Utilizarea perfuziei litice în timpul sarcinii: indicații și riscuri

Dr. Sarcina este o stare protrombotică, prin hipercoagulabilitate şi staza venosa, determinând o creştere de 5 ori a riscului de tromboembolism venos. Scopul terapiei anticoagulante în timpul sarcinii este de a găsi un echilibru, în condiţii de siguranţă, între riscul maternal de tromboembolism/hemoragie şi riscul fetal de expunere la anticoagulante. În timp ce sarcina progresează, riscul hipercoagulabilităţii creşte, din cauza creşterii nivelurilor factorilor VII, VIII şi X, a factorului von Willebrand, a fibrinogenului, precum şi a scăderii nivelului proteinei S. Riscul cel mai crescut este în perioada imediat post-partum şi scade gradual în 8 până la 12 săptămâni postpartum.1

Ca urmare, riscul de tromboembolism venos este maxim peripartum. Totuşi, la femeile cu valve cardiace mecanice, tromboza valvulară poate apărea mai ales în timpul primului trimestru, din cauza anticoagulării subterapeutice în timpul tranziţiei de la AVK la heparine, a farmacocineticii în continuu schimbare a agentului anticoagulant în timpul sarcinii sau a întreruperii AVK de teama efectelor teratogene. Pacientele cu valve mecanice mitrală sau tricuspidă sunt cele mai expuse riscului de complicaţii tromboembolice în sarcină, indiferent de agentul anticoagulant utilizat. Naşterea prezintă riscul cel mai crescut de hemoragie. Este necesară întreruperea tratamentului cu anticoagulante cu acţiune lungă, în vederea anesteziei locale sau pentru naşterea prin cezariană.2

Indicații și alegerea anticoagulării în sarcină

Terapeutele anticoagulante în sarcină includ atât anticoagulante orale cu varf de risc teratogen, cât și heparine. Naşterea prin cezariană este asociată cu risc crescut de hemoragie, motiv pentru care se recomandă întreruperea tratamentului cu anticoagulante cu acţiune lungă; INR să fie ≤ 1,5 iar HGMM să fie întrerupte de minim 12-24 de ore înainte de naştere. Riscul hemoragiei fetale în timpul naşterii este crescut de tratamentul cu AVK, deoarece acestea traversează placenta.5

Anticoagulantele orale traversează placenta şi, în afară de scăderea sintezei factorilor de coagulare, determină şi scăderea unor proteine implicate în organogeneză, afectând osteocalcina şi alte proteine osoase. Embriopatia asociată cu AVK apare în săptămânile 6-12 şi predominant la doze >5 mg/zi. Heparinele nu traversează placenta şi nu sunt teratogene, însă pot fi subdozate datorită modificărilor fiziologice din timpul sarcinii. Farmacocinetica HGMM este modificată prin creşterea eliminării renale şi a volumului de distribuţie; dozele trebuie ajustate în funcţie de activitatea antifactor Xa.2

În cazul protezelor valvulare mecanice, warfarina în doze mici poate fi utilizată, în special la proteze cu risc tromboembolic ridicat. La gravidele cu proteză valvulară care necesită doze mari de warfarină, se recomandă heparină în primul trimestru, apoi warfarină pe tot parcursul sarcinii.9

Tipuri de perfuzii și rolul lor în timpul sarcinii

Perfuzia de hidratare este o măsură medicală de urgenţă, nu una de rutină. Soluţiile perfuzabile includ perfuziile cristaloide pentru hidratare şi echilibru electrolitic, perfuziile coloide pentru expansiune volemică şi perfuziile cu nutrienţi sau medicamente. A se evita perfuzarea intravenoasă în afara supravegherii medicale pentru a preveni complicaţii precum embriile de aer, reacţii alergice sau tulburări de coagulare. Soluţiile izotonice au concentraţie similară cu cea a sângelui. Durata unei perfuzii de hidratare poate varia între 30 şi 150 de minute.3

Pe lângă perfuzii, există şi cocktailuri precum Cocktailul Myers (amestec de vitamine şi minerale). Perfuziile pot fi utilizate în traume, arsuri sau pentru reorganizarea volumului de lichide, însă necesită evaluare individuală.1

Siguranța și recomandările în timpul sarcinii pentru perfuzii

Perfuzia intravenoasă necesită supraveghere medicală; auto-administrarea poate provoca complicaţii precum infecţii, embolii sau reacţii alergice. Nu există perfuzii „mai bune” în general; fiecare tip are indicaţii specifice în funcţie de starea clinică a pacientei.

