Degradarea și consumarea solului înseamnă reducerea substratului vital speciei noastre. Solurile garantează servicii ecosistemice esențiale, cum ar fi: protecția biodiversității, aprovizionarea cu alimente, captarea carbonului și purificarea apei. Acest lucru, așa cum s-a întâmplat în mare parte începând cu anii 1950, a sărăcit și continuă să contribuie la sărăcirea terenurilor agricole prin folosirea excesivă a îngrășămintelor și a produselor agro-chimice, dar și datorită lucrărilor energice a solului, ceea ce încet-încet, îl conduce către un potențial foarte redus, astfel că suntem obligați să mărim cantitatea de îngrășăminte și produse agro-chimice. Culturile verzi (cover crops) joacă și ele un rol foarte important în regenerarea solului, coroborat cu modul în care acesta este lucrat. Avantajele se pot vedea prin evaluarea unor aspecte importante din punct de vedere economic și de mediu. Este important să evaluăm impactul culturii de acoperire la fel ca în cazul oricărei alte culturi, echilibrând costurile cu potențialul profit.
Leguminoasele și fixarea azotului
Leguminoasele: cu siguranță sunt printre cele mai importante specii de cultivat, printre care se numără soia, mazărea, fasolea, lintea, trifoiul etc. Aceste specii sunt importante pentru că transformă azotul atmosferic prin bacterii fixatoare de azot, reducându-l, prin azotază, de la azot molecular la azot amoniacal, fixându-l direct în sol și hrănind în același timp speciile care îl prelucrează. Circa 800.000 de tone de nitrogen (N2) din aer sunt fixate anual în rezultatul FBA prin cerealele și leguminoasele furajere din UE, iar principalele leguminoase pentru boabe asigură aproximativ o treime din această cantitate. Fixarea biologică a azotului reprezintă un proces fascinant: rizobul invadează rădăcinile plantelor leguminoase gazdă, determinând dezvoltarea nodulilor, unde nitrogenaza convertește N2 în NH4+. Nodulii sunt bogați în fier și proteine, asigurând o sursă bogată de hrană pentru larvele anumitor insecte.
Stabilirea simbiozei poate fi optimizată prin inocularea semințelor cu tulpini adecvate de bacteria fixatoare de azot, în special pentru soia, lucernă și trifoi. În unele situații, tulpinile locale pot lipsi sau avea activitate scăzută, necesitând introducerea unor tulpini selectate. O parte importantă a practicilor este protejarea nodulilor rădăcinii de violarea processelor, iar managementul integrat al dăunătorilor poate completa bunăstarea culturilor leguminoase. Aici strategiile de fixare a azotului contribuie la obținerea unor recolte cu randament mai ridicat, reducând necesitatea azotului fertil sintetic.
Rolul culturilor de acoperire în rotația culturilor
Culturile de acoperire - precum mazărea furajeră, măzărichea, rapița, muștarul, sulfina, trifoiul incarnatum, lucerna, năutul și altele - au roluri multiple: adăugarea de materie organică în sol, îmbunătățirea structurii, protecția împotriva eroziunii și contribuția la ciclul azotului prin fixare biologică. Momentul semănatului este crucial și este recomandat să se facă după trecerea recoltei anterioare, în vederea utilizării umidității reziduale, iar semănatul direct asigură o răsărire de calitate. Raportul C/N al biomasei influențează stabilizarea materiilor în sol prin compostare, iar leguminoasele tind să ofere un raport mai bogat în azot decât cruciferele sau ierburile, facilitând fertilizarea naturale a culturilor următoare.
Semănarea culturilor verzi se poate realiza până la 30 septembrie cu plante precum mazărea furajeră, măzăriche, muștar alb, rapiță ca îngrășământ verde etc. Aceste plante pot fi precursoare excelente pentru culturile următoare și pot reduce necesarul de azot sintetic, contribuind la sustenabilitatea agroecosistemelor.
Implicații economice și de mediu ale asolamentului cu leguminoase
Evenimentele din ferme arată cum o suprafață semnificativă cultivată cu soia poate fi urmată de porumb, în condiții în care doar 60 kg azot/an/ha s-au folosit pentru fertilizare. În concluzie, cultivarea plantelor fixatoare de azot, precum soia, năutul, lucerna, mazărea, etc., este benefică pentru fermieri: asigură fertilizare nepoluantă, prostie consistentă și profituri. Într-o viziune pe termen lung, rotația culturilor devine din ce în ce mai importantă, cu asolamente bogate în leguminoase fixatoare de azot.
- Fixarea azotului prin symbioză reduce nevoia de azot sintetic, sustenând productivitatea culturilor ulterioare.
- Amestecuri de plante, inclusiv leguminoase, pot crește bogăția în biomasa și pot îmbunătăți C/N în sol.
- Studiile arată rezultate economice pozitive, cum ar fi producția de porumb după o cultură de soia cu fertilizare minimă de azot.
Indicatori ai sănătății solului și managementul fertilității
Indicatorii solului sunt clasificați în fizici, biologici și chimici: culoarea, textura, drenajul, conținutul de materie organică etc. Materia organică este baza sechestrării carbonului și contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Îmbunătățirea stării solului și fertilitatea implică practici organice, cum ar fi plantarea leguminoaselor fixatoare de azot, îngrășămintele vegetale, culturile de acoperire și alte metode naturale. pH-ul solului este un alt factor critic: scara de la 1 la 14 reflectă aciditatea; moderarea pH-ului prin materie organică sau gunoi de grajd / compost afectează disponibilitatea nutrienților, fiind recomandat un interval optim de 6,5-7,0 pentru majoritatea plantelor.
Îngrășăminte: organice vs. chimice
Îngrășămintele organice includ gunoi de grajd, compost, gunoi de păsări (în stare uscată sau lichidă), precum și resturi vegetale; îngrășămintele chimice includ azotatul de amoniu, ureea, sulfatul de amoniu, nitrocalcar etc. Avantajele organicei includ creșterea humusului și a bioculturii din sol; avantajele chimice includ posibilitatea calculării exacte a azotului aplicat, cu impact economic direct. De asemenea, o practică eficientă este folosirea îngrășămintelor starter (locale) la semănat pentru a asigura necesarul de nutrienți în timpul vegetației. În plus, fertilizarea de primăvară se concentrează pe azot pentru a stimula creșterea masei vegetative și metabolismul plantelor, în timp ce fertilizarea de toamnă pregătește plantele pentru iarnă, prin utilizarea de îngrășăminte cu eliberare lentă sau minerale bogate în fosfor, potasiu, sulf și magneziu.
Fixarea biologică a azotului de către leguminoase
tags: #plante #care #sporesc #fertilitatea #solului