Primul an de viață este cea mai importantă etapă din dezvoltarea copilului.
În această perioadă, achizițiile motorii, cognitive sau antropometrice sunt unice în raport cu alta vârstă.
Copilul cu vârsta între 0-12 luni se definește medical ca sugar, dar termenul larg folosit este de bebeluș.
Această etapă are drept scop stabilirea problemelor individuale în cazul pacientului pediatric în urma culegerii datelor și completării manifestărilor de dependență pe baza celor 14 nevoi (realizat după modelul conceptual al Virginiei Henderson).
La preluarea pacientului în secția cu paturi, asistentul medical identifică și evaluează manifestările de dependență, pe care le bifează în tabelul din Planul de Îngrijire.
Tabelul cu manifestările de dependență l-am adaptat specificului pacientului pediatric și a fost elaborat astfel încât să țină cont de mai multe informații, care se pliază profilului pediatric.
Acesta este ușor de completat.
Am propus o listă minimă cu informații detaliate, începând cu evaluarea privind triajul epidemiologic al pacientului, care include evaluarea igienei primare, a vestimentației și a tegumentului și a integrității acestuia, pentru a determina eventualele leziuni cutanate preexistente.
Greutatea și talia pacientului pediatric au un rol definitoriu, punând în evidență patologii metabolice, dar și diverse deficite de creștere și de statură.
Secțiunea alimentație/hidratare am dezvoltat-o cuprinzând toate modalitățile de hrănire sau de hidratare ale pacientului, ținând cont de categoriile de vârstă, și a fost adaptată patologiei fiecărui pacient în parte.
În cazul nou-născutului și prematurului am specificat toate modalitățile prin care se pot alimenta: alimentație naturală, mixtă, artificială și prin gavaj, cu diferite formule de lapte care vor fi notate în concordanță cu datele culese de la aparținător.
Alimentația Sugarului
Alimentația este o parte extrem de importantă pentru dezvoltarea fiziologică a copilului.
Urmărim constant să colectăm date despre modalitatea în care se alimentează pacientul, pe categorii de vârstă și în funcție de patologia digestivă, unde este cazul.
Promovăm alimentația naturală, exclusiv la sân, până la vârsta de 6 luni, care conferă mai multe avantaje, atât pentru mamă, cât și pentru nou-născut/sugar.
Laptele matern este considerat cel mai potrivit și complet aliment, oferindu-le micuților toți nutrienții necesari pentru creșterea și dezvoltarea în primele luni de viață.
Dacă pacientul este alimentat artificial, se consemnează inclusiv formula de lapte praf, mixtă la vârsta diversificării alimentației.
Iar pentru pacientul cu patologie digestivă, în funcție de natura intervenției, se poate bifa modalitatea de administrare a alimentației enterale: orogastric, nazogastric, gastrostomă, nazojejunal.
În cazul în care pacienții au o intoleranță sau un regim special, acesta va fi consemnat în rubrica adiacentă, „REGIMURI”, eventual împreună cu patologia care indică restricția alimentară.
Semne de Alarmă în Alimentația Sugarului
Primul semn că este nevoie de suplimentarea cu lapte praf este că nou-născutul nu „crește” cum trebuie, nu ia în greutate.
Atunci când nou-născutul nu ia în greutate, și nu reușește să își recupereze greutatea de la naștere în aprox. două săptămâni, acesta este un semn că sugarul nu este alimentat suficient.
Alte situații în care este recomandată suplimentarea cu lapte praf ar fi: icter intens, întârzierea instalării lactației, deshidratare nou-născut, hipoglicemia neonatală.
În cazul icterului sever, prin hidratarea copilului scade nivelul bilirubinei responsabil de apariția icterului.
Sunt mai multe semne, spre exemplu și mesele prelungite, care durează peste 40 de minute, pot constitui un indiciu că nou-născutul nu mănâncă suficient.
În primele zile de viață ale copilului apar semne de deshidratare, concret, pe lângă scăderea în greutate, sunt prezenți și alți indicatori - aspectul copilului cu mucoase și tegumente uscate, nu urinează suficient, urina este concentrată, cu foarte multe săruri.
La sugar, alăptarea înseamnă acoperirea nevoii de foame și de sete, deopotrivă.
Este important pentru proaspetele mămici să înțeleagă că nou-născutul mănâncă des, îi oferi la cerere, însă alimentația copilului și suzetatul toată ziua la sân sunt două lucruri distincte.
Nevoia de a Elimina
Pentru sistemul respirator/circulator am creat cele mai uzuale semne și simptome adaptate pacientului pediatric.
Ulterior, avem o rubrică specială, unde se evaluează absența sau prezența tusei cu caracter productiv sau iritativ, conducându-ne către un diagnostic de nursing.
Nevoia de a elimina este evaluată pe baza a trei categorii distincte: diureză, scaun și vărsături, cu caracterele fiziologice sau patologice pentru fiecare, bifându-se particularitatea conținutului.
Comunicarea cu Sugarul
În practica de nursing, relația asistent medical-pacient se conturează cu ajutorul comunicării.
