În contextul modificărilor legislative referitoare la sistemul de asigurări sociale, se impune o clarificare a modului în care contribuțiile sociale sunt gestionate, în special în ceea ce privește responsabilitatea angajatorului.
Drepturile și Obligațiile Angajatorului în Relație cu Salariatele Gravide și Mamele
Pentru protecția sănătății și securității salariatelor gravide și a copiilor acestora, legislația în vigoare stabilește o serie de măsuri specifice. Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) -e) au obligația de a se prezenta la medicul de familie pentru eliberarea unui document medical care să le ateste starea.
Acest document medical este esențial, deoarece, în cazul în care salariatele nu îndeplinesc această obligație și nu informează în scris angajatorul despre starea lor, acesta este exonerat de obligațiile sale prevăzute în ordonanța de urgență, cu excepția celor specificate la art. 5, 6, 18, 23 și 25.
Angajatorii au responsabilitatea de a preveni expunerea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c) -e) la muncă dăunătoare sănătății sau stării lor de graviditate ori copilului nou-născut. Aceasta implică evaluarea anuală a riscurilor specifice la locurile de muncă.
Pentru toate activitățile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenți, procedee și condiții de muncă, a căror listă este prevăzută în anexa nr. 1, angajatorul este obligat să evalueze anual, precum și la orice modificare a condițiilor de muncă, natura, gradul și durata expunerii salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c) -e), în scopul determinării oricărui risc pentru securitatea sau sănătatea lor și oricărei repercusiuni asupra sarcinii ori alăptării.
Evaluările prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator, cu participarea obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor se consemnează în rapoarte scrise.
Angajatorii vor informa în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi supuse la locurile lor de muncă, precum și asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanță de urgență.
În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care angajatorul a fost anunțat în scris de către o salariată că se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 2 lit. c) -e), medicul de medicina muncii și inspectoratul teritorial de muncă vor verifica condițiile de muncă ale salariatei.
Angajatorul are obligația să păstreze confidențialitatea asupra stării de graviditate a salariatei și nu va anunța alți angajați decât cu acordul scris al acesteia și doar în interesul bunei desfășurări a procesului de muncă, atunci când starea de graviditate nu este vizibilă.
În cazul în care o salariată se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 2 lit. c) -e) și desfășoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii și alăptării, angajatorul este obligat să îi modifice în mod corespunzător condițiile și/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.
În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să îndeplinească obligația prevăzută la art. 9, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) -e) beneficiază de concediul și indemnizația de risc maternal.
Pentru salariatele care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 2 lit. c) și d) și își desfășoară activitatea numai în poziția ortostatică sau în poziția așezat, angajatorii au obligația de a le modifica locul de muncă respectiv, astfel încât să li se asigure, la intervale regulate de timp, pauze și amenajări pentru repaus în poziție șezândă sau, respectiv, pentru mișcare.
Dacă amenajarea condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru nu este din punct de vedere tehnic și/sau obiectiv posibilă sau nu poate fi cerută din motive bine întemeiate, angajatorul va lua măsurile necesare pentru a schimba locul de muncă al salariatei respective.
În baza recomandării medicului de familie, salariata gravidă care nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, a sa sau a fătului său, are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menținerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.
Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) și e) nu pot fi obligate de către angajator să realizeze activități pentru care evaluarea a evidențiat riscul de expunere la agenți sau condiții de muncă prevăzute la lit. A și B din anexa nr. 2.
Angajatorii au obligația de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultații prenatale, în condițiile prevăzute la art. 2 lit. f), în cazul în care investigațiile se pot efectua numai în timpul programului de lucru, fără diminuarea drepturilor salariale.
Pentru protecția sănătății lor și a copilului lor, după naștere, salariatele au obligația de a efectua minimum 42 de zile de concediu postnatal, în condițiile prevăzute la art. 2 lit. g) și în cadrul concediului pentru lăuzie stabilit prin Legea nr. 19/2000.
Angajatorii sunt obligați să acorde salariatelor care alăptează, în cursul programului de lucru, două pauze pentru alăptare de câte o oră fiecare. Pauzele și reducerea duratei normale a timpului de muncă, acordate pentru alăptare, se includ în timpul de muncă și nu diminuează veniturile salariale și sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.
În cazul în care angajatorul asigură în cadrul unității încăperi speciale pentru alăptat, acestea vor îndeplini condițiile de igienă corespunzătoare normelor sanitare în vigoare.
Pentru asigurarea securității și sănătății în muncă a salariatelor gravide și/sau mame, lăuze sau care alăptează, regulamentele interne ale unităților trebuie să conțină măsuri privind igiena, protecția sănătății și securitatea în muncă a acestora, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.
În cazul în care sănătatea salariatelor menționate la alin. (1) este afectată de munca de noapte, angajatorul este obligat ca, pe baza solicitării scrise a salariatei, să o transfere la un loc de muncă de zi, cu menținerea salariului de bază brut lunar.
În cazul în care, din motive justificate în mod obiectiv, transferul nu este posibil, salariata va beneficia de concediul și indemnizația de risc maternal.
Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) -e) care desfășoară în mod curent muncă cu caracter insalubru sau penibil se încadrează în prevederile art. 2 lit. c) -e).
Interdicția prevăzută la alin. (1) lit. d) și e) se aplică în mod corespunzător și salariaților bărbați aflați în situațiile respective.
Contribuțiile de Asigurări Sociale și Impactul Asupra Angajatorului
În ceea ce privește contribuțiile de asigurări sociale, legislația stipulează că acestea se datorează și se plătesc conform legii. Angajații români vor plăti doar două contribuții la stat din salariu: pentru sistemul de pensii și pentru cel de asigurări de sănătate, dispărând contribuția pentru șomaj.
