Lucrarea priveşte rolul şi participarea procurorului în cadrul procesului penal, ca efect al intervenţiei Curţii Constituţionale pe calea excepţiei de necontituţionalitate, în verificarea conformităţii cu dispoziţiile Constituţiei a unor proceduri penale astfel cum au fost reglementate în Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală al României. Ca efect al deciziilor pronunţate recent de instanţa constituţională, analizate în conţinutul articolului, procurorul devine un participant obligatoriu la activitatea judecătorului de înfăptuire a actului de justiţie în materie penală, şi trebuie să facă parte din alcătuirea instanţei, sub sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii.
I. Aspecte introductive
Importanta şi locul Ministerului Public în sistemul organelor statului a fost legiferată, mai întâi, la nivel constituţional în art. 131 din Constituţia României, republicată ca urmare a modificărilor aduse, ultima dată cu ocazia revizuirii prin Legea nr. Potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie, preluat în art. 62 alin. (2) din Legea nr. Odată cu intrarea în vigoare în data de 01 februarie 2014 a Legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală4 al României (în continuare C.proc.pen.), legiuitorul a consacrat expres în art. 3 un principiu nou al procesului penal, care nu îşi are corespondent în vechiul Cod, respectiv principiul separării funcţiilor judiciare. Principala noutate adusă de principiul separării funcţiilor judiciare în noul Cod de procedură penală constă în aceea că are în vedere doar organele judiciare, categorie în care art. 30 lit. În noul Cod de procedură penală procesul penal este structurat în patru faze procesuale - urmărirea penală, camera preliminară, judecata propriu-zisă şi executarea hotărârilor penale definitive.
II. Participarea obligatorie a procurorului la procesul penal
Urmară a necesităţii respectării principiilor dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, judecătorului i-au fost însă conferite însemnate atribuţii în legătură cu desfăşurarea urmăririi penale. În acest scop, art. 53 din C.proc.pen. Una dintre cele mai importante atribuţii ale procurorului este reglementată în art. 63 lit. e) şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară6, respectiv faptul că acesta participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are rol activ în aflarea adevărului. Acest lucru s-a considerat că este firesc având în vedere semnificaţia deosebită a judecăţii ca fază a procesului penal, ce rezultă, printre altele, din caracterul indispensabil al acestei faze procesuale în derularea procedurii judiciare în ce priveşte aplicarea sancţiunilor penale, deci atingerea scopului procesului penal.
Pe de altă parte, judecătorul este singurul organ care are atribuţii de înfăptuire a justiţiei7, - aspect reglementat în art. 126 alin. Articolul 315 alin. (2) din Cod de procedură penală anterior - Legea nr. 29/1968 republicată10, în vigoare până la data de 31 ianuarie 2014, menţiona participarea obligatorie a procurorului la toate şedinţele de judecată în primă instanţă, cu excepţia celor care aveau loc la Judecătorie, unde procurorul trebuia să participe numai în 5 situaţii: a) în cauzele în care instanţa era sesizată prin rechizitoriu, b) în cauzele în care legea prevedea pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ...
Spre deosebire de vechea reglementare, art. 353 alin. (9) C.proc.pen. prevede că „Participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie”, iar norma procesual penală cuprinsă în art. 363 alin. (1) C.proc.pen. - având denumirea marginală Participarea procurorului la judecată instituie, într-o formulare aproape identică, acelaşi principiu „Participarea procurorului la judecată este obligatorie”. Prin Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015 pronunţată într-un recurs în interesul legii11, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că norma art. 363 alin.
În literatura de specialitate, s-a arătat că noţiunea de „judecată” semnifică, în sens restrâns, operaţiunea de logică practică şi juridică prin care un organ cu competenţă jurisdicţională soluţionează un conflict de drept cu care a fost învestit. Prin urmare, în absenţa unei prevederi legale care să prevadă că judecata se desfăşoară fără participarea procurorului, devine automat incident principiul general stabilit de art. 363 alin. (1) C.proc.pen. Principiul este aplicabil inclusiv în situaţia în care textul nu prevede nimic în acest sens, deşi astfel de situaţii sunt rar întâlnite în legislaţie...