În Pediatrie, aceasta este modalitatea de a crea un mediu sigur și confortabil și din momentul internării se apreciază nivelul de comunicare de către asistentul medical.
Acesta utilizează cu pacientul pediatric mijloace de comunicare adecvate vârstei cronologice și nivelului de dezvoltare intelectuală a copilului.
Asistentul participă la crearea unui climat optim de siguranță și prietenos față de pacientul pediatric, prin abordarea unei atitudini empatice și a unui limbaj adaptat capacității de înțelegere a copilului.
Comunicarea între asistentul medical și pacientul pediatric este extrem de importantă pentru a asigura o îngrijire adecvată și pentru a construi o relație de încredere cu copilul și familia sa.
Asistenții din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” Timișoara au capacitatea și experiența necesară pentru a evalua comunicarea cu copilul.
Astfel, ei realizează o evaluare corectă a stării generale a acestuia.
Somnul și Mobilitatea Sugarului
Un rol important pentru sănătatea organismului îl reprezintă somnul; evaluarea acestuia și notarea informațiilor oferă un indiciu în plus privind sănătatea sau starea de boală a copilului.
Mobilitatea pacientului pediatric reprezintă capacitatea de a se mișca și de a-și exercita funcțiile motorii.
În cazul în care copilul prezintă dificultate/incapacitate de a se mișca, o postură inadecvată, uneori deplasându-se cu baston/cârjă, cadru, cărucior, în funcție de patologie, sau dacă este impus repausul terapeutic, este esențial ca asistenta să le identifice și să le noteze în Planul de Îngrijire.
O altă rubrică ce ne oferă informații despre aceste dizabilități fizice, cât și despre întârzierile în dezvoltarea motorie și cognitivă se referă la îmbrăcat și dezbrăcat.
În ea găsim informații legate de dificultatea/incapacitatea de a se îmbrăca singur sau dezinteresul față de ținuta vestimentară.
Studiile au scos la iveală că dormitul pe burtă este un factor de risc pentru sindromul morții subite la sugari și că poziția de somn care previne acest accident este pe spate.
Nu putem exclude punerea copilului pe toate părțile cata vreme el este supravegheat de către părinți.
Teama părinților este că așezat în poziția lateral se va întoarce singur cu fața în jos și se va sufoca, de aceea insist pe lateral controlat, care implică acei suporturi ce nu permit copilului să se răstoarne pe burtă.
Când nou-născutul este supravegheat, observat de un părinte, nu este expus riscului.
Credințe Religioase și Autonomia Pacientului
Uneori, tratamentele medicale sau procedurile necesare pot fi în contradicție cu convingerile religioase ale pacienților.
Din acest motiv am elaborat o alternativă pentru găsirea unor soluții etice și respectarea autonomiei pacientului, prin consemnarea în Planul de Îngrijire a credințelor religioase, confesiunii, refuzului procedurilor și dietei adaptate convingerilor spirituale.
Consimțământul Informat
După culegerea datelor, asistenta consemnează de la cine au fost colectate acestea, pacient sau aparținător, menționând importanța colaborării pentru atingerea Obiectivelor din Planul de Îngrijire.
Consimțământul aparținătorului/pacientului este un principiu etic și legal important în domeniul medical.
Acesta se referă la dreptul de a fi informat în mod adecvat.
Din acest considerent Planul zilnic de îngrijire se întocmește doar după ce se obține Consimțământul în scris cu privire la colaborarea aparținătorului cu asistentul medical, pentru respectarea autonomiei și drepturilor pacienților în procesul de îngrijire medicală.
Cu Ela la Doctor #16 | Cum îngrijești corect nou-născutul | Invitată: Dr. Alina Ilici
Plânsul la sugar este întotdeauna o problemă! O mare problemă! Mai ales pentru părinți și anturaj.
În schimb, la nou-născutul și sugarul sănătos, plânsul înseamnă altceva.
Este unul dintre principalele lui moduri de comunicare.
Este modalitatea prin care sugarul vostru răspunde la stimuli (foame, disconfort, oboseala, frică) și interacționează activ cu mediul exterior.
Plânsul la sugar crește în intensitate și durată în primele 6-12 săptămâni.
Descrește după 12 săptămâni, când începe să dezvolte alte modalități de răspuns la stimuli: zâmbește, întinde mâna după obiectele dorite, gângurește, arată spre ce vrea, etc.
Durata plânsului, aproximativ estimată, la un sugar sănătos este de: 2h/zi, la 2 săptămâni de viață; la 6 săptămâni ajunge la 3h/zi; la 3 luni plânge cam 1h/zi.
Plânsul are de cele mai multe ori cauze superficiale.
E bolnav? Îl doare ceva? Îi e foame? Vrea să sugă? Nu s-a săturat? Are colici? S-a udat? E murdar? E obosit? Vrea în brațe?
Eritemul fesier și colicile abdominale sunt cele mai frecvente cauze de plâns la sugarul sănătos.
Urmează activitățile dezagreate de unii copii: îmbrăcat, dezbrăcat, baie, instilat picături în nas, ochi.