Ghidurile actuale recomandă întreruperea tratamentelor cu anticoagulante cu acţiune lungă înainte de naştere pentru a facilita naşterea spontană sau cezariană în condiţii de siguranţă, menţinând INR la valori scăzute şi HGMM în stop temporar. În plus, pentru naştere prin cezariană, se recomandă inducerea naşterii pentru a minimiza riscul tromboembolismului în perioada de întrerupere a anticoagulantului.8

Indicațiile suplimentare pentru terapie anticoagulantă în sarcină

În afară de protezele valvulare mecanice, alte condiții ce impun tratament anticoagulant în timpul sarcinii includ trombofilia, tromboflebita, fibrilația atrială și stenoza mitrală. Riscul de embriopatie sau de complicatii tromboembolice variază în funcție de tipul patologiei și de agentul anticoagulant ales. Cu toate acestea, raportul risc/beneficiu poate favoriza anticoagulante orale când dozele pot fi menținute sub praguri de siguranţă (<5 mg/zi warfarină sau <2 mg/zi acenocumarol). Tratamentul cu HGMM poate fi mai sigur pentru făt, dar cu riscuri crescute pentru mamă.4

Aspecte despre alte medicamente utilizate în timpul sarcinii

Alte exerciții: heparinele (HGMM şi HNF) nu traversează placenta în mod semnificativ; HGMM are avantajul de a avea un profil de siguranță mai bun pentru făt, în timp ce pot apărea complicații materne, precum osteoporoză sau trombocitopatii. Administrația la naștere poate necesita întreruperea HGMM cu 24 de ore înainte pentru a reduce riscul hemoragic. La gravidele cu proteză valvulară, se poate utiliza warfarină în doze mici la anumite momente, apoi se poate switcha la heparină. În general, clinicianul trebuie să individualizeze terapia anticoagulantă în sarcină, evaluând raportul cost/beneficiu.9

Tratamentul plăgilor și considerente conexe în context obstetrical

Perfuziile de hidratare, Clorură de sodiu 9 mg/ml și alte soluții au roluri în managementul deshidratării și al echilibrării fluidelor, dar ele nu sunt specifice perfuziei litice. Clorura de sodiu 9 mg/ml este indicată pentru înlocuirea pierderilor de apă și tratamentul hipovolemiei; poate fi administrată în timpul sarcinii dacă este necesar, dar se monitorizează posibilele efecte adverse ca hipernatremia și hipernatremia.4

Este necesară consultarea medicului pentru indicații precise privind perfuzia în timpul sarcinii, deoarece dozajul și modalitatea de administrare depind de starea clinică a pacientei. De asemenea, tratamentul cu antibiotice, gestionarea diabetului gestational, gripă sau ITSuri necesită abordări farmacologice specifice perioadei gestaționale.6

Rolul monitorizării și individualizarea tratamentului

În concluzie, clinicianul trebuie să individualizeze terapia anticoagulantă în sarcină, punând în balanță raportul cost/beneficiu al fiecărui medicament. Riscurile și beneficiile asupra mamei și a fătului ar trebui luate în considerație în alegerea unei terapii anticoagulante, a unui grad de monitorizare și a unei ținte terapeutice.1,2,8

Condiții și sintome conexe în sarcină

Comorbidități precum hipertensiunea arterială, diabetul gestational, infecțiile și complicațiile obstetrice pot afecta deciziile terapeutice. Hipertensiunea gestatională, preeclampsia și alte complicații necesită monitorizare atentă. Tratamentele pentru constipație, reflux, hemoroizi sau greață pot include medicamente considerate sigure în timpul sarcinii, iar ghidurile actuale recomandă o evaluare riguroasă a raportului beneficiu/risc înainte de utilizarea lor.6

tags: #perfuzia #litica #in #sarcina

Postări populare:

• Ghidul complet al sarcinii
• Ghid Complet pentru Medici: Specializare în Pediatrie
• Prevenirea sarcinii și BTS: eficiența prezervativului
• recenzii și specializări în ortopedia pediatrică cu dr. Dobrescu
• Opțiuni de rochii de cununie civilă pentru viitoare mame