Dezvoltarea socială și prieteniile bebelușului: cum se formează abilitățile sociale și relațiile în copilărie

În acest live am discutat despre dezvoltarea relațiilor sociale la copiii și adolescenții cu TSA. A fost susținut de colega noastră, Ana Bogdan, psihoterapeut și consultant ABA. Copiii cu tulburări de spectru autist își dezvolta mai lent acele abilitați sociale care permit înțelegerea regulilor, a cerințelor sociale și a normelor de grup. Ascultarea activa presupune nu doar “a auzi” mesajul, ci și “a înțelege” ceea ce a fost transmis. Abilitatea de a menține un contact vizual adecvat și de a avea gesturi care să se potrivească situației. Abilitatea de a fi empatic și de a înțelege perspectiva celuilalt.

Un exercițiu potrivit pentru înțelegea perspectivei celuilalt ar fi alcătuirea unei liste cu preferințele copiilor și apoi încurajarea copiilor să afle despre preferințele altor persoane. Abilitatea de a adresa întrebări și de a manifesta interes pentru ceilalți. Este bine pentru copii să fie expuși cât mai multor medii pentru a achiziționea cunoștințe și a-și forma păreri despre locuri și obiecte. Astfel, ei vor ajunge să întâlnească persoane cu care au o preferință în comun și pot discuta despre aceasta. “Unde”, “Când”, ”Cine”, “Ce”, ”Cum” sunt doar câteva întrebări de baza pe care trebuie să le utilizam în conversațiile cu copiii și pe care să-i încurajam să le folosească la rândul lor pentru a obține mai multe informații.

Abilitatea de a înțelege comunicarea abstractă. În funcție de acesta vom urmări stadiile de dezvoltare psihică ale copiilor tipici și vom începe să predam primele abilități sociale. În jurul vârstei de 2 ani copiii pot învața să salute, să se joace cu 2-3 copii și să împartă mâncarea și jucăriile cu ceilalți. Integrarea într-un grup este pertinentă atunci când copilul atinge vârsta psihică de 3 ani. Este momentul în care începe să spună” te rog”, “mulțumesc”, să-și aștepte rândul și să învețe reguli simple ale unor jocuri. Aptitudinile sociale pot fi achiziționate de copii în funcție de ritmul propriu de învățare; nici un copil nu seamănă cu celălalt. Abilitățile sociale îl vor ajuta pe copil să învețe cum să se comporte în diferite situații - de la modul în care să poarte o conversație, la cum să se joace cu prietenii la școală.

Jucându-vă împreună puteți exersa așteptarea rândului, acceptarea situațiilor de tip „am câștigat-am pierdut”, respectarea regulilor de joc, crearea unor reguli noi. Jocurile de rol îl pot ajuta pe copil să dezvolte abilități pentru a se juca împreună cu alți copii. Pentru copiii mai mari, jocurile de rol includ adesea situații sociale dificile: ce facem când mai avem o singură prăjitură și sunt două persoane la masă. După ce ați ales scenariul, găsiți soluția și exersați-o în jocul de rol: prăjitură se împarte la doi, mergem și mai cumpărăm una, mâncăm bomboane în locul prăjiturii. După ce vizionați împreună cu copilul un video în care doi copii se joacă și își așteaptă rândul, încercați să vă jucați același joc. De asemenea, puteți preda emoțiile cu ajutorul filmulețelor în care apar acestea, în diferite contexte sociale. Împreună cu copilul, puteți identifica emoțiile, le puteți denumi sau puteți găsi motivele pentru care apar. Puteți folosi aceasta strategie pentru a-l ajuta pe copil să se simtă mai confortabil în situații noi sau dificile.

Poveștile sau scenariile sociale pot avea tipuri diferite de format și conținut, de la cele simple, bazate pe imagini, la cele scrise, complexe. Prompt-urile vizuale pot ajuta orice copil să învețe abilități sociale noi sau să și le reamintească și să le folosească. Sau puteți utiliza cartonase cu indicații pentru a-l ajuta pe copil să învețe cum să se joace cu un anumit joc. În cadrul terapiei copiilor cu TSA există segmente specifice de intervenție care au obiective aceste componente de dezvoltare a abilităților sociale. Copiii cu TSA pot avea dificultăți în dezvoltarea abilităților sociale sau utilizarea acestora, chiar dacă au fost predate. Este important că atunci când strigați copilul pe nume, obiectivul fiind ca el să fixeze contactul vizual cu dvs. Modalitățile prin care acesta se poate lucra în terapie sunt diverse. Cum se implementează? În camera de terapie vă exista o planșă pe care vor fi câteva fete vesele, dar cărora le lipsesc ochișorii. De fiecare data când copilul vă fixa contactul vizual cu terapeutul spontan (fără ca acesta să îi ceara să se uite la el), vă poate adăuga o pereche de ochișori pe planșă. Număratul - este o tehnica destinata menținerii contactului vizual. Este important că activitățile să fie realizate într-o manieră ludică, copilul să lucreze programul și în același timp să nu îl perceapă ca fiind aversiv.