Ce facem când plânge copilul?
Studiați plânsul!
Oferiți-i afecțiune!
Luați-l în brațe, mângâiați-l, vorbiți cu el, cântați-i, faceți-i masaj pe spate și abdomen, legănați-l ritmic (în brațe sau cărucior).
Șoptiți-i vorbe de alint!
Distrageți-i atenția!
După ce ați aplicat fiecare din aceste metode, luați o pauză și așteptați efectul!
Nu uitați că trebuie să dați timp bebelușului vostru să se liniștească și… liniștiți-vă și voi.
Chiar dacă încă plânge!
Chiar dacă n-ați avut succes cu metodele descrise.
Frica și agitația voastră și a anturajului se transmit și determină intensificarea, aparent inexplicabilă, a crizelor de plâns.
E o chestiune de înțelegere și răbdare, în gestionarea acestor manifestări de plâns, absolut naturale pentru bebelușul vostru sănătos, la această vârstă.
Drăgălașul vostru bebeluș are dreptul să aibă și el zilele lui proaste, mai ales că este și meteorosensibil.
Puteți apela la medicul specialist pediatru dacă plânsul depășește media de timp/zi, sugerată de noi; dacă plânsul are o tonalitate aparte (tânguit de durere sau țipăt persistent); dacă este urmat sau însoțit de alte manifestări clinice, cum ar fi tremuratul, vărsăturile, refuzul repetat al alimentației, diaree sau constipație, insuficiența creșterii, alimentație artificială cu lapte praf.
Și oricând simțiți nevoia unui consult medical suplimentar de siguranță.
Lămurim ce e neclar!
Dărâmăm ”mituri populare” despre sănătate și boală la copil!
La baie, de cele mai multe ori copilul strănuta, astfel elimina și secrețiile din nas, își curăță deci și nasucul.
Gurita nou-născutului nu se curăță cu glicerină, glicerina deshidratează mucoasa și se folosește în cazuri concrete.
Glicerina este folosită ca și vehicul pentru alte substante, spre exemplu, în tratamentul unei stomatite micotice, caz în care se recomandă glicerina cu nistatină.
Între 20 și 22 grade.
Sfatul meu este ca în primele două săptămâni de viață să fie chiar și peste 22, nu 27, dar poate să ajungă și la 24.
Paturile groase care pot să ocluzeze orificiile nazale, gura, sunt periculoase, cei mici se pot sufoca cu ele.
Sunt indicate paturile tricotate, cu ochiuri, care permit aerului să treacă.
Alcoolul este recomandat, îl folosim și noi în maternitate pentru toaletarea ombilicului deoarece este un antiseptic foarte bun.
În plus, are efect astringent și ajută la mumificarea bontului.
Eu recomand ca la fiecare schimb de pampers și după baie să se facă toaletarea ombilicului cu alcool, și nu cu iod, cu betadină.
Atenție, toaletarea se referă în special la șanțul de detașare, zona de unde se va detașa ombilicul.
Aceea este o zonă umedă, un mediu în care proliferează germenii și necesită toaletare.
Indicat ar fi niște supozitoare pentru scăderea febrei.
Imersia copilului în apă hidratează pielea copilului, deci nu trebuie să folosim creme și alte loțiuni, ci pur și simplu să ținem copilul în apă.
Este bine să îl îmbăiem zilnic, astfel capătă și deprinderi sănătoase, deci baie în fiecare seară de mic.
Mai ales la prima baie a nou-născutului acasă, părinții sunt adesea stresați și crispați, inconștient pot face gesturi bruște, iar copilul simte și va fi nesigur, de aici și plânsul la baie.
Nou-născuții, sugarii, reacționează prin plâns, prin agitație, poate l-am luat în brațe prea rapid, l-am strâns un pic pentru că ni s-a părut că alunecă, l-am imersat rapid și a venit în contact brusc cu apa, nu l-am lăsat să se obișnuiască treptat, lent.
Prima plimbare a nou-născutului este chiar ieșirea din maternitate, atunci când merge acasă.
Astăzi, se recomandă să fie scos oricând permite temperatura (nu plouă, nu sunt temperaturi foarte scăzute - ger, nu bate vântul rău etc) și treptat, nu 2 ore la a doua plimbare.
La debutul vieții, pătuțul bebelușului nu are nevoie de protecții, este perioada în care părintele are nevoie și trebuie să îl vadă, să îl observe, inclusiv din patul lui, protecțiile doar obturează vederea.
Protecțiile se pot dovedi utile mai târziu în viața copilului, atunci când devine mobil, pentru a limita eventuale mici traumatisme.
Timpul de plâns, când plânsul este inconsolabil, când culoarea tegumentelor se modifică, când varsa frecvent, refuza alimentația, când îi apare un miros neplăcut la nivelul guritei, dacă urina are un miros neplăcut, dacă scaunul are miros neplăcut, dacă își schimbă consistența, dacă apare sânge în scaun, dacă burtica se meteorizează (balonează) mai mult decât trebuie și dacă face febră.
tags: #plan #de #ingrijire #sugar