Abandonul copiilor în maternități și secții de pediatrie rămâne o problemă socială dureroasă, cu implicații profunde asupra vieții micuților și a societății în ansamblu. Fenomenul, deși în scădere în ultimii ani datorită eforturilor instituționale, continuă să afecteze sute de nou-născuți anual în România, plasând țara pe un loc îngrijorător în Europa. Cauzele abandonului sunt complexe și interconectate, adesea având la bază probleme socio-economice stringente, lipsa educației, dar și dificultăți emoționale și psihologice ale mamei.
Causesle abandonului: o rețea de factori
Printre cele mai frecvente motive invocate de mamele care își abandonează copiii se numără: sărăcia și problemele financiare, depresia post-natală, lipsa informațiilor legate de planificarea familială și educația sexuală, statutul de părinte singur, sarcina rezultată în urma unui viol sau abuz, posibil handicap al copilului, presiunea socială și teama de reacția partenerului sau a familiei, precum și minorele însărcinate. „Decât să îl chinuiesc langă mine, fara să-i pot oferi resursele necesare unui trai decent, mai bine il las la un centru de plasament,” este principiul care pare să ghideze multe dintre aceste decizii dificile.
Majoritatea părinților nu își doresc să își abandoneze copiii, însă circumstanțele dificile îi determină să ia această hotărâre, crezând că este în interesul copilului. În acest context se înregistrează situații de depresie post-natală, lipsă de sprijin familial sau social, dificultăți emoționale și teama de viitor.
Tipuri de abandon și cadrul legislativ
Proiectul Daphne, finanțat de UE, a diferențiat două tipuri de abandon: abandon deschis (părintele a cărui identitate este cunoscută respinge responsabilitatea parentală) și abandon secret (copilul este părăsit în secret, fără identificare a părintelui). În România, legislația privind protecția drepturilor copilului și adopția a evoluat semnificativ. Legea nr. 47/1993 a fost înlocuită prin reglementări din 2004, 2009, 2011 pentru a preveni abuzurile și a proteja drepturile copiilor. În unele țări europene, cum ar fi Franța, există practici precum „nașterea anonimă” sau „leagăne speciale pentru copii,” cu dezbateri despre impactul acestor măsuri asupra abandonului.
Abandonul în România este tratat în codul penal ca o formă de abandon în situații de neglijare, însă există discuții privind încadrarea în funcție de fapte, de exemplu în art. 200 alin. (2) C.pen. și posibile alternate încadrări în funcție de circumstanțe. Literatura juridică discută dificilatea tentativelor de omor sau de loviri în cazul abandonului în situații în care intenția nu a fost să producă decesul, iar practica judiciară poate oferi soluții de clasare sau achitare în funcție de context și de obiectivele legii.
Consecințele abandonului asupra copilului
Copiii abandonați se confruntă cu un viitor incert, cu consecințe psihologice și emoționale devastatoare. Instituționalizarea poate oferi adăpost și educație, însă lipsa sprijinului emoțional și a afecțiunii poate afecta dezvoltarea copiilor. Sentimentele de rușine, pierdere și stima de sine scăzută pot persista, iar dificultățile în exprimarea emoțiilor pot afecta relațiile viitoare. Unii copii pot manifesta comportamente deviante sau pot dezvolta fantasii despre părintele absent.
Este esențial ca părinții implicați să depună eforturi pentru a atenua impactul abandonului asupra copilului, oferindu-i sprijin emoțional și construind o relație bazată pe încredere și afecțiune. În același timp, Autoritățile trebuie să optimizeze intervențiile pentru a facilita reintegrarea copiilor în familii sau în medii de ocrotire potrivite, cu sprijin adecvat.
Eforturi de prevenire și intervenție în România
În România s-au implementat măsuri pentru prevenirea abandonului copiilor, inclusiv programe de consiliere psiho-socială, campanii de responsabilizare a părinților și sprijin pentru accesarea serviciilor sociale. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) joacă un rol crucial în evaluarea situațiilor, acordarea de asistență psihologică și sprijin pentru rezolvarea favorabilă a cazurilor. În Sectorul 1 al Bucureștiului, a fost înființat un birou specializat în prevenirea abandonului în maternitate, format din asistenți sociali calificați, care interacționează direct cu mamele aflate în situații de risc. Rolul acestei echipe este de a colabora cu spitalele pentru intervenții rapide prin consiliere psiho-socială și monitorizarea cazurilor, precum și pentru asigurarea actelor de identitate și accesarea serviciilor sociale.
Progrese notabile au fost înregistrate în 2022: din cei 276 de nou-născuți abandonați în maternitate, aproximativ 100 s-au întors la părinți, iar restul au fost direcționați spre adopție sau alte soluții. Totuși, lipsa asistenței sociale în peste 3.000 de localități reprezintă un obstacol major în eforturile de prevenire. În funcție de evoluția situației și de reformele legislative, procedurile privind adopția pot deveni mai accesibile, cu scopul de a reda copiilor timpul potrivit unei familii stabilite.
Studiu de caz și testimoniale relevante
Exemplele relatate în mass-media și în cercetările din domeniu ilustrează impactul dureros al abandonului. Unele povești descriu spitale în care bebelușii rămân luni în grija spitalelor, iar lipsa capacității de a asigura îngrijire și familie poate duce la diagnostice greșite sau la efecte negative asupra dezvoltării copiilor. În același timp, poveștile de succes arată cum asistentele maternale și familiile adoptive pot transforma vieți prin răspunsuri afective și sprijin constant.
De ce este important să acționăm acum
Abandonul copiilor reprezintă o problemă complexă ce reclamă soluții multidisciplinare: sprijin social, consiliere psihologică pentru părinți, reforme legislative clare privind adopția și protecția copilului, precum și creșterea capacității de preluare în sânul familiilor sau în instituții adecvate. Intervențiile timpurii, împreună cu conștientizarea publică, pot reduce numărul abandonurilor și pot îmbunătăți șansele de a oferi fiecărui copil un cadru sigur, plin de afecțiune și oportunități de dezvoltare.
| An | Număr total de nou-născuți abandonați în maternitate | Copii care s-au întors la părinți | Copii spre adopție |
|---|---|---|---|
| 2022 | 276 | aproximativ 100 | Restul |
În urma campaniilor media și a reformelor legislative, se urmărește simplificarea procedurilor pentru adopție, stabilind termene clare și facilitând procesul de reunire a copiilor cu familiile lor sau cu familiile adoptive, în măsura în care situația o permite, și cu supraveghere adecvată.
tags: #poti #abandona #un #copil #daca #in