Să te gândești la avort, dar să fie prea târziu. Cu sprijinul World Vision România, reporterii Recorder au ieșit din oraș, în căutarea chipului real al țărăncei românce. Țăranca româncă nu mai seamănă cu femeia demnă și sănătoasă din picturile lui Rosenthal sau Tattarescu. Țăranca româncă e făptura chinuită de politicile propriului stat, de mediul în care trăiește, de tradiții și de familie. La rădăcina tuturor acestor cifre stă sărăcia. 42% din populația României trăiește la limita sărăciei și prezintă risc de excluziune socială. Asta se traduce prin lipsa de educație, segregare și boală. În tot acest timp, statul român rămâne inert în fața uneia dintre cele mai grave probleme sociale ale ultimului deceniu: exodul medicilor. Unu din patru medici a părăsit țara după aderarea la UE, în 2007. România are, azi, 2,4 medici la 1.000 de locuitori, mult sub media Uniunii Europene. Pentru că ne-am dorit să înțelegem aceste fenomene dincolo de cifrele din statistici, am ieșit de pe internet și am decis să mergem în satele unde, în fiecare lună, adolescentele devin mame și unde femeile văd prima oară un doctor atunci când nasc. Satelit de drumuri, sate risipite și izolate, unde se poate ajunge doar pe jos, am găsit mame care născuseră câte șase copii fără nicio supraveghere, acasă, în timp ce restul membrilor familiei dormeau. Am înțeles cum e posibil ca mii de copii să vină pe lume fără să fie doriți, în lipsa oricăror metode de contracepție, deși statul român se angajase să le ofere gratuit. E greu să fii femeie însărcinată în România rurală, unde un drum cu microbuzul la oraș este un lux, iar un control ginecologic - un coșmar. Totul pare a fi împotriva țărăncilor noastre, iar trauma nașterii se prelungește în timp într-o depresie generală: mame nefericite înseamnă copilării nefericite. World Vision România, în parteneriat cu MSD România, a demarat, în 2015, programul „Mame pentru viață, viață pentru mame” ca parte a inițiativei internaționale MSD for Mothers. Proiectul a vizat 30 de comunități rurale din trei județe: Dolj, Vaslui și Vâlcea. În județul Dolj, rata mortalității materne este de patru ori mai mare decât rata națională, în timp ce în Vâlcea și Vaslui rata mortalității materne este de două ori mai mare decât rata națională. În ţările Europei de Vest se promovează mai puţin naşterea prin cezariană şi mai mult alăptarea la sân, naşterile sunt asistate doar de o moaşă, iar medicul intervine doar în cazul unor complicaţii. În acelaşi timp, gravidele din ţările aflate în curs de dezvoltare au adoptat de 5-10 ani cezariana ca pe o practică modernă şi chiar de preferat, iar spitalele lasă, în multe cazuri, de dorit. În zonele rurale din Nepal, bărbaţii îşi cumpără viitoarele neveste şi, în funcţie de preţul oferit pe ele, acestea au mai multă sau mai puţină putere de decizie, chiar şi în privinţa vieţii lor sexuale. Aici decid soţul şi... Majoritatea naşterilor, indiferent de zonă, au loc acasă, iar gravida este aşezată de mama soacră în poziţia „pe vine”, cu mâinile ridicate şi ţinute de sfori prinse în tavan. Uneori, este presată pe burtă sau i se cere să împingă înainte de termen. Din această cauză, apar complicaţii sau placenta nu iese, motiv pentru care se agaţă săbii de tavan, crezându-se că aşa se impune o mişcare în jos, pe verticală, placentei. După naştere, femeile sunt izolate pentru 11 zile într-o cameră complet întunecată, deoarece soarele reprezintă energie masculină, iar lăuzele nu au voie să interacţioneze cu bărbaţi. În aceste 11 zile, lăuza primeşte alimente energizante din unt, miere, condimente şi apă. În Uganda, modernele metode vestice pot fi o alegere, dar naşterea acasă este încă prima opţiune, aproape cu statut de lege. Aici, naşterea este numită Lutalo Lwabakyala (Lupta femeii) şi presupune o naştere normală, în care nu ai voie să iei medicamente sau să îţi alini cumva durerile, ci trebuie să lupţi. Conform ugandezilor, gravidia şi naşterea sunt pentru