urcare a transferului dreptului de proprietate. și de anumite limite legale impuse. vânzării. nelămurire, precum și să asigure garanții îndestulătoare pentru vânzător. limita stabilită legal și pe care părțile nu o pot înlătura prin voința lor. documente de plată prezentate de către părți. veridicitatea dovezilor de plată dematerializate. Conform art. 1.719 C. vânzării. Dispozițiile art. 1.720 C. transmisă, respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. plata în numerar, dispozițiile Legii nr. procesarea sumelor se efectuează imediat. banca sa. tranzacțiilor. este condiționată de îndeplinirea unor condiții anumite contractuale.

Transmiterea dreptului de proprietate și reglementări speciale

TRANSMITEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE. Convenția de la Viena se referă indirect la transmiterea dreptului de proprietate, nereglementand acest aspect, astfel încât transmiterea proprietății rezultă tacit din obligația de predare a mărfurilor libere de orice sarcini sau pretenţie a unui terţ (art. 41).

În dreptul român, transmiterea dreptului de proprietate reprezintă „un efect firesc al contractului de vânzare-cumpărare, ce se produce din momentul realizării acordului de voință, cu excepția cazului când transferul proprietății se va face în momentul individualizării bunului vândut, la împlinirea unui termen, la îndeplinirea unei condiții”.

Codul civil reglementează transmiterea dreptului de proprietate în vânzarea-cumpărare în diferite situații: de la regula generală de transfer la momentul consimțământului, până la rezervele proprietății și condițiile speciale pentru bunuri mobile vs. imobile.

Art. 1295 din Codul civil dispune: „Vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul nu se va fi numărat”.

Garanții, riscuri și conformitatea mărfurilor în vânzarea-cumpărarea internațională

Conform Convenției UNCITRAL, obiectul obligației de conformitate include cantitatea, calitatea, inclusiv tipul mărfii, și ambalajul. Obligația de conformitate nu se referă la situațiile în care diferențele față de prevederile contractului sunt atât de mari încât se poate considera că vânzătorul a livrat o altă marfă decât cea comandată.

Momentul transferului riscurilor este prevăzut în art. 67-69 din Convenție; o lipsă de conformitate existentă la data transferului riscurilor cade în sarcina vânzătorului, pe când una ce apare ulterior constituie un risc suportat de cumpărător.

În dreptul român, vânzătorul are obligația să garanteze pe cumpărător contra vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuințării sau îi micșorează valoarea într-o măsură semnificativă (art. 1707 alin. 1 Cod civil). Vicii ascunse sunt acele vicii care, la data predării, nu puteau fi descoperite fără asistență de specialitate (art. 1707 alin. 2 Cod civil). Dacă vânzătorul nu cunoaște vicii ascunse, garanția poate fi extinsă sau limitată, în funcție de înțelegerea părților (art. 1707 alin. 4 și art. 1708 alin. 1 Cod civil).

Evicțiunea reprezintă deposedarea cumpărătorului, iar vânzătorul este obligat să o garanteze (art. 1695 alin. 1 Cod civil). Dacă plățile nu se efectuează la scadență, pot interveni clauze și mecanisme de protecție precum pact comisoriu sau clauze penale (art. 1553, art. 1538 Cod civil).

Forma contractului de vânzare-cumpărare și condițiile de autenticitate

Contractul de vânzare cu rezerva proprietății poate implica faptul că transferul proprietății are loc la data plății integrale a prețului. Însă, reglementările moderne, inclusiv art. 1684, art. 1755-1757 din Codul civil, tratează rezervele proprietății ca forme de garanție, cu reglementări specifice pentru modul de înscriere în cartea funciară și pentru efectele transferului.

Conform art. 902 alin. 2 din vechea reglementare, în anumite cazuri, intabularea dreptului de proprietate poate avea loc pe baza declarației autentice a vânzătorului privind stingerea obligației de plată, însă soluția nu este acceptată universal în jurisprudență. Transferul necesită, în principiu, o convenție în formă autentică pentru a opera efectele reale asupra bunului.

Contractul de vânzare imobiliar se încheie în formă autentică și obiectul contractului este reprezentat de imobile intabulate în cartea funciară. Dacă imobilul este în coproprietate, consimțământul tuturor coproprietarilor poate fi necesar, iar în cazul imobilelor dobândite prin căsătorie, consimțământul celuilalt soț poate fi obligatoriu pentru vânzare.

Prețul vânzării, condițiile de sinceritate și rolul notarului

Prețul vânzării trebuie să fie o sumă reală, sinceră și serios exprimată, altfel contractul poate fi declarat anulabil. Notarul are datoria de a verifica dacă prețul corespunde cerințelor legale și de a-l compara cu valorile de piață, pentru a preveni tranzacții fictive.

În tranzacțiile cu imobile, debitul fiscal și impozitul pe transfer trebuie să fie clarificat: certificatele aferente plăților, atestările fiscale și respectarea obligațiilor de plată ale vânzătorului pot condiționa transferul dreptului de proprietate.

Documente, plata prețului și condiții pentru transfer

Plata prețului poate fi efectuată prin virament sau alte instrumente bancare, iar dovada plății trebuie să fie prezentă conform art. 1.719 C. și art. 1.724 C. civ. în cazul transferului. Plata se efectuează în termenul convenit de părți, iar vânzătorul poate avea drepturi de garanție dacă plata nu este efectuată la scadență (de ex. ipotecă legală, pact comisoriu sau clauze de inalienabilitate, art. 2386 pct. 1 Cod civil, art. 1553 Cod civil, art. 1538 Cod civil).

De asemenea, notarii verifică taxele, documentele fiscale, și certificatul de atestare fiscală atât la momentul încheierii contractului, cât și la transferul dreptului de proprietate, pentru a evita nulitatea absolută a contractului conform art. 455 și 463 din Codul fiscal și art. 159 (5)-(6) din Codul de procedură fiscală.

În cazul terenurilor agricole sau imobilelor de patrimiu istoric sau situații speciale (teren extravilan, monumente istorice), reglementările preempțiunei și condițiile de înstrăinare pot impune formalități suplimentare înainte de transferul dreptului de proprietate.

Literatura juridică și perspectiva internațională

În materia vânzării internaționale, UNCITRAL rămâne bază pentru reglementări globale, iar reglementările locale pot completa normele internaționale prin adaptări la dreptul național. Aplicabilitatea UNCITRAL poate depinde de locul sediului părților, de natura bunurilor și de interesele de preempțiune în registrul de carte funciară.

Etape recomandate pentru practică

  • Verificarea și centralizarea documentației fiscale și cadastrale.
  • Asigurarea autenticității contractului prin încheierea în formă autentică în fața notarului.
  • Stabilirea clară a momentului transferului dreptului de proprietate, în funcție de reglementările aplicabile (consimțământ, plată, rezerva proprietății).
  • Stabilirea mecanismelor de garanție (ipotecă legală, pact comisoriu, clauze penale) în caz de neplată.
  • Verificarea obstacelor de natură administrativă (preemptivi, impozite, certificate fiscale) înainte de transfer.
Infografic: Fluxul transferului dreptului de proprietate si etapele de plata

4 moduri de a transfera proprietatea afacerii către un membru al familiei

tags: #plata #pretului #sarcina #probei

Postări populare: