Rezumatul prezentat indică problematici juridice complexe cu care se confruntă foștii soți în legătură cu partajul creditelor imobiliare contractate în timpul căsătoriei, evidențiind soluții inechitabile atunci când unul dintre soți nu primește în proprietate imobilul și trebuie să suporte în continuare ratele. Articolul analizează regimul matrimonial, acordul băncii și mecanismele legale disponibile pentru a reglementa atât partea de proprietate, cât și datoriile asociate creditului.
Regimul juridic aplicabil bunurilor dobândite în timpul căsătoriei
Dispozițiile art. 357 alin. (1) din Codul civil stabilesc că, în cadrul lichidării comunității legale, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. Bunurile dobândite în timpul comunității legale reprezintă bunuri comune, aflate în proprietatea comună în devălmășie a soților, iar dispozițiile art. 357 alin. (2) teza a II-a instituie prezumpția relativă potrivit căreia soții au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune. În continuare, potrivit art. 351, soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile pe care le-au contractat împreună.
Problematica situației analizate în acest articol este dată și de aplicarea dispozițiilor art. 1. Decizia civilă nr. 331/29.06.2020, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, prin care instanța a hotărât următoarele: „Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei în cotă de 70% X şi cotă de 30% Y bunul imobil şi bunurile mobile descrise în încheierea din 06.02.2017 a Judecătoriei Bolintin Vale şi au acumulat în cotă de 70% X şi cotă de 30% Y, pasiv constând în împrumutul în cuantum de 157.500 lei contractat prin contractul de credit nr. xxx/yy.08.2014 încheiat cu BCR. (…) Dispune ieşirea din indiviziune a părţilor cu privire la activul şi pasivul menţionat şi în cotele stabilite prin prezenta decizie. Respinge cererea reclamantului X privind vânzarea imobilului în modalitatea reglementată de art. 991 C.proc.civ. Atribuie reclamantului X imobilul compus din construcţie (…). Constată că părţile au achitat din creditul menționat suma de 85.989 lei în cotele de contribuţie menționate anterior. Constată că în perioada 01.07.2016 - 20.03.2019 ratele aferente creditului, în cuantum de 22.825 lei, au fost achitate exclusiv de către reclamantul X. Obligă pârâta Y să plătească reclamantului Y suma de 6.847,50 lei cu titlu de sultă reprezentând cotă de 30% din contravaloarea ratelor creditului BCR achitate exclusiv de către reclamant în perioada 01.07.2016 - 20.03.2019. Atribuie reclamantului X drepturile şi obligațiile asumate prin contractul de credit nr. xxx/yy.08.2014 încheiat cu BCR, prin care soţii au contractat un împrumut în sumă de 157.500 lei pe o perioadă de 240 luni şi dispune ca reclamantul să plătească restul rămas de achitat din acest credit, după data de 20.03.2019 până la plata integrală a acestuia.”
Aceste soluții evidențiază că, în cazul partajului unui imobil achiziționat prin credit, nu există o simplă atribuire a imobilului fără a reglementa și partea de datorie aferentă contractului de împrumut. Regulile generale de la art. 270 și 1.270 din Codul civil, referitoare la forța obligatorie a contractului, indică că:
- contractul de credit rămâne în continuare o obligație comună față de bancă în cazul în care ambii foști soți au semnat inițial actele, iar în cazul atribuirii imobilului unui singur soț, banca trebuie să fie de acord cu excluderea celuilalt din contract sau să se regleze situația prin acordul părților;
- dacă banca nu acceptă excluderea unui debitor, ambii soți rămân codebitori;
- hotărârea de partaj poate stabili atribuirea bunului, dar nu modifică unilateral contractul cu banca; este recomandat să se obțină acordul băncii cât mai devreme în proces pentru identificarea unei soluții viabile.
Moduri de efectuare a partajului: amiabil vs. judiciar
Partajul amiabil trebuie să fie încheiat prin acord notarial, având ca rezultat împărțirea bunurilor în natură și eventual o despăgubire în bani pentru echilibrarea cotelor. De regulă, bunurile comune se împart proporțional cu contribuția fiecărui soț, însă acordul poate prevedea sulti sau compensații între părți pentru atingerea unui echilibru real. Partajul poate avea loc și în timpul căsătoriei în regim de comunitate legală, nu doar la divorț. Când nu există consens, partajul judiciar intervine, iar instanța va decide modul de împărțire, inclusiv cu privire la locuință și la datoriile aferente creditului.
- Procedura amiabilă: acord notarial, transcrierea către Oficiul de Cadastru, înscrierea în Cartea Funciară; costuri mai reduse, timp mai scurt.
- Procedura judiciară: cerere de partaj la tribunal, numire de expert evaluator, stabilirea cotelor, atribuirea bunurilor, eventual plata unei sultă, datoriile comune fiind stinse în comun de ambele părți sau proporțional cu cota-parte; taxa de timbru conform legii în vigoare.