femei adevăratele teste ale capacităţii de a îndura, în care nu au voie să se plângă, să le fie rău, să doarmă mai mult. La fel ca în alte ţări şi culturi din Asia sau Africa, femeile tibetane nasc acasă, de cele mai multe ori singure sau ajutate de mama soacră şi soţ. Din păcate, bebeluşul nou-născut este luat imediat de lângă proaspăta mamă, considerată murdară. Tot din acest motiv, atunci când cordonul ombilical este tăiat, lucru pe care mama trebuie să îl facă singură, se foloseşte un cuţit murdar şi nedezinfectat, pentru a putea fi curăţat apoi de murdăria mamei. Imediat după naştere, bebeluşului îi este băgat pe gât un amestec de unt, miere, şofran, apă şi apă de mos, despre care se crede că apără copilul de spiritele rele. Femeile din Nigeria şi Ghana respectă aceleaşi tradiţii şi legi la naştere. În primul rând, ele nasc absolut singure, iar moaşa vine doar după ce naşterea s-a încheiat, pentru a tăia cordonul ombilical, a spăla copilul şi a îngropa placenta. Pentru femeile din Bangladesh este tradiţie ca ele să nască acasă şi să fie asistate, fizic şi emoţional, de toate rudele de sex feminin, care apasă cu degetele mari anumite zone ale corpului gravidei pentru a diminua durerile. Naşterea trebuie să aibă loc doar în grupul mare de femei, iar acestea trebuie să povestească despre naşterea copiilor lor în timpul travaliului gravidei. Coreenii consideră că tot ceea ce gravidele fac şi gândesc afectă direct bebeluşii, aşadar au grijă îndeaproape ca acestea să „absoarbă” cât se poate de multă frumuseţe şi optimism în timpul celor 9 luni de sarcină, dar şi al naşterii. Cu cât sunt mai frumos aranjate, cu atât mai frumos cred ei că va fi bebeluşul. Deşi au adoptat metodele de naştere moderne, coreenii pun mare preţ pe îndurarea cu stoicism a durerilor naşterii. Medicamentele împotriva durerii sunt înlocuite cu aromaterapie, acupunctură şi terapie prin muzică. America şi-a exportat cu succes în China metoda rapidă şi modernă a naşterii prin cezariană. Doar 20% dintre femei mai nasc acasă, iar dintre cele care nasc la spital, peste 80% aleg cezariana. Totuşi, indiferent de statut şi metoda de naştere aleasă, tradiţiile se respectă. Obiceiul de după naştere, Zuoyuezi, obligă mama să stea o lună întinsă în pat, timp în care nu are voie să îşi spele părul sau să mănânce alimente crude, doar să se odihnească şi să alăpteze, rudele ocupându-se de casă. Vietnamezele urmează, în mare parte, tradiţiile vecinelor chinezoaice. Bonus: mama soacră se mută în locuinţa gravidei timp de o lună, perioadă în care dictează tot ce se întâmplă în casă şi ajută proaspăta mamă. În minoritatea etnică Hmong, regăsită printre vietnamezi şi cambodgieni, femeile îşi pierd prenumele odată cu căsătoria. Apoi, la naşterea primului copil, care trebuie să decurgă în deplină linişte şi fără exprimarea durerii, dacă acesta primeşte, de exemplu, numele Tou, mama va primi numele Tou Nam, însemnând mama lui Tou. Majoritatea mamelor din Olanda nu aleg un medic ginecolog pentru naştere, ci sunt trimise de medicul de familie la o moaşă. Doctorii intervin doar în cazul unor complicaţii. Olandezele pot alege dacă nasc la spital sau acasă, în cazul din urmă acestea trebuind să aibă kraampakket, adică setul care conţine absolut tot ce trebuie pentru naşterea acasă, bineînţeles asistată de moaşă. Dacă se alege naşterea la spital, moaşa va suna permanent pentru a verifica în ce stadiu se află travaliul, pentru a veni cu ambulanţa şi a duce gravida la spital. Dacă mama naşte rapid şi fără complicaţii, poate pleca acasă în două ore, apoi sistemul olandez unic în lume, numit kraamhulp, se pune în mişcare: timp de 7 zile, o asistentă maternală vine acasă la proaspăta mamă, oferă îngrijiri medicale pentru ea şi bebeluş, ba chiar face curat, pregăteşte mâncare şi instruieşte ambii părinţi în îngrijirea bebeluşului. Tot asistenta pregăteşte gustări tradiţionale pentru musafiri. Indiencele Navajo, din sud-vestul Statelor Unite