașterea vaginală
• elementele constitutive ale abuzului în serviciu
• Cum să alegi combinezonul perfect pentru bebelușii de 2 ani
• Plutire în sarcină: ce înseamnă pentru primul trimestru
• Medicamente sigure în primul trimestru de sarcină: ghid informativ