Contribuțiile de asigurări sociale și asigurările sociale de sănătate vor deveni 100% în sarcina angajatului, în sensul că ceea ce astăzi se plătește de angajator va fi inclus în salariul brut al angajatului, angajatorului rămânându-i sarcina reținerii la sursă și virării sumei către casele respective.
Angajatul va primi un salariu brut majorat cu suma corespunzătoare părții care astăzi este în sarcina angajatorului.
De la 1 ianuarie 2018, ambele componente vor fi incluse în salariul brut al angajatului, pe net neînregistrându-se nicio modificare nici în plus, nici în minus la angajat, iar angajatorul nu va avea nicio sarcină suplimentară pe costuri.
CAS-ul și CASS-ul, contribuțiile de asigurări sociale, respectiv de asigurări sociale de sănătate, intră acum în sarcina angajatorului și ele sunt virate de acesta. Prin modificările aduse legislației, aceste contribuții vor fi în continuare virate de angajator, numai că banii respectivi nu mai aparțin angajatorului, ci sunt ai angajatului.
Angajatorul nu va mai datora nimic la stat pentru angajat, însă va reține la sursă obligațiile angajatorului și le va vira la bugetul de stat.
În sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. IV și alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Între salariat și casa teritorială de pensii/organul fiscal va exista un raport juridic de drept al asigurărilor sociale, care în cazul de față, se manifestă ca o specie a raporturilor juridice de drept fiscal.
În cadrul acestui raport juridic, salariatul are calitatea de debitor al contribuției individuale de asigurări sociale, iar casa teritorială de pensii și organele fiscale au dreptul corelativ de a pretinde și la nevoie de a o executa silit.
Angajatorul, acționând ca un intermediar, are obligația de a calcula, reține și vira contribuția individuală de asigurări sociale datorată de salariat. Între angajator și organul fiscal se naște un raport juridic de drept fiscal, izvorât din lege, automat și imediat după nașterea primului raport juridic, cel de dreptul muncii.
Calculul și plata indemnizației de risc maternal se fac lunar de către angajator, cel mai târziu o dată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna în care se acordă concediul de risc maternal.
Pentru indemnizația de risc maternal nu se datorează contribuția de asigurări sociale de stat.
Modificări Legislative și Perioadele Asimilate Stagiului de Cotizare
Perioada în care asiguratul a beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului anterior datei de 1 aprilie 2001, conform prevederilor Decretului-Lege nr.31/1990 și ale Legii nr.120/1997, constituie vechime în muncă, respectiv stagiu de cotizare contributiv.
Perioada în care asiguratul a beneficiat de indemnizația de asigurări sociale (concediu pentru creșterea copilului) în intervalul 1 aprilie 2001 - 1 ianuarie 2006 reprezintă stagiu de cotizare asimilat și nu se are în vedere la determinarea stagiului minim de cotizare contributiv și a stagiului complet de cotizare contributiv necesar acordării drepturilor de pensie, respectiv la acordarea punctelor de stabilitate.
Perioada în care asiguratul a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului, ulterior datei de 01.01.2006 (pentru care nu s-au datorat contribuții de asigurări sociale) reprezintă stagiu de cotizare asimilat care, prin excepție, se are în vedere la calculul stagiului minim de cotizare contributiv și al stagiului complet de cotizare contributiv necesar acordării drepturilor de pensie (conform art. 47 alin. (4) din lege); nu se are în vedere la acordarea punctelor de stabilitate.
Femeile care îndeplinesc cumulativ anumite condiții, printre care realizarea stagiului complet de cotizare contributiv și creșterea copiilor până la vârsta de 16 ani sau adoptarea și creșterea acestora pe o perioadă de cel puțin 13 ani, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (01.09.2024), pensiile anticipate și pensiile anticipate parțiale, stabilite conform legislației anterioare, devin pensii anticipate în sensul noii legi.
Munca și primirea de asigurări sociale (noile reguli pentru 2026)
Salariatele prevăzute la art. 21 alin. (1), ale căror raporturi de muncă sau de serviciu au încetat din motive pe care le consideră ca fiind legate de starea lor, au dreptul să conteste decizia angajatorului la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Acțiunea în justiție a salariatei prevăzute la alin. (1) este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
În cazul în care o salariată contestă o decizie a angajatorului, sarcina probei revine acestuia, el fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază își desfășoară activitatea angajatorul sau, după caz, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, va verifica decizia angajatorului în termen de 7 zile de la data primirii acesteia.
Reprezentanții sindicali sau reprezentanții aleși ai salariaților având atribuții privind asigurarea respectării egalității de șanse între femei și bărbați au obligația de a organiza semestrial informări privind prevederile prezentei ordonanțe de urgență.
Încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 4, 5, 6, art. 7 alin. (1), art. 8, art. 12 alin. (1) și (2), art. 17, 18 și art. 26 alin. (1) constituie contravenție și se sancționează conform legii.
Contravențiilor prevăzute la art. 27 le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data depunerii la Parlament și se aplică începând cu data de 1 februarie 2004.
Anexa Nr. 1 enumeră o listă minimă a agenților, procedeelor și condițiilor de muncă susceptibile să prezinte un risc specific de expunere, incluzând radiații ionizante, agenți biologici din grupele de risc 2, 3 și 4, agenți chimici, precum și activități subterane miniere.
Anexa Nr. 2 prezintă o listă minimă a agenților, procedeelor și condițiilor de muncă la care se face referire în art. 2 lit. c) și e), incluzând activități subterane miniere.
tags: #pensia #revine #in #sarcina #angajatorului