memorya auditivă secvențială - capacitatea de a stoca o serie de informații în ordinea în care a fost auzită și apoi de a și-o reaminti, pentru a se facilita urmarea indicațiilor și memorizarea poeziilor, cântecelor etc. Sugestii de activități pe care le puteți face împreună cu copilul dumneavoastră pentru dezvoltarea percepției auditive. 1. Puneți copilul să asculte diferite genuri de muzică, pentru dezvoltarea aprecierii muzicale.2. Jucați-vă și cântați poezii și cântece ce presupun acțiune. (mimati actiunile, gesturile impreuna cu prichindelul dumneavoastră)3. Vorbiți-i copilului și puneți-l să vă răspundă cu diferite intensități ale vocii: mai încet, mai tare și cu diferite intonații. (joc de rol:vocea lupului, a Scufiţei Roşii, etc)4. Învățați-l pe copil onomatopee/ sunetele asociate cu obiecte și animale familiare, de exemplu: ceasul ticăie, oaia face ”beeeeee” etc.5. Mergeți afară cu copilul și legați-l la ochi. Apoi strigați-l din diferite poziții din apropiere și faceți-l să se întoarcă înspre dumneavoastră. (joc : ”Baba Oarba”- unde sunt?)6. Citiți-i sau spuneți-i copilului o poveste, iar după aceea puneți-i câteva întrebări sugestive despre poveste.7. Vorbiți sau cântați cu o voce înaltă, apoi cu o voce joasă, și cereți-i copilului să vă imite.8. Jucați-vă de-a ”Ursul doarme” cu copiii dumneavoastră. Puneți muzică și dansați. Atunci când opriți muzica, ei trebuie să rămână ca încremeniți.9. Bateți din palme un ritm și cereți-i copilului să-l imite.
Un nou studiu publicat pe sciencedaily.com aduce la lumină un detaliu extrem de interesant: sunetele au un rol asupra dezvoltării creierului încă din faza în care canalele auriculare nu sunt deschise. După mai multe experimente efectuate pe pui de şoareci nou născuţi, cercetătorii au observat că sunetele par să schimbe modelele de „cablare“ din zonele creierului responsabile de procesarea sunetului, mai devreme decât s-a crezut până acum, mai precis chiar înainte de deschiderea canalului auditiv. Rezultatele studiului au fost făcute publice, online, pe 12 februarie, în Science Advances. Descoperirea în sine i-ar putea ajuta pe cercetători, eventual, să identifice moduri prin care să se detecteze şi să se intervină atunci când au loc conexiuni anormale în creier, cauze ce duc la probleme de auz sau tulburări senzoriale.
„Mă interesează, mai exact, felul în care mediul senzorial ne modelează şi cât de devreme, în stadiul intrauterin, începe să se întâmple acest lucru“ - a spus Patrick Kanold, profesor doctor în inginerie biomedicală la Johns Hopkins University şi la Şcoala de medicină. Cercetarea lui Kanold se concentrează pe cortex, o regiune din creier responsabilă de multe funcţii, inclusiv percepţia senzorială. Sub cortex, se află substanţa albă a creierului, compusă din axonii celulelor nervoase (fibrele axon alcătuiesc legături între celulele nervoase). De-a lungul dezvoltării sale, materia albă conţine, de asemenea, aşa-numiţii neuroni sub-placă, printre primii care se dezvoltă în creier (la om, la 12 săptămâni de gestaţie, iar la şoareci, în a doua săptămână embrionară).
