Documentul „Cetatea Vasticanului” subliniază că respectul pentru demnitatea inalienabilă a fiecărei ființe umane în orice etapă a vieții, în special în situații de vulnerabilitate totală, este un „principiu fundamental în societățile noastre democratice”. Mons. Anton Jamnik, președintele Comisiei de etică a Comece, afirmă că „statele membre ale UE au tradiții constituționale foarte diferite în ceea ce privește reglementarea juridică a avortului, prin urmare, stabilirea unui drept fundamental la avort ar fi contrară principiilor generale ale dreptului UE”. Documentul reiterează, de asemenea, că „nu există un drept recunoscut la avort în Dreptul european sau internațional”.
La începutul anului 2022, Comece și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la propunerea președintelui francez Emmanuel Macron de a include un presupus drept la avort în Carta drepturilor fundamentale a UE. În iulie 2022, ca reacție la o rezoluție a Parlamentului European, Comece a emis, în schimb, o declarație prin care încuraja liderii politici „să se implice pentru o mai mare unitate între europeni, nu pentru a crea bariere ideologice și polarizări mai mari”.
Tipul de abordare al argumentației anti-avort propus în acest material nu este teologic, ci etic. Conceptul central al argumentației etice privind avortul este cel de personalitate (personhood), folosit în sensul proprietății unei ființe umane de a fi persoană, cu toate elementele aferente acesteia. În virtutea personalității lor, a trasăturilor caracteristice acestei personalități (conștiința de sine, raționalitatea, relaționalitatea etc.) oamenii au drepturi, între care dreptul fundamental la viață. Ori, dacă toate persoanele au dreptul fundamental la viață, trebuie demonstrat faptul că fetusul este persoană.
Pentru a evita situația în care avortul ar echivala cu terminarea vieții unei persoane, militanții pro-avort neagă în general fetusului această caracteristică, presupunând existența, pe lângă persoane, a unor simple ființe umane care nu sunt (încă) persoane. În 1972, într-un articol celebru, M. Tooley punea la îndoială dreptul la viață atât al fetus-ului cât și al nou-născuților, postulând necesitatea existenței unor proprietăți pentru a avea dreptul la viață. El devine astfel susținătorul permisivității morale nu doar a avortului, ci și a infanticidului, propunând o limită de șapte zile după naștere.
Tooley argumentează că demnitatea natalității și potențialitatea sunt discutabile în baza proprietăților mentale și a capacității de a dori să continue existența. El susține că potențialitatea nu este suficientă pentru a conferi dreptul la viață, deoarece fetusul lipsește de o serie de proprietăți psihologice, iar apartenența la o specie nu este în sine o caracteristică moral relevantă. Pentru a demonta această poziție, Tooley operează cu exemple precum posibilitatea existenței unui ser ce poate dezvolta creierul la animale și pune în evidență că asemenea potențe nu justifică dreptul la viață în mod fundamental. El avansează totodată o distincție între concepte și limbaj, remarcată de alți filozofi precum Derrida, Davidson, Malcolm, Stich, în discuțiile despre conștiință, autonomie și identitate.
Tooley propune trei excepții de la regula dreptului la viață: tulburări emoționale, lipsa temporară a cunoașterii și condiționarea sau indoctrinarea. În plus, el subliniază necesitatea înțelegerii dorințelor ca fiind contingentă și depinzând de capacitatea de a le înțelege. Critica sa poate fi extinsă la cazuri ale persoanelor aflate în comă sau în stări de vulnerabilitate intensă, iar această discuție implică problema dacă personalitatea este inerentă sau atribuită. În această lumină, multe analize ajung la concluzia că demnitatea naturii umane poate fi susținută prin însăși existența umană, nu doar prin contribuția personalității.
Majoritatea statelor în care avortul este legal acordă tortu de persoană la naștere; dacă nașterea ar reprezenta momentul acordării personalității, întrebările morale despre semnificația acestei treceri ridică probleme profunde. Unele teorii susțin că personalitatea este un construct social sau un rol atribuit, iar dacă această atribuire poate fi extinsă la fetus, ar putea apărea o posibilă extindere a drepturilor. Există apoi discuții despre cum să înțelegem momentul în care fetusul devine apt să supraviețuiască în mediul extrauterin, iar viabilitatea este adesea citată ca un punct de referință în jurisprudență, de exemplu în cazul Roe v. Wade din SUA.
Întrebarea centrală rămâne dacă personalitatea fetusului apare la momentul în care devine viabil sau dacă aceasta provine din distanțele tehnologice și condițiile sociale. Argumentele pro și contra pot genera diferențe între niveluri etice intuitiv și critic, iar discuția poate implica distincții între niveluri de protecție a drepturilor, de la embrion la nou-născut. Argumentele pro-life pot pune în prim-plan demnitatea intrinsecă a fiecărei vieți, în timp ce argumentele pro-choice ar putea justifica autonomia femeii asupra propriului corp și dreptul la alegerile reproductive.
