Există patru tipuri fundamentale de hemoragii intracraniene care pot afecta nou-nă-născutul prematur: hemoragia subdurală, hemoragia subarahnoidiană primară, hemoragia intracerebeloasă și hemoragia periventricular-intraventriculară (PVH-IVH). Incidența PVH-IVH variază în literatură, majoritatea centrelor raportând o incidență de 20-30% în cazul nou-născuților cu greutate la naștere < 1500 g.
Au fost propuse mai multe clasificări pentru a caracteriza extinderea PVH-IVH, însă determinarea obiectivă a dilatării ventriculare este dificilă. Este importantă evaluarea extinderii hemoragiei, deoarece majoritatea studiilor de urmărire au arătat că probabilitatea de morbiditate neurologică este mare (>50% în funcție de studiu) pentru hemoragiile mai extinse (grad III și IV).
Patogenie, localizare și clasificare
PVH își are originea în matricea germinală, adică în țesutul adiacent ventriculilor laterali. La majoritatea nou-nă-născuților PVH apare în matricea germinală la nivelul foramenului Monroe, dar la copiii extrem de prematuri (< 28 săptămâni) PVH poate apărea mai posterior în matricea germinală. Patogeneza PVH-IVH rămâne neclară, fiind probabil multifactorială.
În literatura de specialitate există studii clinice asupra prevenirii PVH-IVH folosind fenobarbital, vitamina E, indometacina, vitamina K și etamsilat, toate cu rezultate neclare. În cazul PVH-IVH, ecografiile seriate monitorizează extinderea hemoragiei și complicațiile posthemoragice (porencefalie, hidrocefalie). După PVH-IVH, apariția hidrocefaliei post-hemoragice este relativ rară (~13%), însă dilatarea ventriculilor laterali poate precede mărirea perimetrului cranian, motiv pentru care ecografiile seriate de urmărire sunt indicate.
Ecografia neonatală și monitorizarea PVH-IVH
Ecografia nr. 1 și Ecografia nr. 2 sunt momentele propuse într-un plan de ecografii seriatoare, având în vedere că majoritatea PVH-IVH apar în prima săptămână de viață. Măsurile se bazează pe sensibilitatea scăzută a măririi perimetrului cranian în hidrocefalie la copiii prematuri. Dilatarea ventriculară după hemoragia intracraniană neonatală poate începe imediat după hemoragie și poate precede creșterea perimetrului cranian cu zile sau săptămâni.
Screening-ul neonatal și programul de monitorizare
La toți nou-născuții cu greutate la naștere < 1500 g se face screening cu ecografie pentru a identifica hemoragia intraventriculară. Ecografia de screening se efectuează în ziua a 7-a de viață (sau în jurul acestei date). Echipa de zi din secția de nou-născuți identifică copiii în 7 zile din registrul de nașteri și completează un formular de cerere pentru ecografie; ecografiile se realizează zilnic de luni până vineri. Dacă a 7-a zi este în weekend, ecografia se efectuează vineri sau luni.
În cazul identificării hemoragiei sau a unor semne de creștere a volumului ventricular, ecografiile transfontanelare repetate la intervale săptămânale monitorizează modificările dimensiunilor ventriculare. Decizia de întrerupere a programului de ecografii se face individual, dar este important să existe o ecografie transfontanelară târzie, la aproximativ 6 săptămâni de viață pentru bebelușii cu 26 de săptămâni sau mai puțin de gestație.
Tratament și proceduri asociate
Există puține dovezi în literatura privind eficacitatea puncțiilor lombare seriate în prevenirea hidrocefaliei; totuși, se pare că pot fi benefice pentru protejarea mantalei corticale într-un copil cu hidrocefalie progresivă, prea mic pentru un șunt. Îngrijirea fiecărui copil trebuie să fie individualizată, iar deciziile privind puncțiile lombare să fie luate împreună cu neonatologul. Dacă ecografia arată ventriculi care se dilată progresiv (cu sau fără semne de creștere a presiunii intracraniene), se pot indica puncții lombare zilnice. Suficient lichid trebuie extras pentru a obține depresia fontanelei (de obicei 10-15 mL); în caz de presiune intracraniană crescută semnificativ, pot fi necesari 20-30 mL. Puncțiile continuă până când ventriculii rămân stabili sau scad în dimensiuni sau până când copilul este suficient de mare pentru a se efectua un șunt ventriculo-peritoneal.