Educația Montessori urmărește un scop ambițios: să ajute la dezvoltarea copilului într-o ființă umană adultă completă, confortabilă cu sine, cu societatea și cu umanitatea în ansamblul ei. În timp ce abordarea tradițională a educației- care predomină în zilele noastre- rămâne concentrată pe transmiterea unor blocuri prescrise de cunoștințe, abordarea Montessori se concentrează pe susținerea și sprijinirea procesului natural de dezvoltare a ființei umane. Acest lucru se realizează prin înțelegerea faptului că ființa umană complet dezvoltată are, astfel, o mai mare predispoziție către a învăța lucrurile de care are nevoie pentru a deveni un membru integrat în societate, care contribuie corespunzător. Esența ființei umane- dezvoltarea caracterului și integrarea personalității în ansamblu- sunt abordate, tradițional, ca valori care trebuie insuflate în copil. Rezultă, astfel, copii care sunt plictisiți sau stresați și o societate cu niveluri de boli mintale în creștere. Astăzi, ca și acum un secol, educația este văzută, pe bună dreptate, ca un mijloc de a ataca sărăcia, inegalitatea, comportamentul anti-social și alte tare ale societății.

Montessori pornește de la premisa: copilul vine pe lume echipat cu tot ceea ce are nevoie pentru a supraviețui, iar rolul adultului este de a fi ghidul copilului în această aventură a cunoașterii. În viziunea Mariei Montessori, copilul este „ființa divină, dar neînțeleasă”, iar despre educația acestora afirmă că ar trebui „să nu-i educăm pe copiii noștri pentru ziua de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. „Descoperirea comorilor care zac ascunse în universul psihic al primei copilării” (M. Abilitățile sociale sunt importante pentru dezvoltarea copiilor. Abilitățile sociale solide pot contribui la relațiile personale și la o carieră profesională. Primul și cel mai important loc unde învățăm abilitățile sociale, desigur, este acasă...

Copilul cu TSA poate avea dificultăți în dezvoltarea abilităților sociale sau utilizarea acestora, chiar dacă au fost predate. Planul 0-6 ani: planul de bază pentru dezvoltarea socială. Aici copilul deține o mare putere- mintea absorbanță. Planul 6-12 ani: senzitivitatea - nevoia de a face parte dintr-un grup. Aici copilul deține mintea rațională, gândește logic, începe să pună întrebări pentru a afla de ce se întâmplă anumite lucruri. Moralitatea este foarte importantă în această perioadă, se dezvoltă codul etic. Încep să facă parte dintr-un grup, au nevoie să aibă prieteni, să vorbească, să împartă idei. Planul 12-18 ani: practicarea responsabilității sociale; aici copiii au un sistem propriu format.

Este indicat să ofere copiilor mici libertatea de a căuta soluții pentru problemele lor, fără a interveni și a oferi soluții. Copilul și învățarea se situează pe primul loc, predarea și curriculumul pe locul doi. Montessori remarca: „așa cum pentru a trasa un cerc exact este necesar să se fixeze un compas în centru, așa și în dezvoltarea copilului concentrarea este punctul esențial”. Lucrarea Mariei Montessori, „Descoperirea copilului”, a făcut posibilă instituirea unei educații care să fie pe măsura fiecărui copil și să ajute efectiv copilul. Copilul are libertatea să decidă: ce să învețe, cu cine să învețe, unde să învețe, cât timp să învețe în acord cu tezele autoarei.

Metoda Montessori pornește de la premisa că planeta copilului vine pe lume echipată cu tot ceea ce are nevoie, iar rolul adultului este de a fi ghidul copilului în această aventură a cunoașterii. În concluzie, abilitățile sociale sunt fundamentale pentru dezvoltarea copiilor. Abilitățile sociale solide contribuie la relațiile personale și la o carieră profesională. Primul și cel mai important loc unde învățăm abilitățile sociale, desigur, este acasă, iar ceea ce facem ca părinți este adesea mai important decât ceea ce spunem.

