Prin avort se întelege uciderea pruncilor în pântece prin tot felul de mijloace. Deoarece fătul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar din clipa zămislirii, pentru aceea avortul este combătut de Biserică şi de Sfinţii Părinţi cu atâta tărie, pentru că se ucide viaţa, se pierde sufletul, atât al celui ucis, cât şi al celui care săvârşeşte uciderea şi calcă porunca lui Dumnezeu, care zice: "Creşteţi şi vă ânmulţiţi" (Facere 1, 28).

Perspectiva canonică asupra avortului

Se calcă şi porunca a V-a din Decalog, care zice: "Să nu ucizi" (Ieşire 20, 13). Prin avort se ameninţă viaţa de pe pământ, se calcă porunca creaţiei dată de Dumnezeu în rai, se atentează la viaţa copiilor; se destramă familia, se îmbolnăveşte societatea întregă şi se aduc pedepse dumnezeieşti, atât în viaţă, cât şi după moarte.

Apoi, sufletele copiilor avortați, nefiind botezate, nu pot intra în împărăţia lui Dumnezeu; aşteaptă ziua judecăţii, când singuri vor acuza pe părinţii care i-au ucis. Iată pentru ce avortul este crimă, adică ucidere de om şi trebuie combătut cu toată tăria de Biserică şi de păstorii ei.

Femeile care îşi avortează copiii sunt numite ucigaşe de copii, iar nu mame, şi primesc pedepse grele încă din viaţa aceasta. Canoanele Sfinţilor Părinţi condamnă păcatul uciderii de prunci şi precizează pedepse mari pentru acest păcat, în diferite izvoare ale tradiţiei ortodoxe (Ancira, VI Ecumenic, Sfântul Vasile cel Mare, Pravila Bisericească, Govora etc.).

De asemenea, Sinodul VI Ecumenic, canonul 83, stipulează că “Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi”. Astfel, copiii avortați, născuți fără vreme, pierduți fără voie, sau care mor îndată după naștere, fără a primi botezul, nu pot fi botezați nicidecum după moarte.

Învățăturile despre sufletele copiilor nebotezați

În Pravila Bisericească a Arhimandritului Nicodim Sachelarie se arată că pentru copiii avortați și care mor nebotezați nu există învățătură clară, însă Dumnezeu nu pedepsește pe cei nevinovați; copiii pot avea fericire naturală a existenței, dar nu răsplătire după merite întrucât nu au fapte virtuoase. Însă părinții copiilor se vor spovedi și li se va rândui canon potrivit cu grija sau nepăsarea lor.

Canonul pentru prunci avortați, dat de Maica Domnului prin Moş Ilie şi Părintele Arsenie Boca, prevede o practică specifică legată de botezul pruncilor avortați, înfășurată în tradiția ortodoxă și condusă de mama care a avortat, cu sprijinul preotului său, în contextul rugăciunilor, al paracliselor Maicii Domnului și al acatismelor pentru prunci avortați.

Reglementările practice și rolul preoților

Prin această rânduială, Maica Domnului indică o cale de mântuire pentru sufletele pruncilor și pentru pocăința mamelor. Ea impune ca mama să săvârșească botezul pruncului avortat, într-un ritual detaliat ce poate include aghiasmă, paraclisul Maicii Domnului, acatiste și pomelnice; preotul poate sprijini acest proces cu rugăciuni, fără a înlocui în mod exclusiv rolul mamei. Se subliniază că doar mama poate săvârși acest botez, fiind responsabilă pentru viața celui rămas în conștiința ei.

Există practici pastorale și ritualuri adiacente, precum pregătirea hainuțelor și a trusorului pentru “copiii avortați” și pomenirea lor în Liturghie sau Pomelnic, cu scopul de a aduce pruncii la lumina lui Hristos. Totodată, Biserica atrage atenția că aceste practici nu pot substitui adevăratul botez sau iertarea păcatelor mamei, iar spovedania este esențială pentru iertarea păcatelor sale.

Este important de menționat că diferitele texte patristice și canoane condamnă avortul ca păcat grav, dar recunosc că mama poate fi văzută și ca victimă a păcatului, iar Biserica oferă îndrumare pastorală și sprijin pentru pocăință și restaurare în comuniune.

Aspecte psihologice și sociale ale rânduielii

Rânduiala are ca scop să aducă mântuire nu doar individului, ci întregii familii și comunități. Ea subliniază necesitatea pocăinței, a spovedaniei și a canonului ca mijloace de curățire interioară, în timp ce avertizează asupra pedepselilor divine pentru cei ce ignoră poruncile lui Dumnezeu. Totodată, teme ca binecuvântarea familiei, rodnicia căsătoriei și responsabilitatea părintescă sunt puse în centrul reflecției pastorale, cu atenție la impactul avortului asupra arborelui genealogic și asupra comunității.

Se evidențiază rolul Bisericii în îngrijirea sufletească a mamelor care au avortat: iertare, îndrumare spre păstrarea comuniunii cu Biserica, sprijin emoțional și rugăciune. În același timp, se delimitează clar faptul că slujbele pentru copiii nebotezați sau avortați nu substituie slujbele botezului pentru prunci vii și nu creează o nouă formă de botez prin simpla pomenire.

Concluzii pastorale despre regulile Maicii Domnului

Pruncii avortați într-un anumit cadru tradițional pot fi „scăpați din iad” printr-o rânduială specifică, dar această practică rămâne o lectură tradițională a unui mister al milei lui Dumnezeu. Mama care a avortat trebuie să se căiască, să-și îndeplinească canonul și să caute iertarea prin Spovedanie, iar Biserica va sprijini procesul de mântuire al ei, în timp ce sufletele copiilor rămân în mâinile Creatorului. Această perspectivă poate fi însoțită de rugăciuni, ritualuri și cântece liturgice, dar nu substituie natura sacramentală a botezului pentru copiii viitori ai comunității.

Infografica: Salut pentru viață - canoane și canoane alternative

Învățătura creștină ortodoxă despre avort, contracepție și menstruație.

În contextul post-1989, în România a fost tradusă în limba română lucrarea Healing the family tree, care arată impactul avortului asupra urmașilor și propune practici de vindecare, iar Sfântul Sinod a discutat despre slujbe pentru copiii morți nebotezați sau avortați, relevând discuțiile dintre misiunea pastorală și teologia botezului.

tags: #pravila #maicii #domnului #catre #shimonahia #antonia

Postări populare: