Medicul pediatru este principalul sprijin atunci când vine vorba despre sănătatea copilului, oferind îngrijiri medicale în caz de boală, dar şi servicii de prevenire. El se asigură că cei mici se dezvoltă armonios, atât fizic cât şi psihic, recomandând părinţilor şi serviciile medicilor specialişti, cu alte arii de competenţă. Vine un moment în viaţa oricărei familii cu copii când trebuie să se adreseze medicului generalist, care va prelua sarcina de la pediatru. Când facem trecerea către medicul generalist şi cum gestionăm acest pas din dezvoltarea copiilor?
De la medicul pediatru la generalist
Pediatria studiază şi gestionează bolile copilăriei, de la naştere şi până în adolescenţă. Atunci când etapele de creştere s-au încheiat, sarcina îi revine medicului generalist, acesta având roluri şi responsabilităţi complexe în asigurarea sănătăţii adulţilor. De la acordarea de prim ajutor în cazul situaţiilor de urgenţă, diagnosticarea şi tratarea pe termen lung a bolilor, şi până la servicii de prevenire a bolilor. El este responsabil pentru trimiterea pacienţilor către medici cu alte specializări, recomandarea de investigaţii suplimentare, şi coroborarea rezultatelor pentru asigurarea unei bunăstări fizice şi psihice.
Când facem trecerea de la pediatru la medicul generalist?
În mod normal, medicii pediatri pot consulta şi tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani, mai ales atunci când există un istoric medical bogat sau când pacienţii se află sub tratament pentru boli cronice. Foarte multe familii se ataşează de medicul pediatru, chiar dacă tinerii au depăşit vârsta la care mai pot fi consideraţi copii. Însă, una dintre sarcinile pediatrului este şi aceea de a-şi îndruma pacienţii în alegerea unui medic dedicat adulţilor, fără a pune presiune pe familii. Atunci când tinerii sunt sănătoşi, merg şi singuri la controale periodice sau sunt deja responsabili de tratamentul pe care îl urmează şi de reînnoirea reţetei, se poate considera că sunt apţi pentru a face pasul spre alt medic.
Sfaturi pentru tranziție
Chiar dacă pare dificilă depăşirea unui nou prag al dezvoltării şi drumului către independenţa adolescenţilor, tranziţia către un medic generalist poate fi un semn de încredere în nivelul lor de maturitate. Aşadar, începeţi discuţia cu medicul pediatru şi cu copilul, încă de când acesta este la liceu, şi colaboraţi cu medicul pentru o tranziţie uşoară către generalist. Redactaţi un istoric al bolilor din familie şi din viaţa tânărului, accesibil copilului şi medicului. Vizitele regulate la medicul pediatru ofera parintilor informatii despre cresterea si dezvoltarea copilului. Reprezintă, de asemenea, un bun prilej de a pune intrebari si cere sfaturi despre, de exemplu, cum iti poti invata copilul sa faca la olita.
Academia Americana de Pediatrie recomanda ca dupa primul an de viata, copilul sa mearga la pediatru pentru controale preventive la 12, 15, 18, 24 si 30 de luni si pe urma, anual, pana la varsta de 6 ani. Apoi, la 8 ani si, din nou, la 10 ani. Controalele pot fi mai dese in functie de recomandarile medicului sau de nevoile familiei.
Examen medical
La fiecare vizita se fac cateva masuratori si sunt efectuate proceduri de screening si vaccinari. Sunt verificate inaltimea si greutatea, precum si circumferinta capului pana cand copilul implineste 36 de luni. Dezvoltarea normala este unul dintre indicatorii generali ai starii de sanatate ai copilului. Dimensiunile copilului nu sunt atat de importante, ci mai degraba daca copilul stationeaza la fiecare vizita in jurul aceluiasi percentil pe curbele de inaltime si greutate. De exemplu, medicul va dori sa afle daca un copil de 18 luni a inceput sa vorbeasca sau daca un copil de 6 ani a inceput sa citeasca cateva cuvinte. Medicul va intreba despre comportamentul copilului adecvat varstei acestuia. Are copilul de 18 luni izbucniri de furie? Copilul de 2 ani doarme toata noaptea? Copilul de 6 ani uda patul noaptea? Parintii si medicii pot discuta aceste tipuri de probleme comportamentale si de dezvoltare in timpul controalelor preventive si pot stabili impreuna cum sa le abordeze.
