Nașterea prin cezariană este o intervenție chirurgicală abdominală prin care se aduce pe lume un copil. Procedura presupune realizarea unei tăieturi pe abdomenul și uterul gravidei. Incizia care se face pe piele poate să fie verticală, de la buric și până la linia părului pubian sau poate să fie orizontală (Pfannenstiel, Joel-Cohen). Cea din urmă se vindecă mai repede, iar pierderile de sânge sunt mai mici, fiind astfel o metodă preferată de majoritatea specialiștilor atunci când ea este posibilă, deoarece alegerea se face în funcţie de starea de sănătate a mamei și a copilului.
Medicul decide când se face cezariană, de cele mai multe ori motivele fiind complicațiile din timpul naşterii care ar putea pune în pericol atât viaţa fătului, cât şi a mamei. Operația de cezariană se efectuează atunci când: există intervenții chirurgicale uterine în trecut sau o altă cezariană; se constată probleme cu placenta care provoacă sângerări anormale în timpul nașterii vaginale; există o infecție HIV (în anumite situaţii) sau herpes genital; este prezentă o afecțiune care poate face nașterea vaginală riscantă (diabet / hipertensiune arterială); urmează să se nască gemeni, tripleți sau mai mulți copii. În afară de motivele care țin de starea mamei, există și motive care țin de făt şi ar putea determina cezariana, cum ar fi: travaliul nu progresează; bebelușul este mare; fătul nu este în poziția normală pentru naștere; prolaps de cordon ombilical; copilul nu primește suficient oxigen sau prezintă bătăi neregulate ale inimii; defecte congenitale.
Chiar dacă naşterea se va face natural, medicul îi va prezenta gravidei, preventiv, şi opțiunea nașterii prin cezariană, pentru a cunoaşte procedura şi riscurile.
Tipuri de cezariană
Cezariana programată (electivă)
Cezariana programată este o intervenție planificată în avans, înainte de declanșarea travaliului. Este recomandată în situațiile în care medicul consideră că nașterea naturală ar prezenta riscuri pentru mamă sau copil. Când se recomandă o cezariană programată? Poziția anormală a fătului (prezentare pelviană, oblică sau transversală), placenta praevia (placenta acoperă colul uterin, împiedicând nașterea vaginală), făt macrosom (greutate estimată mare, peste 4.500 g în cazul diabetului gestațional), istoric de cezariană anterioară, dacă există contraindicații pentru o naștere naturală, sarcină gemelară sau multiplă, în anumite condiții, afecțiuni materne severe (boli cardiovasculare, diabet sever, preeclampsie, infecții active precum herpes genital), malformații uterine care împiedică nașterea vaginală, herpesul genital activ, obstacole ale canalului de naștere, accidente rutiere sau de alta natură, cu fracturi ale bazinului, boli ale oaselor bazinului (luxatia congenitală de șold), miopia agravată, decizia personală a mamei, în cazul în care aceasta optează pentru cezariană din motive non-medicale (în funcție de legislația și practica medicală locală).
Cum decurge o cezariană programată? Este stabilită o dată exactă a operației (de obicei, în săptămâna 39 de sarcină). Mama efectuează analize preoperatorii (hemoleucogramă, coagulogramă, ecografie etc.). Se administrează rahi-anestezie (cel mai des folosită) sau, în cazuri speciale, anestezie generală. Intervenția este mai controlată și mai puțin stresantă decât o cezariană de urgență.
Cezariana de urgență
Cezariana de urgență se efectuează în timpul travaliului când apar complicații neașteptate care pun în pericol viața mamei sau a bebelușului. Când se recomandă o cezariană de urgență? Suferință fetală acută (scăderea ritmului cardiac al fătului, lipsa oxigenării), dezlipirea prematură a placentei (placenta abruptio), care poate cauza hemoragie severă, eșecul travaliului (dilatație insuficientă a colului uterin, copilul nu coboară în canalul de naștere), ruptura uterină (mai ales la femeile cu cicatrice uterină de la o cezariană anterioară), prolapsul de cordon ombilical (când cordonul iese înaintea copilului, reducând oxigenarea acestuia), hemoragie severă a mamei, hipertensiune severă sau preeclampsie gravă.
Cum decurge o cezariană de urgență? Se administrează anestezie rapidă (dacă mama are deja anestezie epidurală din timpul travaliului, se intensifică efectul; altfel, se poate apela la anestezie generală). Operația trebuie efectuată cât mai rapid (uneori în doar câteva minute) pentru a salva mama și copilul. Riscurile de complicații pot fi mai mari decât în cazul unei cezariene programate, deoarece organismul este deja în stresul travaliului.