Rolul familiei, mediului educațional și prietenii în dezvoltarea socială a copilului

Primul loc unde se învață abilitățile sociale este casa. Interacțiunile cu părinții, familia și apoi cu rudele și vecinii modelează în timp modul în care copilul percepe lumea socială. De la vârsta de doi ani, copilul începe să înțeleagă că cei din jurul lui pot fi parteneri de joacă și să caute prieteni de joacă în locuri precum locurile de joacă. Relațiile cu cei din afara familiei necesită siguranță, receptivitate, disponibilitate și confort emoțional, iar aceste repercute se dezvoltă în contextul familial și școlar.

Înainte de a începe grădinița, pregătirea este esențială: discuții despre reguli, vizite la locuri noi, alegerea hainelor și accesoriilor, pentru a reduce tensiunea de adaptare. De asemenea, este util să se creeze un mediu în care copilul să se poată manifesta fără inhibiții. Sigur îi va face plăcere să intre pe site-ul liloo unde sunt seturi speciale pentru grădiniță, atât pentru sezonul primăvară-vară, cât și pentru toamnă-iarnă. Hainutele și accesoriile sunt din materiale de calitate, 100% bumbac, conform standardului 100 OEKO-TEX clasa 1.

Socializarea dezvoltă jocul, comunicarea și respectarea regulilor. La copii, jocul dezvoltă spiritul de echipă, spontaneitatea, libertatea de mișcare, veselia, iar prin aceste activități copilul devine stăpân pe situație. Micuții reușc în mod natural să interacționeze, să se joace și să se înțeleagă cu ceilalți. Privitul în ochii interlocutorului, salutul, respectul și empatia rămân care construiesc fundația interacțiunilor sociale sănătoase.

Este important să păstrăm o linie deschisă cu cadrele didactice și să observăm schimbările în comportamentul social al copiilor. Discuțiile regulate cu profesorii și sprijinul acordat în mediul școlar pot preveni sau combate hărțuirea, care poate afecta dezvoltarea socio-emoțională. Interacțiunile sociale nu se limitează la familie; prietenii de la grădiniță, școală sau activități extrașcolare oferă contexte variate pentru exersarea abilităților sociale.

Prietenii joacă un rol crucial în dezvoltarea socială a copilului. Interacțiunile cu prietenii contribuie la învățarea empatiei, reciprocității și colaborării, iar prezența unui prieten încurajează explorarea și exprimarea încrederii. La vârste mici, prietenii se formează adesea în vecinătate și în jurul intereselor comune, iar în adolescență prietenii devin parte din identitatea persoanei. Este recomandat să organizăm întâlniri regulate cu colegii sau prietenii copilului pentru a facilita consolidarea relațiilor.

Pentru părinți, e important să ofere copilului oportunități de interacțiune socială, să fie un model de urmat în comportamente politice și respectuoase, să asigure un mediu în care copilul să se simtă în siguranță pentru a-și exprima emoțiile și pentru a-și dezvolta abilitățile de comunicare. În cazul copiilor cu TSA sau altor dificultăți, intervențiile pot include jocuri de rol, povești sociale, videoclipuri, și exerciții de identificare a emoțiilor, adaptate nivelului de dezvoltare al copilului. De asemenea, este indicat să lucrăm în parteneriat cu specialiști, cadre didactice și familii pentru a crea un plan coerent de suport.

În concluzie, prieteniile și interacțiunile sociale sunt esențiale pentru bunăstarea emoțională, stima de sine și adaptarea socială pe parcursul vieții. Prin exerciții, modele de comportament pozitiv, activități de grup și sprijin profesionist, copiii pot dezvolta abilități sociale solide, capabile să le ofere încredere în relațiile personale și să îi ajute în carieră.

Strategii practice pentru părinți și copii

• Creăm oportunități de interacțiune socială prin activități comune, jocuri de echipă și ieșiri tematice.
• Construim un parteneriat cu școala pentru a facilita relațiile sociale în mediul educațional.
• Suntem empatici și încurajatori în discuții despre relații, prieteni și conflicte.
• Oferim exemple de bune maniere și saluturi, precum și spațiu pentru exprimarea propriilor nevoi și emoții.
• Ajutăm copilul să lege prieteni naturali, pe baza intereselor comune, fără presiune excesivă.

Prietenia este, fără îndoială, un element de bază în dezvoltarea copiilor pentru că influențează toate aspectele vieții lor. Cum îl cheamă pe cel mai bun prieten al micuțului tău?

tags: #prieteni #lui #bebe

Postări populare:

• Caracteristicile Păpușii mari cu suzeta și impactul asupra jocului de rol
• Bebe Dragomir: O privire asupra magiei muzicale românești
• Semnele corporale ale perioadei fertile vs. infertile în ciclul menstrual
• Bentite bebe fonta mare pe o parte: feedback-ul clienților
• Probiotice recomandate în timpul sarcinii pentru mama și copil