III. Excepţiile de la regula participării obligatorie a procurorului
Excepţiile de la regula participării obligatorii a procurorului prevăzută de art. 363 alin. 1 C.proc.pen., existente la momentul intrării sale în vigoare, în care se prevedea că judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa judecau fără participarea procurorului, au fost rând pe rând declarate ca fiind contrare în principal dreptului la un proces echitabil stipulat în art. 21 alin. a) procedura camerei preliminare - art. 345 alin. (1) C.proc.pen., prevede că „Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4)”, iar art. 346 alin.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 887 din 05 decembrie 2014, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) C.proc.pen. Prin aceeaşi Decizie, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 347 alin. (3) C.proc.pen. raportat la cele ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. Instituţie nouă şi inovatoare introdusă în Codul de procedură penală cu rolul de a înlătura durata excesivă a proceselor penale în faza de judecată, camera preliminară este, în esenţă, un filtru de legalitate ce nu antamează fondul cauzei... Curtea a statuat că procurorul trebuie să se bucure în egală măsură de o procedură orală, iar acest lucru nu este posibil din punct de vedere practic, în condiţiile în care procedura este eminamente scrisă. Prin faptul că nu este prezent la procedură în faţa judecătorului, procurorul - ca de altfel şi inculpatul, are o participare limitată în această fază, fiind plasat într-o zonă inferioară de acţiune...
Curtea a statuat prin Decizia nr. 190 din 26 februarie 2008, că dispoziţia art. 131 alin. b) procedura soluţionării plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală - art. 341 alin. Totodată, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 886 din 05 decembrie 2014, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 341 alin. Totodată, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 341 alin. (10) C.proc.pen., constatându-se că soluţia legislativă potrivit căreia, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra contestaţiei împotriva încheierii pronunţate în cazul prev. de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. Soluţiile de neurmărire sau de netrimitere în judecată, dispuse de procuror prin ordonanţă sau prin rechizitoriu, prin care se pune capăt conflictului de drept penal, pot fi confirmate sau infirmate în urma analizei judecătorului de cameră preliminară.
Această situaţie a consolidat rolul procurorului ca reprezentant al intereselor generale ale societăţii în cadrul procedurilor penale, iar art. 131 din Constituţie şi reglementările C.proc.pen. consolidează necesitatea participării sale efective la judecată, nu doar formal, în calitate de reprezentant al acuzării.
IV. Impactul deciziilor Curţii Constituţionale asupra paternității şi filiatiei
Tagada de paternitate şi stabilirea filiatiei au devenit subiecte comune în contextul în care tot mai mulți oameni lucrează în străinătate, departe de partenerii lor. Se nasc, uneori, pe lângă copii, și situații considerate absurde de logica umană, cum ar fi cea în care soția concepe un copil cu alt partener decât cel legitim însă copilul, în mod automat, îl va avea ca tată pe soțul mamei. Tagada de paternitate explică aceste situații, iar procedura de stabilire a filiatiei poate implica atât acțiuni în instanță, cât și recunoașteri administrative sau notarial.
Ce este filiația? Este legătura de rudenie dintre părinți și copii. Cum se stabilește filiația? În două situații: filiația față de mamă rezultă din naștere, dar se poate stabili și prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească; filiația față de tată se stabilește prin efectul legii, prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. Filiația va determina legătura de rudenie, obligația de întreținere, dreptul la moștenire, exercitarea prerogativelor autorității părintești, dreptul copilului de a purta numele părintelui și alte efecte practice precum stabilirea locuinței minorului.
Ce este acțiunea în stabilirea filiației? Procesul prin care se stabilește legătura de rudenie dintre două persoane (dacă ea nu a fost stabilită deja sau este contestată). Cine poate solicita stabilirea filiației? Copilul, prin reprezentant legal, moștenitorii copilului sau procurorul. În cât timp de la naștere se poate solicita stabilirea filiației? Oricând în timpul vieții copilului. Acțiunea în stabilirea filiației față de mamă/tată este imprescriptibilă în timpul vieții copilului. Moștenitorii copilului au un termen de un an de la data decesului acestuia pentru introducerea acțiunii în stabilirea filiației. Cum și unde se face stabilirea filiației? La Judecătorie dacă tatăl nu recunoaște benevol copilul; administrativ, prin declarație de recunoaștere la serviciul comunitar local de evidență a persoanelor; notarial, prin declarație de recunoaștere a filiației sau prin testament legalizat de notar. Cât timp durează procesul? Estimarea depinde de particularități, dar orientativ 9-12 luni. Cât costă? Taxa de timbru 20 lei, onorariu avocat conform negocierii. Am nevoie de avocat pentru tagada de paternitate și stabilirea filiatie? Da, pentru redactarea cererilor, susținerea lor și reprezentarea intereselor.
Nota bene: informațiile de mai sus sunt simplificate pentru a fi accesibile publicului. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța dvs.!
Rolul procurorului
tags: #participarea #procurorului #in #tagada #paternitatii
Postări populare:
- Medas Pitesti: ginecologie și obstetrică la Hera’s Med Bradu, Argeș
- Consiliere perinatală și sprijin psihologic în timpul sarcinii
- Preparate cu dovlecei si branza pentru cei mici
- Ghid practic: factori de risc în trimestrul trei al sarcinii și cum să te monitorizezi
- Dr Pediatru Miron din Bacău: secția de Pediatrie, servicii și activități medicale în regiune — prezentare generală