In final, medicul efectueaza un examen fizic complet. Dupa ce examineaza copilul din cap pana in picioare, inclusiv inima, plamanii, abdomenul, organele genitale, coloana vertebrala, bratele, picioarele, capul, gatul, ochii, urechile, nasul, gura si dantura, medicul va cere copilului sa efectueze anumite activitati specifice varstei. Pentru a verifica abilitatile motorii majore (cum ar fi mersul si alergatul), medicul poate cere unui copil de 4 ani sa stea cu sprijin pe un singur picior. Pentru a verifica abilitatile motorii fine (manipularea obiectelor mici cu mainile), copilului i se poate cere sa deseneze sau sa reproduca niste forme geometrice.
Screening si siguranta
ScreeningVizitele preventive ar trebui sa includa o verificare a vederii si a auzului. La 3 sau 4 ani, testele vizuale includ utilizarea de diagrame si examinarea cu ajutorul unor aparate. Unii copii ar putea avea nevoie de verificarea nivelului de fier sau de plumb din sange pentru depistarea anemiei. Copiii peste 2 ani care au un risc mai mare sa aiba un nivel crescut de colesterol vor efectua o analiza de sange. Copiii aflati in categoria de risc sunt cei care provin din familii cu istoric de colesterol ridicat sau infarct de miocard ori accident vascular cerebral la o varsta tanara. Toti copiii trebuie testati pentru nivelul de colesterol la 9-11 ani si la 17-21 de ani.
In timpul controalelor preventive vei discuta cu medicul si despre siguranta copilului. Anumite masuri preventive specifice sunt determinate de varsta copilului. De exemplu, discutia ar putea fi axata pe siguranta mersului pe bicicleta a unui copil de 6 ani. Urmatoarele exemple de preventie a accidentarilor se aplica copiilor intre 1 si 4 ani: foloseste un scaun auto corespunzator varstei si greutatii copilului; aseaza scaunul auto pe bancheta din spate; verifica siguranta in masina atat din perspectiva pasagerului, cat si a pietonului; asigura-te ca nu poate ajunge la corzile transparentelor de la geamuri; utilizeaza capace de siguranta si dispozitive de blocare; ia masuri pentru prevenirea caderii copilului. Pentru copiii peste 5 ani: foloseste un scaun cu centura de siguranta, orientat cu fata in sensul de mers; copiii sub 13 ani sa rămână pe bancheta din spate; daca nu exista banchetă, dezactivează airbag-ul; copiii să poarte casca la bicicleta; instruieste copilul pentru traversarea în siguranță a străzii; supraveghează-l în timp ce înoată.
Nutriție, exerciții fizice și dezvoltare
Parinții pot ajuta la prevenirea obezității prin stabilirea unor modele de alimentație sănătoasă și promovarea exercițiilor fizice regulate. Oferiți copiilor o varietate de alimente sănătoase, inclusiv fructe și legume, alături de surse de proteine. Mesele regulate și gustările nutritive încurajează un regim echilibrat. Limitați consumul de sucuri de fructe; multe zaharuri pot reduce pofta de mâncare. Exercițiile fizice contribuie la bunăstarea fizică și emoțională a copiilor, iar pediatria estimează unicitatea fiecărui copil în ceea ce privește necesitățile sale.
Istoric în pediatrie
Istoricul în pediatrie arată că primele mențiuni datează din India antică, textele ayurvedice, secolul al VI-lea î.e.n. Un manuscris din Grecia secolului II e.n. descrie neonatologia. Pediatria nu a fost definită ca specialitate până în secolul XVIII. Nil Rosen von Rosenstein, părintele pediatriei moderne, a scris primul manual modern pe acest subiect în 1764. Primul spital de copii din lume a fost inaugurat în Paris în 1802. Pediatria a evoluat în specialitate critică odată cu creșterea nivelului de trai și a grijii pentru copii.