Factori personali și decizia mamei privind operația de cezariană
În unele situații, o femeie poate alege nașterea prin cezariană din motive personale, chiar dacă nu există indicații medicale stricte. Aceasta este cunoscută sub denumirea de cezariană la cerere. Deși această opțiune nu este promovată în toate sistemele medicale, unele femei preferă această metodă din diverse motive.
Motive personale pentru alegerea cezarienei
Există o gamă generoasă de motive personale pentru care unele femei aleg cezariana ca metodă de a-și aduce pe lume copiii, printre care: frica de durerea travaliului și a nașterii naturale (tocofobia): unele femei au o teamă intensă de nașterea vaginală, fie din experiențe anterioare traumatizante, fie din lipsa de informații sau din auzite. Frica de durere poate fi un factor puternic, chiar dacă există opțiuni de analgezie pentru nașterea naturală (epidurala, metode alternative de gestionare a durerii). Experiențe traumatizante anterioare: dacă o femeie a avut o naștere vaginală dificilă sau un travaliu prelungit cu complicații, poate prefera o naștere prin cezariană pentru a evita o experiență similară. De asemenea, femeile care au trecut prin pierderea unui copil la naștere pot opta pentru cezariană din dorința de control și siguranță. Controlul asupra momentului nașterii: cezariana programată le oferă mamelor posibilitatea de a alege o dată exactă pentru naștere, ceea ce poate fi convenabil din motive logistice (prezența unui partener, aranjamente pentru ceilalți copii etc). De asemenea, unele femei doresc să nască într-o dată cu semnificație specială (de exemplu, o zi de naștere importantă în familie). Protecția planșeului pelvian și a perineului: există teama că o naștere vaginală ar putea cauza rupturi perineale severe sau probleme de incontinență urinară pe termen lung. În unele cazuri, femeile aleg cezariană pentru a reduce riscul de prolaps uterin sau alte complicații asociate nașterii vaginale. Considerente culturale sau sociale: în unele culturi sau comunități, nașterea prin cezariană poate fi percepută ca o metodă mai modernă, sigură sau preferabilă. Femeile influențate de experiențele prietenelor sau rudelor pot opta pentru cezariană din dorința de a evita necunoscutul. Considerente estetice: unele femei cred că o naștere vaginală poate avea impact asupra elasticității vaginale, deși acest aspect este dezbătut și nu există dovezi clare că afectează viața sexuală. De asemenea, există teama că nașterea naturală ar putea afecta tonusul muscular abdominal într-un mod diferit față de cezariană.
Ce spun specialiștii despre cezariană la cerere?
Decizia de a face o cezariană fără indicație medicală trebuie luată împreună cu medicul obstetrician, analizând avantajele și riscurile. Posibile avantaje: evitarea durerii din timpul travaliului, mai puțin stres legat de imprevizibilitatea travaliului, protejarea planșeului pelvian în anumite cazuri. Posibile riscuri: timp mai lung de recuperare față de nașterea vaginală, risc mai mare de infecții și complicații chirurgicale, risc crescut pentru sarcinile viitoare (placenta praevia, ruptură uterină etc.).
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu recomandă cezariană la cerere, decât dacă există motive medicale care justifică intervenția.
Naștere naturală sau cezariană?
Statisticile arată că una din trei femei recurge la operația de cezariană pentru naștere, însă varianta cea mai agreată de specialiști este nașterea naturală sau vaginală. Conform studiilor și a practicii, nașterea naturală este mai sigură atât pentru copil, cât și pentru mamă, deoarece nu sunt expuși la medicamente în timpul procesului. Cu toate acestea, sunt unele situații medicale în care nașterea prin cezariană reprezintă cea mai bună opţiune, cum ar fi poziția anormală a fătului sau probleme de sănătate ale acestuia sau ale mamei. Desigur, recuperarea după nașterea prin cezariană este mai anevoioasă decât cea după nașterea naturală care este mult mai rapidă și mai ușoară.
Riscurile și beneficiile VBAC și ale cezarienei planificate
Recuperarea după operația de cezariană
Recuperarea după o operație de cezariană durează mai mult decât după o naștere vaginală, deoarece este o intervenție chirurgicală majoră. Procesul implică mai multe etape, de la îngrijirea imediată postoperatorie până la revenirea completă la activitățile normale. Este esențial ca proaspăta mamă să acorde atenție modului în care se simte și să urmeze recomandările medicale pentru a preveni complicațiile.
La ce să te aștepți imediat după operație
În primele ore după operație, mama va fi monitorizată atent în sala de recuperare. Personalul medical va verifica semnele vitale, sângerarea și răspunsul la anestezie. Dacă s-a utilizat anestezia rahidiană sau epidurală, senzația în partea inferioară a corpului va reveni treptat. Este posibil să apară frisoane, greață sau amețeli, simptome normale care dispar de obicei rapid. Durerea la nivelul inciziei va începe să se manifeste pe măsură ce efectul anesteziei scade, iar medicii vor administra analgezice pentru a o gestiona. De asemenea, mama va avea o sondă urinară, care va fi îndepărtată după aproximativ 12-24 de ore, în funcție de evoluție. Multe femei resimt o senzație de oboseală accentuată, iar acest lucru este normal după intervenție. Este important să se odihnească cât mai mult posibil în această perioadă timpurie de recuperare.