Termenul „sub-placă“ a fost stabilit în 1973, de către Mark Molliver, specialist în anatomie. Aceşti neuroni primordiali mor în cele din urmă - la mamifere, inclusiv şoareci, dar şi la om, cu puţin timp înainte de naştere şi în primele luni de viaţă. Însă, înainte de a muri, fac conexiuni într-o portiţă-cheie din creier pentru toate informaţiile senzoriale, talamus şi straturile medii ale cortexului. În experimentele anterioare făcute pe şoareci şi pe dihori, Kanold a cartografiat circuitele neuronilor sub-placă şi a descoperit că ei pot primi semnale legate de sunete, înainte ca oricare alt neuron cortical s-o fi făcut deja. Ce se întâmplă când semnalele sonore ajung la neuronii sub-placă? Poate o modificare în semnalele sonore să influenţeze circuitele din creier, în această etapă, foarte fragedă? - iată întrebările la care actualul studiu şi-a propus să răspundă.
„Când neuronii sunt privaţi de un stimul, cum ar fi sunetul, ajung să găsească alţi neuroni, cel mai probabil pentru a compensa lipsa sunetului. Asta se întâmplă cu o săptămână mai devreme decât ne-am aştepta şi indică faptul că lipsa sunetului reorganizează probabil conexiunile din cortexul imatur“ - explică Patrick Kanold. Oamenii de ştiinţă au considerat că, în același mod în care lipsa sunetului influențează conexiunile din creier, este posibil ca sunetele suplimentare să influențeze conexiunile neuronale timpurii la șoarecii cu auz normal. Concluzia a fost că experienţa sonoră lasă o urmă în activitatea creierului şi că această expunere la sunet poate fi importantă în procesul de neurodezvoltare.
De ce sunt importante informaţiile obţinute prin studiul actual? Pentru că reprezintă un pas esențial în stabilirea unor obiective pe care oamenii de ştiinţă şi-au propus să le atingă prin studii suplimentare: 1. determinarea exactă a perioadei în care expunerea la sunete are un impact asupra dezvoltării de mai târziu a creierului; 2. înţelegerea felului în care expunerea la sunete, în faza intrauterină, ar putea fi importantă pentru dezvoltarea umană şi cum să se ţină cont de aceste schimbări de circuit neuronal atunci când se fac implanturi cohleare la copiii născuţi surzi; 3. În evoluția lor, cei mici se confruntă cu numeroase provocări și cunosc etape importante de dezvoltare pe toate palierele, inclusiv la nivelul limbajului. Pe tot parcursul acestei evoluții este important să acordați timp și energie celor mici, astfel încât să le asigurați o dezvoltare armonioasă și să puteți să surprindeți semnalele de alarmă, în cazul în care acestea vor exista.
Evoluția normală a limbajului în funcție de vârstă
În funcție de vârstă, evoluția normală a limbajului la copii are anumite caracteristici. În intervalul 1 - 3 luni, mai întâi apare strigătul noului-născut, iar la 3-4 săptămâni apare zâmbetul. Manifestări fonetice - fără funcție de limbaj: își recunosc numele (se bucură când este rostit); se poate verifica reacția bebelușului la sunete (căută sursa sunetului).
În intervalul 4 - 5 luni, bebelușul va emite sunete confuze dar cu caracter intențional - gângurit (confort vs disconfort). Tot în această perioadă, cel mic va spune vocale neclare urmate de vocale din ce în ce mai clare („a”, „e”, „i”, „o”, „u”, „ă”, „î”), va articula consoane sau consoane și vocale („a” alături de: „m”, „n”, „p”, „t”, „d”, „l”), va râde cu voce mai ridicată, va striga și se agita pentru a atrage atenția.
Începând cu 6 luni, va avea loc o evoluție spectaculoasă a limbajului la copil: începe să repete silabe ușor de pronunțat („ta”, „ba”, „ma”, „pa”, „ta-ta”, „pa-pa”, „ba-ba-ba”); apare lalațiunea - etapa dinaintea formării primelor cuvinte; urmărește cu atenție atunci când îi vorbești; exprimă bucurie și zâmbește des - comunicare non-verbală.