Ce este pediatria?
Pediatria este ramura medicală care se ocupă cu tratarea bebelușilor, copiilor și adolescenților, până la vârsta de 18 ani. Un pediatru este special pregătit pentru gestionarea problemelor de sănătate la pacienții tineri. Organismul imatur al copiilor necesită cunoștințe despre particularitățile fiziologice ale fiecărui interval de vârstă pentru diagnostic și tratament. Medicii trebuie să cunoască aceste diferențe pentru a adapta tratamentele copiilor, inclusiv farmacologia, dozele și reacțiile la medicație.
Tratamentul în pediatrie
Un aspect esențial este modul de administrare a medicamentelor la copii, deoarece absorbția, distribuția, metabolismul și eliminarea diferă față de adulți. De exemplu, secreția de acid clorhidric la sugari este redusă, ceea ce poate afecta absorbția unor medicamente. Doza trebuie ajustată corect pentru a evita supradozajul. Alte aspecte includ diferențele de enzimatică, volumul de fluide în organism și raportul organelor la masa corporală.
Formarea în pediatrie
În România, pentru a deveni medic pediatru, este necesar să urmezi facultatea de Medicină Generală, apoi un rezidențiat în pediatrie de 5 ani, la finalul căruia se obține titlul de medic specialist pediatru. Pregătirea de bază este comună, dar rezidențiatul formează în mod specific deprinderile de diagnostic și tratament ale minorilor. Pediatria valorizează o relație specială dintre medic, pacient și părinte.
Practica în pediatrie
Un medic pediatru este inițial un generalist pentru copii, însă poate dezvolta specializări în cardiologie pediatrică, gastroenterologie pediatrică, nefrologie pediatrică, pneumologie pediatrică și altele. În practică, pediatra e preocupat de creșterea optimă, nu numai de sănătatea somatică, ci și de aspectele sociale și emoționale ale dezvoltării copilului, cu o doză de empatie și flexibilitate crescute față de alte specialități.
Întrebări frecvente despre pediatrie
- Cu ce vârstă ar trebui să mergem la pediatru pentru prima vizită?
- Care este frecvența controalelor pediatrice în primul an?
- Ce înseamnă pediatria de specialitate și când este necesară trimiterea?
- La ce vârstă se încheie supravegherea pediatră?
- Poate fi consultarea de pediatrie decontată de CAS și inclusiv vaccinările?
Acest articol oferă informații generale despre pediatrie, tranziția către medicul generalist și organizarea îngrijirilor. Pentru programări și detalii despre serviciile din rețeaua medicală, consultați specific în funcție de clinică.
The Development and Evolution of Pediatric Critical Care Medicine by J. Downes | OPENPediatric
Controale și consultații la pediatru
Frequentul vizitelor la pediatru este mai mare în primul an de viață (6-8 vizite), apoi se rărește pe măsură ce copilul crește. Consultațiile includ evaluări ale stării generale, vaccinări, teste de screening și consultări pentru dezvoltarea psihoemoțională. În cazul unor simptome acute se recomandă evaluare imediată, iar în altele se poate monitoriza acasă, în funcție de severitate și vârstă.
Acces și finanțare
Consultațiile de pediatrie pot fi decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) cu bilet de trimitere. Vaccinările din calendarul național sunt de asemenea decontate în cadrul CAS, iar analizele, investigațiile și imagistica pot fi decontate în baza unui bilet de trimitere valid emis de medicul de familie sau de specialist, în funcție de fonduri disponibile.
tags: #pediatric #intre #ce #ani
Postări populare:
- Ce cred ginecologii despre pacientele lor: adevăruri, provocări și recomandări pentru o comunicare deschisă
- Avantaje și provocări ale FIV cu embrioni donați în România și în străinătate
- Palpitațiile în timpul sarcinii: ce înseamnă și când să te îngrijorezi
- consumul de alcool în sarcină și impactul asupra fătului
- Tehnici utile pentru finalizarea sarcinilor cu eficiență