Îngrijirea plăgii postoperatorii
Plaga de la nivelul abdomenului trebuie menținută curată și uscată pentru a preveni infecțiile. În primele zile, medicii vor verifica incizia zilnic și vor schimba pansamentul dacă este necesar. Dacă sutura este realizată cu fire resorbabile, acestea nu vor necesita îndepărtare, în timp ce firele sau capsele neresorbabile vor fi scoase la aproximativ 7-10 zile după operație. După externare, mama trebuie să fie atentă la semne de infecție, cum ar fi roșeața excesivă, umflarea, secrețiile purulente sau durerea intensă în jurul plăgii. Dacă apar aceste simptome, este important să consulte imediat un medic. Pentru a facilita vindecarea, se recomandă evitarea efortului fizic intens și menținerea unei igiene riguroase. Spălarea zonei cu apă călduță și săpun blând este suficientă, iar frecarea agresivă trebuie evitată.
Gestionarea durerii și a disconfortului
Durerea postoperatorie este un aspect normal al recuperării, dar poate fi gestionată eficient cu analgezice prescrise de medic. De obicei, se administrează antiinflamatoare și medicamente care nu afectează alăptarea. Pe lângă medicamente, adoptarea unor poziții confortabile în pat și utilizarea unei perne pentru susținerea abdomenului pot reduce disconfortul. Este important ca mama să se miște cu grijă, evitând mișcările bruște și efortul excesiv. Tusea, strănutul sau râsul pot provoca durere în zona inciziei, dar acest disconfort poate fi diminuat dacă mama își susține abdomenul cu mâinile sau cu o pernă atunci când simte nevoia să facă aceste acțiuni.
Alimentația și mobilizarea după operație
În primele ore după operație, consumul de alimente solide este restricționat, iar mama va începe cu lichide clare. După ce activitatea intestinală revine la normal, dieta poate fi progresiv diversificată. Este important să se consume alimente ușor digerabile, bogate în fibre, pentru a preveni constipația, o problemă frecventă după cezariană din cauza imobilizării și a administrării de analgezice opioide. Mobilizarea precoce este esențială pentru prevenirea complicațiilor, cum ar fi formarea trombilor. Chiar dacă la început poate părea dificil, medicii recomandă ridicarea din pat și efectuarea unor mișcări ușoare cât mai curând posibil, de obicei la 12-24 de ore după operație. Deplasarea lentă prin salon ajută la stimularea circulației și la accelerarea recuperării.
Când poți începe alăptarea și importanța contactului piele pe piele
În cele mai multe cazuri, alăptarea poate începe imediat după operație, atât timp cât mama și copilul sunt în stare bună. În unele spitale, bebelușul este plasat pe pieptul mamei chiar în sala de operație, pentru a favoriza contactul piele pe piele. Acest contact este esențial pentru reglarea temperaturii copilului, stimularea atașamentului și inițierea lactației. Dacă mama nu poate alăpta imediat din cauza efectelor anesteziei sau a altor motive medicale, bebelușul poate fi hrănit cu colostrul extras manual și oferit cu lingurița sau seringa, evitând biberonul pentru a preveni confuzia sânului. Poziționarea corectă a bebelușului la sân este foarte importantă, mai ales după o operație de cezariană. Pozițiile care reduc presiunea asupra abdomenului, cum ar fi poziția culcat pe o parte sau poziția „minge de rugby”, sunt adesea recomandate. Alăptarea trebuie să fie frecventă și la cerere pentru a stimula producția de lapte.