ale Americii, se bucură de cel mai frumos ritual de naştere acasă... un ritual liniştit, privat, plin de dragoste şi bucurie. Când gravida intră în travaliu, soţul ei leagă de un stâlp din casă funii albe, roşii şi verzi decorate cu simboluri ale zeităţilor Navajo. Pe măsură ce travaliul avansează, soţul întreţine focul şi fierbe ienupăr pentru a linişti gravida prin aromaterapie. Aceasta îşi desface părul şi îşi dă jos bijuteriile, iar vraciul face o veche ceremonie de mulţumire, care cuprinde incantaţii şi cântece pentru ca bebeluşul să înceapă în siguranţă noua lui viaţă. Swădia se numără printre regiunile cu cea mai mare rată a alăptării naturale din lume. Suedia se bucură de cea mai mare rată a alăptării naturale din întreaga lume şi cea mai mică rată a mortalităţii infantile. Aşadar, sigur, totul merge incredibil de bine acolo. Mai mult, Organizaţia „Salvaţi copiii” a poziţionat Suedia pe locul 3 în topul celor mai bune ţări din lume în care să fii mamă, după Islanda şi Norvegia. Aici, mamele au acces gratuit la îngrijire şi cursuri pre- şi postnatale, naşterile prin cezariană sunt destul de rare, iar neonatologii şi asistentele maternale se ocupă de tot ce înseamnă naştere, medicii intervenind doar în cazuri speciale. Naşterea este văzută de suedezi ca un proces intens, de recunoştinţă şi împlinire personală şi, deşi aproape toate naşterile în Suedia au loc în spitale, acestea sunt pregătite şi dotate exact ca nişte locuinţe personale, frumos colorate şi foarte confortabile. Există camere de travaliu unde mamele pot ronţăi câte ceva în timp ce stau de vorbă şi se uită la TV, iar dilataţia creşte. Femeile care aleg din motive medicale sau din proprie iniţiativă cezariana se pot contrazice cu cele care aleg să nască natural, pe motivul că, indiferent prin ce metodă se naşte bebeluşul, important este să se nască sănătos. La fel, femeile care aleg să nască acasă se pot contrazice în păreri cu cele care aleg să nască la spital, pe motivul că acasă naşterea poate fi un moment cu adevărat spiritual, intim, de bucurie şi mulţumire. Aşadar, în întreaga lume, cele 9 luni de sarcină, naştere şi perioada post-partum sunt o luptă pentru femei, iar ele trebuie să se „lupte” cu toată lumea... de la rude care oferă sfaturi mai mult sau mai puțin potrivite la mame soacre dominatoare, tradiţii absurde… Din aceste motive şi nu numai, naşterea unui copil a devenit mai mult o experienţă pur medicală şi mai puţin una emoţională. „Sunt şapte băieţi şi trei fetiţe, era însărcinată în şapte luni şi zece zile. Sunt bucuros şi emoţionat”, a declarat tatăl copiilor, care mai are cu soţia sa încă doi gemeni. Potrivit mamei, care a suferit de dureri la picioare din cea de-a opta săptămână de sarcină precum şi de aciditate la stomac, doi bebeluşi nu au putut fi detectaţi la RMN. Medicul Dini Mawela, directoare adjunctă a Şcolii de Medicină de la Universitatea de Ştiinţe Medicale din Sefako Makgatho, din nordul Pretoriei, a asigurat că este o situaţie mai puţin obişnuită şi asociată de obicei tratamentelor de fertilizare, însă mama copiilor a asigurat că nu este cazul şi pentru ea. „Este o situaţie destul de unică. Nu ştiu cât de frecvent se întâmplă. Implică un risc extrem de mare”, a spus doctoriţa, care a precizat că „riscul este faptul că nu există suficient spaţiu în burta mamei pentru bebeluşi care au tendinţa de a rămâne mici”. „Copii se nasc foarte mici, cu şanse de supravieţuire compromise. Totul depinde de cât timp stau înăuntru”, a precizat Mawela. Povestea femeii din Africa de Sud care a născut 10 copii la începutul acestei luni este falsă, a stabilit o anchetă oficială, citată de BBC. Niciun spital din provincia unde locuiește aceasta nu are în evidență o astfel de naștere. Mai mult, testele medicale arată că aceasta nici măcar nu a fost însărcinată recent.Femeia în vârstă de 37 de ani este ținută sub observație și va primi sprijin psihologic.Nu se cunosc motivele fabricării acestei