Discursul etic se intersectează cu religia, dreptul, sănătatea publică și politica. Religia joacă un rol semnificativ în conturarea opiniilor despre avort: tradițiile religioase, cum ar fi creștinismul, islamul și iudaismul, au interpretări diferite despre momentul începerii vieții și despre justificarea avortului. Biserica Catolică, de exemplu, condamnă avortul ca păcat grav. Pe plan legal, reglementările variază de la țară la țară: în unele state avortul este strict restricționat, în altele este legal și afirmat ca parte a drepturilor reproductive ale femeilor. În ceea ce privește impactul asupra sănătății, avorturile realizate în condiții sigure sunt în general considerate proceduri medicale relativ sigure, în timp ce interdicțiile pot conduce la practici ilegale, cu riscuri semnificative pentru femei.
Impactul psihologic și socio-economic al avortului este variabil: accesul la servicii de avort poate fi crucial pentru femeile cu resurse limitate sau cu sprijin familial deficitar. În paralel, discuția include și aspecte despre sănătatea publică și responsabilitatea societății de a reduce incidența avorturilor nesigure prin planificare familială, asigurarea accesului la avort sigur în limitele legii, gestionarea complicațiilor post-avort și îngrijirea post-procedură. Astfel, acțiunile politice, legale și medicale se intersectează cu morala, religia, dreptul și drepturile omului, iar comunitatea de sănătate publică are o responsabilitate socială de a susține femeile în exercitarea dreptului la sănătate.
Rezumatul discutiei poate fi structurat în două poziții majore: pro-viață și pro-alegere. Susținătorii pro-viață afirmă că avortul întrerupe o viață nenăscută cu demnitate intrinsecă și aduc argumente despre ADN-ul uman, demnitatea intrinsecă a vieții și importanța protejării celor vulnerabili. Susținătorii pro-alegere pledează pentru autonomia femeii asupra propriului corp, susținând că drepturile omului și libertățile individuale justifică dreptul la alegere, în contextul violului, incestului ori situațiilor în care viața sau sănătatea mamei este în pericol. Unii autori propun o cale de mijloc, în care avortul este permis în stadiile incipiente, iar viabilitatea și dezvoltarea neurologică complică distincțiile etice.
Studiile includ și reflecții despre modul în care conceptele de personalitate, voință și conștiință modelează discuția despre dreptul la viață. Debatul include exemple istorice despre infanticid și despre modul în care normele etice s-au schimbat în timp, reflectând diferențe culturale și religioase. În final, se subliniază că problema avortului implică o gamă de dimensiuni: etice, morale, religioase, juridice, medicale și sociale, iar soluțiile necesită un dialog respectuos, orientat spre reducerea riscurilor pentru femei și respectarea demnității umane în toate etapele vieții.
În România, legislația permite întreruperea cursului sarcinii, la cerere, până la 13 săptămâni. Există, de asemenea, argumente pentru necesitatea adoptării măsurilor de sănătate publică pentru a aborda problema avorturilor nesigure, inclusiv obligații morale și economii de costuri asociate cu reducerea complicațiilor. Comunitatea de sănătate publică are responsabilitatea de a susține femeile în exercițiul dreptului la sănătate, în timp ce se respectă limitele legale și valorile etice ale societății.
Aspecte cheie ale argumentelor etice asupra avortului
- Personalitatea și dreptul la viață: dacă fetusul este sau nu o viață protejată în dreptul la viață depinde de capacitatea sa de conștiință, autonomie și relaționalitate.
- Viabilitatea și pragul juridic: momentul viabilității influențează cadrul juridic în diferite țări, influențând limitele legale pentru avort.
- Potrivit cu autonomia femeii: dreptul femeii la decizie asupra propriului corp este văzut ca fundament de libertate și drepturi ale omului în multe agregate normative.
- Impactul social și economic: accesul la avort sigur contribuie la sănătatea publică și la reducerea inegalităților sociale legate de resurse și sprijin.
- Context religios și cultural: interpretările despre începutul vieții și condițiile justificării avortului variază semnificativ între religii și culturi.
Aspectele medicale și juridice ale avortului
- Avortul provocat reprezintă intervenția medicală pentru întreruperea sarcinii, iar în multe jurisdicții dreptul la avort este reglementat prin lege.
- Siguranța procedurilor este influențată de cadrul legal, de accesul la servicii medicale și de condițiile sociale în care femeile își exercită drepturile.
- La nivel societal, planificarea familială și educația pentru sănătate reproductive contribuie la reducerea nevoii de avorturi nesigure.
tags: #perceptia #despre #avort