Ventriculii dilatați pot fi rezultatul atrofiei cerebrale. Dacă se decide efectuarea puncțiilor lombare seriate, se recomandă măsuri de precauție: tehnică bine pusă la punctă pentru a minimiza riscul de meningită. Ecografiile transfontanelare se repetă la intervale săptămânale ori de câte ori a fost identificat sânge în ventriculi, pentru a monitoriza modificările dimensiunilor ventriculare. Programul de ecografii se stabilește cazul cu cazul. Este important să se efectueze o ecografie transfontanelară tardivă, la aproximativ 6 săptămâni, la copiii cu gestație ≤ 26 săptămâni.
În ceea ce privește imagistica complementară, tomografia computerizată poate furniza informații despre patologia substanței cenușii și a celei albe, informații ce nu sunt întotdeauna disponibile prin alte mijloace. La pacientul cu hidrocefalie post-hemoragică este indicat saltul către programul de urmărire în Neonatologie după 4 săptămâni. Uneori, repetarea ecografiei este necesară în cadrul ședinței de follow-up.
Vizualizări utile
Context clinic și aspecte suplimentare
Hemoragia intracraniană reprezintă o urgență medicală gravă, în special la sugarii prematuri, iar tratamentul depinde de localizarea, cauza și volumul hemoragiei. Intervenția chirurgicală poate fi necesară în cazurile de sângerare la nivelul cerebelului sau pentru corectarea malformațiilor vasculare. Diagnosticul și managementul pot implica tomografii, ecografii, RMN și monitorizări repetate.
Boala hemoragică a nou-născutului include sângerarea din deficit de vitamina K (VKDB), care poate apărea precoce, clasică sau târzie. Deficitul de vitamină K poate apărea în contextul malabsorbției, boli hepatice sau mutații genetice ce afectează sinteza vitaminei K. Forma târzie poate avea complicații neurologice severe, inclusiv hidrocefalie și encefalopatie. Administrarea imediată de vitamina K la naștere (1 mg intramuscular) este o măsură preventivă esențială.
Ce cauzează o hemoragie intraventriculară??//Grade?// Screening?!
Condiții și acorduri de asistență în unități neonatale
Nou-născuții prematuri necesită de regulă îngrijire în Unități de Terapie Intensivă Neonatală, cu suport pentru respirație, hrănire, termoreglare și monitorizare atentă. Structurile moderne de terapie intensivă neonatală asigură diagnostice rapide și tratamente adaptate fiecărui copil, cu posibilitatea monitorizării și intervențiilor radiologice și de laborator în timp real.
Relații, evidențe și recomandări pentru practică
Este importantă colaborarea dintre echipele neonatologice, radiologie și consilierea parentală pentru a optimiza rezultatele copiilor afectați. În perioada neonatală, orice semn de hemoragie intracraniană poate necesita intervenții rapide și monitorizări detaliate.
Sugarii prematuri pot prezenta un risc crescut de complicații pe termen scurt și lung; în termeni practici, monitorizarea atentă a creșterii, dezvoltării neurologice, respirației și alimentației este esențială. În cazuri specifice, se poate recurge la fizioterapie, nutriție asistată sau reabilitare pentru limitarea sechelelor.
Conținut suplimentar orientativ: literatura de specialitate discută despre etiologia și clasificările accidentelor vasculare cerebrale perinatale, diferențierea dintre infarcția arterială și hemoragică, precum și rolul imagisticii în diagnostic, evoluție și prognostic.
Pentru informații suplimentare și asistență, consultați serviciile medicale specializate în neonatologie, precum și ghiduri clinice actualizate de pediatrie neonatală.
tags: #prematur #cu #hemoragie #craniana
Postări populare:
- Detalii despre dreptul sovietic: căsătoria, maternitatea și familia, pe baza lui Sverdlov
- Influenta tratamentului cu Utrogestan asupra rezultatelor testului pentru sarcină
- Beneficiile și riscurile mozzarellei în sarcină
- Ghid detaliat: ce sa stii daca ai folosit prezervativul
- Perspectiva etică asupra avortului în philosophia aplicată