povești. Site-ul de știri care a relatat primul despre sarcina extraordinară susține în continuare că nașterea este reală și că a avut loc în 8 iunie la spitalul din Pretoria. În plus, site-ul susține că personalul medical care neagă acest eveniment nu ar fi fost pregătit pentru nașterea celor zece copii și încearcă să-și acopere neglijența. Dar chiar presupusul tată al celor 10 bebeluși spune că încă nu și-a întâlnit copiii. El crede că totul este o farsă și le-a cerut oamenilor să nu mai doneze bani femeii. De unde a pornit povesteaGosiame Sithole, care are gemeni în vârstă de șase ani, locuiește împreună cu partenerul ei, Teboho Tsotetsi, la Thembisa, un oraș muncitoresc din provincia Gauteng, lângă Johannesburg.Ei mergeau la aceeași biserică cu Piet Rampedi, redactorul șef al Pretoria News, pe care l-au cunoscut în decembrie. În mai, se presupune că el a intervievat cuplul, care ar fi spus că așteaptă opt bebeluși, iar o fotografie o arată pe Sithole care pare gravidă.În 8 iunie, site-ul a anunțat nașterea a 10 bebeluși, cu doi mai mulți decât așteptau inițial părinții. Publicația îl cita ca sursă pe presupusul tată, Teboho Tsotetsi. Un purtător de cuvânt al guvernului a spus însă ulterior că primarul s-a bazat doar pe spusele familiei, dar că nimeni nu a văzut copiii încă.Povestea a atras suspiciuni pentru că site-ul nu a putut să precizeze la ce spital s-au născut bebelușii, iar mai multe spitale din Gauteng au negat implicarea lor.La o săptămână, soțul femeii a raportat dispariția ei și a cerut oamenilor să oprească donațiile.Între timp, asistenții sociali au reușit să o găsească pe Sithole, care a fost internată în spital. Femeia, în vârstă de 37 de ani, este ținută sub observație pentru a stabili dacă este sănătoasă mintal. Editor:
Altele nu renunţă la alcool pe toată durata sarcinii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a spus că numărul nou-născuţilor din zonă, care suferă de sindromul alcoolismului fetal se află într-o continuă creştere din 2002. De asemenea, acest sindrom este cel mai des întâlnit defect la naştere în Africa de Sud. Printre simptomele de care se confruntă nou-născuţii la venire pe lume se numără defecte fizice şi de vorbire, dificultăţi de învăţare şi probleme de comportament. Alocaţia unui copil sud-african se ridică la 18 lire sterline, însă unul cu dizabilităţi primeşte de la statul sud-african 87 de lire sterline. Judecătorul Coleridge spune ca unele cupluri care nu pot avea copii recurg la tratamente pentru fertilitate intr-o clinica din Nigeria si se întorc acasă cu bebeluşi care nu sunt de fapt ai lor, informează The Sun. Cazul care a atras atenția a fost cel al unui cuplu din Marea Britanie, caruia i s-a spus că va putea avea copii după o excursie la respectiva clinică fantomă. Se pare însă că femeia a fost drogată și după ce și-a revenit i s-a înmânat un copil, personalul medical pretinzând că este al ei. La revenirea în țară, doctorii britanici au făcut o serie de teste în urma cărora s-a arătat faptul că bebelușul nu avea de fapt nici o legătură de sânge cu cei doi. Se presupune că acesta a fost adus fraudulos din Africa. Conform judecătorului, „toate dovezile arată că ea nu a avut nici o idee ca ar urma un tratament de fertilitate fals”. Povestea din Africa de Sud despre Nalongo Muzaala Bana este atrasă de comparații cu realitatea, însă realitatea rămâne adesea mult mai complexă. 1994, la vârsta fragedă de 13 ani, a născut tripleți, iar apoi a continuat să aibă copii în seturi de gemeni, tripleți și cvadrupleți, iar doctorii au discutat despre riscuri și despre opțiuni medicale. Dr. Charles Kiggundu a declarat că fertilitatea femeii este genetică, iar intervențiile de control pot fi cruciale pentru sănătatea mamei. „Posibilitatea acumulării de ovule nefertilizate reprezintă nu doar o amenințare pentru sistemul reproductiv, ci poate face ca femeia să-și piardă viața”, a confirmat medicul.
tags: #porno #cu #africani #si #gravide