Desi pragmatic si auto-perfectionist innascut, domnul doctor inca viseaza la minuni. Dedicat trup si suflet cauzei sale, a reusit sa aline nu doar suferinta copiilor, ci si sa lamureasca multi parinti prin intermediul proiectului sau de suflet, Spitalul Virtual pentru Copii. Desi nu a descoperit ziua de 48 de ore, prin multa munca si renuntarea la orele de recreere, simte ca are aceasta misiune pe care o desemneaza chemare.
Cel mai greu lucru de suportat pentru un medic pediatru, din punctul sau de vedere, este rautatea oamenilor care lucreaza cu copiii. Considera ca empatia este superioara chiar performantei in acest domeniu. 1. 2. Trebuie ca un medic sa aibă credinta? Stiinta este obligatorie. Orice altceva depinde de tipul specialitatii. Nu este acelasi lucru la un dermatolog, microbiolog, epidemiolog sau neurochirurg. Si, evident, specialitatile pediatrice impun si alte abilitati decat cele ale specialistilor adultilor. Deci probabil este necesar si alt punct de echilibru. 3. Este o arta intrinseca. O ai sau nu o ai… la fel ca urechea muzicala sau ca simtul estetic si abilitatea de-a vedea in spatiu sau altele asemanatoare. 4. Sunt prea aproape de o potentiala incadrare in aceasta categorie, pentru a fi confortabil cu o calificare a calitatilor necesare. Ar parea nesincer. 5. Cat de mult considerati ca v-a ajutat in meseria dumneavoastra faptul ca sunteti si tata? Pe mine personal mai mult m-a incurcat… Pentru ca unele decizii ale medicului de urgenta au fost luate cu sufletul de tata si nu cu algoritmii seci ai protocoalelor de urgenta. 6. Rautatea oamenilor care au de-a face cu copiii. In actul terapeutic ce vizeaza copilul este necesara o anumita candoare blanda si senina. Acelasi lucru poti sa il faci si daca esti bun si senin. Imi amintesc cum am luat in brate o fetita de 3 ani ce era bruscata de asistenta de triaj [intr-un alt spital NU in spitalul nostru!] pentru ca nu voia sa stea sa fie termometrizata, pentru a doua oara [nu avea febra, dar doamna respectiva nu a crezut acest lucru deoarece fetita respira rau]. Mama copilei, medic la randul ei, o informase pe asistenta ca mai fusese termometrizata o data in urma cu nici 15 minute si nu avea febra. Evident ca mama a fost ignorata si manevra de termometrizare rectala a continuat impotriva opozitiei copilului. Cand fetita a inceput sa planga, am apucat-o ferm, dar non-brutal, de mana pe asistenta [eram imbracat in uniforma medicala si aveam ecusonul cu numele si gradul profesional in piept] si i-am spus sa se opreasca. Evident, copila speriata, indepartata brutal de mama [mai mult a fost trantita pe patul de triaj decat asezata], plangea. Am luat-o in brate si i-am spus ca nu las pe nimeni sa ii faca rau. Si m-am tinut de cuvant. Asta ma scoate din minti - rautatea meschina a unor indivizi care nu au nicio chemare pentru serviciul public destinat suferintei umane. Poti fi si mai putin performant daca esti empatic. 7. Ati reusit sa educati foarte multe persoane prin intermediul Spitalului Virtual pentru Copii. Nu… Este un “apostolat” individual. Nu lucreaza nimeni sute de ore pe luna, in mod voluntar, decat daca are o anumita chemare. Un medic are obligatia sa se auto-perfectioneze si autoeduce constant. Scoala elementara ar trebui in primul rand sa furnizeze cunostinte minime de igiena si sanatate. Un adult care este deja departe de regulile elementare este mai greu de influentat. Citește și INTERVIU Dr. 8. Preventia bolilor intra in indatoririle unui medic? Intra din punct de vedere moral si etic. Dar este putin sau deloc remunerata si nu are timp alocat in contractual cadru ce reglementeaza activitatea medicului de familie. 9. Meseria dumneavoastra este una care va solicita timp si in afara orelor de program. Cum reusiti sa va organizati timpul? Aveti pauze? Este … un secret. Sa stiti ca nu am descoperit ziua de 48 de ore… Este doar foarte multa munca si renuntarea la multe din orele de recreere. Am convingerea ca una din misiunile unui roman ramas in Romania este sa incerce sa deturneze traiectoria proasta pe care se indreapta, catre esec, tara noastra de 30 de ani incoace. Daca nu iti mai pasa si nu mai suporti, este foarte posibil, cu scoala din Romania, sa reusesti oriunde in lume. 10. Ce faceti cand nu cunoasteti un răspuns? O sa zambiti… dar nu e deloc rara situatia cand nu stiu exact raspunsul. Dar am o varsta si un nivel academic de la inaltimea carora pot spune linistit pacientului “nu stiu, dar promit ca ma voi documenta riguros si va voi raspunde”. Pacientii apreciaza un medic “uman” care promite sa se documenteze si nu un “robot” arogant care stie tot. Din fericire am colegi pediatri care sunt exceptionali in specialitatile lor si cu ajutorul carora pot elucida cazuri complexe… Iar cand nu este usor informatia stiintifica este la un clic distanta. Important este sa poti sa te uiti in ochii pacientului si sa ii spui “acestea sunt optiunile” si sa il indrumi eventual catre o a doua opinie. 