| Indicații medicale | Indicații materne | Indicații fetale |
|---|---|---|
| Placenta praevia | Diabet, Hipertensiune arterială | Prezentație anormală |
| Dezlipire prematură de placentă | Herpes genital activ | Făt macrosom |
| Ruptură uterină | Afecțiuni cardiovasculare | Suferință fetală acută |
| Prolaps de cordon ombilical | Infecție HIV (în anumite situații) | Travaliu care nu progresează |
| Cezariene anterioare | Malformații uterine | Sarcină multiplă |
Cezariana este o opțiune doar în anumite cazuri, iar această decizie se poate lua numai împreună cu medicul obstetrician, în așa fel încât mama și bebelușul să fie în siguranță. Perioada de sarcină și naștere reprezintă momente importante în viața unei femei și presupun apariția unor modificări majore atât în plan fizic, cât și psihic pentru proaspăta mamă. Unul dintre aspectele care trebuie luate în considerare încă din timpul sarcinii este reprezentat de modalitatea de naștere naturală sau prin cezariană. Perioada de spitalizare după nașterea prin cezariană este cuprinsă în majoritatea cazurilor între 2 și 4 zile, în acest timp având loc și primele interacțiuni cu nou-născutul și începerea alăptatului. Mișcarea previne în același timp formarea trombilor la nivelul membrelor inferioare și apariția constipației prin menținerea tranzitului intestinal. Administrarea de antialgice pentru diminuarea durerii: durerea abdominală după nașterea prin cezariană diferă de la caz la caz ca intensitate și durată, însă în majoritatea situațiilor se remite după o perioadă de 5-6 săptămâni de la intervenție. Ibuprofenul sau acetaminofenul reprezintă câteva dintre preparatele medicamentoase care se pot utiliza în siguranță pentru ameliorarea durerilor după nașterea prin cezariană, chiar și la femeile care alăptează. Îngrijirea plăgii operatorii: incizia chirurgicală efectuată pentru nașterea prin cezariană necesită îngrijire specială care constă în evitarea dușurilor și băilor prelungite până la îndepărtarea firelor de sutură. Timpul total de vindecare al plăgii operatorii este cuprins între 4 și 6 săptămâni după naștere, în această perioadă fiind recomandată menținerea unei posturi adecvate atât în timpul mersului, cât și în repaus. Eliminarea pe cale vaginală timp de câteva săptămâni a mucoasei superficiale care a captusit uterul pe perioada sarcinii. Alăptarea sugarului după nașterea prin cezariană poate genera disconfort proaspetei mamei datorita poziției vicioase pe care trebuie să o adopte în mod repetat pentru hrănirea copilului. Recuperarea după cezariană implică o multitudine de modificări la nivelul organismului. Este foarte important de înțeles faptul că aceste procese pot necesita o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în funcție de particularitățile fiecărei persoane. Prima cezariană documentată a avut loc în anul 1020 d.Hr. și de atunci până în prezent procedura a evoluat foarte mult. Deși prezintă riscuri atât de complicații imediate, cât și pe termen lung, pentru unele femei, nașterea prin cezariană poate fi cea mai sigură sau chiar singura modalitate de a naște. În timpul spitalizării, pacientei i se vor administra analgezice pentru diminuarea durerii, va fi încurajată să se ridice din pat și să se miște cât mai curând posibil și va putea să înceapă procesul de alăptare. Este indicat ca pacienta să primească ajutor pentru ridicarea nou-născutului. În primele 12 ore, este posibil ca pacientei să i se instaleze un cateter (un tub subțire și flexibil) la nivelul vezicii urinare pentru a ajuta la eliminarea urinei. La locul operației de cezariană se va forma o cicatrice orizontală de aproximativ 10 până la 20 cm lungime. Recuperarea după operația de cezariană necesită timp și poate dura mai mult de câteva săptămâni. De asemenea, la unele femei poate să apară și diastaza abdominală. Diastaza abdominală este o afecțiune frecventă ce apare postpartum. Această afecțiune constă în separarea pe parcursul sarcinii a celor două perechi de mușchi abdominali verticali. După naștere, membrana mucoasă superficială care a captusit uterul în timpul sarcinii este eliminată pe cale vaginală. S-ar putea ca pacienta să simtă contracții imediat după operația de cezariană, asemănătoare crampelor din perioada menstruală. Aceste contracții ajută la prevenirea sângerării excesive prin comprimarea vaselor de sânge de la nivelul uterului. Schimbările hormonale, tonusul mușchilor abdominali mai redus și repausul prelungit pot duce la constipație. Este indicat consumul adecvat de lichide și fibre și consultarea medicului în legătură cu administrarea unui medicament sau supliment cu efect laxativ. La câteva zile după naștere, sânii pot căpăta un aspect plin și ferm. Poate să apară și sensibilitate la nivelul sânilor, odată ce apare lactația. În timpul sarcinii, nivelurile crescute de hormoni pot favoriza apariția unui păr bogat și a unui aspect sănătos al acestuia. La nivelul pielii pot să apară vergeturi. Vergeturile nu dispar după naștere, dar în timp se estompează și capătă un aspect alb-argintiu. Unele proaspete mame se confruntă cu o perioadă în care simt dezamăgire, anxietate, sentimente de inadecvare, numită uneori baby blues. De obicei, această perioadă dispare în două săptămâni. Majoritatea femeilor pierd aproximativ 6 kilograme după naștere. Acestea reprezintă greutatea bebelușului, placenta și lichidul amniotic. În timpul recuperării după operația de cezariană, greutatea corporală poate să scadă și mai mult, pe măsură ce organismul elimină excesul de lichide.
tags: #particularitatile #de #ingrijire #a #pacientelor #cu