În intervalul 10 - 12 luni, comunicarea non-verbală deosebit de expresivă. Cel mic imită gesturi și comportamente, este atent la cuvintele care îl ajută la adaptare și la relaționarea cu cei din jur. Copilul folosește deja cuvinte cu rol de propoziții (apa, papa), clatină din cap pentru „da” și „nu” și exprimă conduite afective (simpatia, antipatia, gelozia, timiditatea). În această perioadă, există un decalaj între înțelegere și pronunție. Din acest motiv, este importantă expunerea la stimuli diverși (cântecele, ghicitori, obiecte din mediu, povestioare).
În intervalul 1 - 2 ani, încep să fie folosite verbele și se realizează propoziții scurte. Copilul își poate reprezenta obiecte care nu sunt prezente și verbalizează experiențe senzoriale (dulce, sărat), implicații afective (bun, rău). Acum este etapa întrebărilor („ce este?”, „de ce?”, „cum?”, „unde?”). Va fi o adevărată provocare să țineți pasul.
Copilul înțelege comenzile simple ale adulților, limbajul devine mai coerent și logic (adecvat contextual) și găsește cuvinte pentru exprimarea: dorințelor, voinței, dificultăților și a sentimentelor. La 2 - 3 ani, cel mic identifică obiectele după utilitatea lor: peria de păr, lingura, paharul etc. Înțelege aproximativ 500 de cuvinte, distinge pluralul substantivelor și înțelege atributele (mare, mic, lung, scurt). Acum primiți deja răspunsuri la întrebări precum: „ce? unde? ce mănânci? cu ce ești îmbrăcat?”.
Cum putem dezvolta limbajul celor mici? Pentru intervalul 0 - 18 luni, recomandăm: verbalizarea cu voce tare a jocurilor și rutinelor dintre părinte-copil; jocuri de exersare a recunoașterii vocii („Cine a vorbit? Cine se aude?”); povestire după imagini (utilizarea de onomatopee); ritualul povestioarelor înainte de somn, înainte de mese (relaxare); verbalizarea a tot ce se întâmplă în mediul înconjurător. În intervalul 19 - 36 luni prezintă importanță: jocuri de etichetare a obiectelor din jur („Ia şi dă mai departe!”, „Adu-mi o carte/păpuşa…”, „Punem jucăriile în coş”); jocuri cu întrebări şi răspunsuri („Jocul întrebărilor”, „Cine este/cine sunt?”); povestiri după imagini mari şi clare, cu numirea obiectelor şi a personajelor; activităţi de explorare a obiectelor în care copilul descrie ceea ce vede: „Spune ceva despre…”, „Cum este…?”; copilul răsfoiește cărți și recitește singur povestea cunoscută.
Teme pentru părinți
Aportul părinților în dezvoltarea copiilor este deosebit de important.
Observarea semnalelor de alarmă în timpul dezvoltării este esențială pentru intervenții timpurii. Semnalele pot include schimbări bruște în nivelul de activitate, lipsa interesului pentru mediul înconjurător, regresii sau întârzierea în achizițiile de motor sau limbaj. Dacă apar astfel de indicii, este recomandat controlul profesionist.
Checklist de semnale de alarmă
- Copilul este moleșit și inactiv; nu se interesează mediul înconjurător.
- Nu se joacă; regresează în abilități dobândite anterior.
- Țipă fără motiv; nu doarme suficient.
- Nu pronunță silabe sau cuvinte la timpul potrivit vârstei.
- Nu reacționează la sunete sau la numele său; nu devine curios față de stimuli.
Dezvoltarea timpurie a copiilor: PRO sau CONTRA?
Teme pentru părinți - continuare: Aportul practic al părinților în dezvoltarea copiilor include activități zilnice de expunere la sunete, povești cu imagini clare, onomatopee, jocuri de rol și ritualuri de seară care stimulează limbajul și memoria auditivă secvențială.
Este important să adresăm și aspectele de neurodezvoltare, deoarece expunerea timpurie la sunete poate modifica conectivitatea neuronală în cortexul imatur, iar această expunere poate influența ulterior capacitatea auditivă și comunicarea.
tags: #perceptia #sunetelor #in #periaoda #intrauterina