11. Sa lucrez la mine in tara intr-un spital ca acelea in care am lucrat afara in SUA sau in Olanda. Fac eforturi alaturi de colegii mei sa amelioram ce tine de noi. As fi bucuros sa ne ajute si statul mai mult, caci suntem un spital de stat, iar ajutorul a cam lipsit in ultimii 30 de ani. Continui sa sper ca voi putea lucra si desfasura activitati de cercetare si de predare ca in Occident. Citește și Prof. Univ. Dr. MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii care se inregistreaza in platforma noastra. Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Autor: Răzvan MihalașcuPublicat la: 23/07/2026 19:37 • Actualizat la: 23/07/2026 20:02Toate serviciile de terapie intensivă pediatrică și neonatală din România au deficit de personal, a declarat profesorul Mihai Craiu, medic pediatru la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu” din București. Invitat în studioul Euronews România, dr. Craiu a lansat acest avertisment, după ce medicul Cătălin Cîrstoveanu a dezvăluit că 150 de copii au murit în ultimii șase ani așteptând un loc la Terapie Intensivă, iar secția ATI Nou-Născuți de la „Marie Curie” funcționează cu cinci paturi mai puțin din lipsă de personal. Din acest motiv, Guvernul a aprobat în grabă extinderea secției.Invitat în emisiunea „Vocile care contează” de la Euronews România, medicul pediatru Mihai Craiu a vorbit despre greutățile cu care se confruntă cadrele medicale din secțiile de Terapie intensivă în care sunt îngrijiți bebeluși născuți prematur sau cu alte probleme medicale.Dr. Mihai Craiu, medic pediatru: Profesorul Cîrstoveanu ( Cătălin Cîrstoveanu, șeful Secției de Terapie Intensivă (ATI) Nou-Născuți din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie” din București n.r ) (...) îngrijește nu numai niște copii care nu sunt adulți în miniatură. Îngrijește niște nou-născuți care nu sunt copii în miniatură. Sunt niște copii care nu și-au terminat dezvoltarea intrauterină. Vorbim despre prematuri și despre copii extrem de mici sau cu probleme cardiovasculare înnăscute. Profesorul Mihai Craiu este medic pediatru la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului ”„Alessandrescu-Rusescu” (INSMC) din București.Cum se desfășoară munca unui medic ATI într-un salon pentru copii: Arată ca și cum te-ai așeza în scaunul unui pilot de avion Boeing 737Dr. Craiu a subliniat că pacienții îngrijiți în secțiile de Terapie intensivă pediatrică sunt „mai fragili decât am putea să ne imaginăm”Dr. Mihai Craiu, medic pediatru: Toate serviciile de terapie intensivă pediatrică și neonatală din România au deficit de personal, exact din momentul pe care l-a enunțat profesorul Cîrstoveanu. E greu, e foarte greu, e super greu și atât de complicat tehnic.Să intrați și să filmați un salon al acestor copii. Arată ca și cum te-ai așeza în scaunul unui pilot de avion Boeing 737. E plin de monitoare, echipamente, injectomate, defibrilatoare, aparate de circulație extracorporeală. De multe ori, când intri în salon, nici nu știi unde este copilul. Dr. Mihai Craiu, despre lipsa de personal din sistemul medical: Nu poate o singură persoană să zboare cu trei avioaneDr. Mihai Craiu, medic pediatru: Sunt niște locuri extrem de complexe care au nevoie la fel ca și avionul de mai mulți piloți. Nu poate o singură persoană să zboare cu trei avioane. Nu se poate chestia asta să ai pe o secție obișnuită de adulți care se pot și autoservi, să-și ia singuri pastilele... E altă planetă. Medicul consideră a fi o greșeală să fie puse în „aceeași găleată dificultățile de personal dintr-un tip de servicii, cu dificultățile de personal din serviciile de terapie intensivă, oricare ar fi ele, copii, adulți, arși, nu e același lucru”.Dr. Mihai Craiu, medic pediatru: Acești oameni care lucrează pe metereze la fel ca soldații din prima linie din orice război vor obosi și vor claca. (...) Terapia intensivă este un loc în care este foc continuu. Monitoarele alea sunt aprinse tot timpul. Profesor Mihai Craiu a menționat că la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului sunt doar șase copii ventilați mecanic în secția de Terapie Intensivă, în vreme ce la Spitalul „Marie Curie” sunt îngrijiți 22 în condiții complexe.Dr.
Autor: Răzvan Mihalașcu
tags: #pediatrul #mihai #craiu #sanofi