În cazul unui imobil, dacă locuința este atribuită unuia dintre soți, acesta preia taxa de plată a creditului rămas. Instanța poate să stabilească sulta pentru a compensa această datorie, însă nu poate modifica în mod unilateral contractul cu banca. Dacă acordul băncii nu este obținut în timpul procesului, este recomandat ca părțile să demareze discuțiile cu banca cât mai devreme pentru a identifica soluții precum refinanțarea, conversia datoriei în alt regim sau vânzarea imobilului cu împărțirea prețului în favoarea ambelor părți, în funcție de cotă-partea fiecăruia.
Contribuția la venituri, bunuri și datoriile comune
Conform reglementărilor, fiecare soț are dreptul la jumătate din bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, indiferent de cine a plătit efectiv pentru ele, iar bunurile proprii nu intră în partaj, însă contribuțiile la întreținerea acestora pot fi compensate în cadrul partajului. Datoriile comune, inclusiv creditele ipotecare contractate împreună, se împart proporțional cu cotele stabilite la partaj. În cazul în care o locuință este atribuită unuia dintre soți, acesta preia obligația de plată a ratele rămase; instanța poate ajusta sulta în vederea compensării, însă nu poate modifica în mod direct contractul de credit cu banca. Partajul poate dura între 6 luni și peste un an, în funcție de complexitatea cazului, numărul bunurilor, probele prezentate și încărcătura instantelor.
Proceduri practice și exemple de soluții
Exemplele din decizii judecătorești arată cum se operează în practică: în unele situații, instanța stabilește cotă de contribuție de 70% pentru un soț și 30% pentru celălalt, atribuind imobilul în proprietate unuia dintre ei și hotărând plata ratelor rămase de către cel care primește bunul, cu posibilitatea de a compensa pe celălalt soț pentru sulta din perioada respectivă. În alte situații, se constată că părțile au o datorie comună în cote egale sau proporționale, iar hotărârea declare că debiturii comuni se despart în mod parțial prin împărțirea bunurilor și a datoriilor. Importanța aspectului de regimul matrimonial apare în soluțiile instanțelor, întrucât, atunci când locuința este atribuită unuia, banca poate apărea ca un obstacol în excluderea celuilalt debitor din contractul de credit, iar o negociere timpurie cu banca poate oferi alternative viabile (refinanțare, conversie sau vânzare cu distribuirea banilor).
Un alt aspect important îl reprezintă posibilitatea partajului amiabil prin acord notarial, care este rapid, confidențial și reduce sau elimină taxa judiciară de timbru. Dacă există contestații sau neînțelegeri între foștii soți, consumul de timp și costuri ale unei proceduri judiciare poate fi justificat pentru a obține o soluție echitabilă în funcție de contribuțiile reale ale fiecărui soț și de necesitatea de a asigura stabilitatea locuinței copiilor.
Acțiuni utile pentru pregătirea partajului
- Consultă un notar sau un avocat specializat în dreptul familiei pentru a evalua cele mai bune soluții în funcție de regimul matrimonial și de situația financiară a ambelor părți.
- Adună documente relevante: contracte de credit, acte de proprietate, dovada plății ratelor, situații contabile, dovezi de contribuție la achiziția bunurilor etc.
- Analizează opțiunile: partaj amiabil notarial, partaj judiciar, refinanțare sau vânzare a imobilului cu împărțirea produsului.
Note legislative și practici judiciare relevante
Conform Codului Civil, art. Partajul poate fi cerut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, iar art. referitoare la imobile prevede condiții pentru înscrierea în Cartea Funciară după partaj. Convențiile de suspendare a împărțelii pot fi opuse creditorilor, iar creditorii personali ai unui coproprietar pot interveni în partaj. În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai după înscrierea actului în cartea funciară. Deja, parte din reglementări, art. 340 C. Civ. exclude bunurile moștenite sau primite prin donație din partaj, cu condiția ca aceste bunuri să nu fi fost investite în mod semnificativ, iar în cazul unor investiții comune mari, pot exista cereri de despăgubire. În practică, cel mai rapid și eficient mod de partaj este să se ajungă la o înțelegere amiabilă prin acord notarial, care poate fi consfințită de instanță pentru a asigura aplicarea sa efectivă.
Despre divort procedura de desfacere a casatoriei, partaj si incuviintare minori
În concluzie, partajul bunurilor comune, în special al locuinței ipotecate, necesită o analiză atentă a regimului matrimonial, a datoriilor aferente și a acordului băncii. Indiferent de alegerea dintre partajul amiabil și cel judiciar, obiectivul este de a asigura o împărțire echitabilă, menținerea stabilității financiare și protejarea intereselor copiilor în cazul în care există copii minori implicați.
tags: #partajul #in #cazul #bunurilor #grevate #de