Anemia reprezintă un diagnostic frecvent întâlnit în pediatrie și, de cele mai multe ori, se datorează carenței de fier prin aport alimentar insuficient. Anemia carențială este o afecțiune complexă ce afectează întregul organism pe termen lung, scăzând imunitatea, energia, ritmul de creștere și diferențiere celulară, capacitatea de concentrare și efort intelectual, provocând iritabilitate sau, invers, apatie și astenie emoțională. Impactul negativ este cu atât mai mare cu cât anemia este mai veche, de aceea depistarea ei la timp este foarte importantă pentru dezvoltarea armonioasă a sugarului sau copilului.
La nivel mondial, anemia feriprivă afectează aproximativ 20% dintre sugarii și copiii cu vârsta de până la 4 ani și 5.9% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 14 ani în țările cu economie dezvoltată. Anemia feriprivă la copil poate asocia o serie de semne și simptome nespecifice, aspect ce este posibil să întârzie stabilirea diagnosticului și, implicit, inițierea tratamentului cu fier. Anemia feriprivă reprezintă cel mai frecvent tip de anemie a copilului ce apare în situația în care organismul nu dispune de suficient fier pentru menținerea unei sinteze adecvate de hemoglobină, în conformitate cu necesitățile fiziologice ale organismului.
Ce este anemia?
Anemia este definită ca scăderea numărului de globule roșii (hematii) sau a hemoglobinei, produsă dintr-o serie de cauze, cea mai frecventă dintre ele fiind deficitul de fier. Hemoglobina este o moleculă ce are în componența sa fier și are rolul principal de transport al oxigenului de la plămâni spre toate organele din corp. Dacă fierul este deficitar, și hemoglobina va fi redusă, astfel o cantitate mai mică de oxigen va ajunge la țesuturi și organe, determinând apariția simptomelor caracteristice anemiei.
Anemia este definită ca scăderea numărului celulelor roșii sangvine, eritrocitele, care au rolul de a furniza oxigenul de la nivelul plămânilor la nivelul țesuturilor și de a transporta dioxidul de carbon de la țesuturi la plămâni, acestea realizându-se cu ajutorul hemoglobinei - o heteroproteină cu rol în transportul oxigenului, care leagă temporar și reversibil acest compus chimic. Anemia poate fi prezentă pe o perioadă mai scurtă sau pe termen lung și poate varia ca severitate, de la forme ușoare până la forme foarte grave, în funcție de valoarea hemoglobinei.
Sunt mai multe tipuri de anemie, în stabilirea diagnosticului având importanță numărul, forma, culoarea, volumul hematiilor, precum și alți parametri, în funcție de tipul de anemie suspicionat pe baza semnelor clinice și investigațiilor efectuate.
În practică, există peste 400 de tipuri de anemie, grupate în trei mari clase în funcție de cauzele pentru care apar: pierderea de sânge, distrugerea exagerată a eritrocitelor (anemia hemolitică) și o producție insuficientă a acestora. Fiecare dintre aceste cauze include o serie de etiologii care necesită o terapie specifică și adecvată.
Cauzele Anemiei Feriprive
80% din anemiile prin deficit de fier se datorează unor greșeli alimentare, în special excesului de lapte, diversificării tardive (peste vârsta de 8 luni) și absenței proteinelor de origine animală (carne, ficat, gălbenuș de ou) din alimentația bebelușilor. De asemenea, excesul de cereale în alimentație poate duce la formarea unor compuși la nivel intestinal (fitati) ce inhibă absorbția fierului (chiar dacă aportul alimentar este unul optim). Astfel, în contextul unei alimentații corecte și în absența altor afecțiuni, este puțin probabil să apară anemia prin deficit de fier.
Această anemie, poate cea mai frecventă formă, este determinată de lipsa fierului din organism. Însă măduva osoasă are nevoie de fier pentru a produce hemoglobină și, fără un nivel adecvat de fier, producția de hemoglobină va fi insuficientă pentru eritrocite. Din acest motiv se consideră că fierul este o componentă de bază în rolul jucat de globulele roșii, întrucât face parte din structura lor și este esențial și în producerea acestora de către măduva osoasă.
Pe lângă fier, organismul mai are nevoie pentru producția de eritrocite și de folat și de vitamina B12, iar o dietă săracă în astfel de nutrienți cheie poate duce la o producție insuficientă de globule roșii. Unele persoane însă, deși consumă o cantitate adecvată de vitamină B12, nu pot absorbi această vitamină la nivel gastrointestinal.
Anemia poate fi provocată de o serie de afecțiuni. Insuficiența pancreatică exocrină poate duce la anemie prin malabsorbția vitaminelor esențiale. Anemia poate să apară și în cazul unor boli autoimune, cum este sindromul Felty. Hipogonadismul din sindromul Kallmann poate contribui la dezvoltarea anemiei prin reducerea stimulării medulare.
Această formă rară de anemie, care poate pune în pericol viața pacientului, apare atunci când măduva hematogenă nu produce suficiente elemente figurate (globule albe, roșii sau trombocite). Printre cauzele anemiei aplastice se numără consumul exagerat al unor medicamente (antibioterapie, anticonvulsivante, chimioterapice), virusurile HIV și Epstein-Barr sau expunerea la anumite chimicale (benzen).
În unele cazuri, anemia poate să apară din cauza producerii unor molecule de hemoglobină defectuoase, ceea ce afectează calitatea și funcționalitatea globulelor roșii, forțându-le să adopte o formă anormală, de semilună sau seceră, care mor prematur, ducând la o lipsă cronică de globule roșii. Numele bolii vine, de fapt, de la forma hematiilor: sickle - seceră. Din pricina faptului că siclemia este o afecțiune ereditară (moștenită), în astfel de cazuri este indicat și un sfat genetic.
Rezervele de fier și importanța diversificării
Rezervele de fier de la naștere ajung până în jurul vârstei de 4-6 luni, după care fierul necesar pentru creștere și dezvoltare depinde de sursele alimentare. De aceea este importantă diversificarea alimentației și evitarea excesului de lapte. Laptele de mamă conține o cantitate redusă de fier, dar este foarte bine absorbit, iar formulele de lapte praf sunt îmbogățite cu fier în proporții variabile. Laptele de vacă are o cantitate minimă de fier și nu se recomandă în alimentația copilului în primii 2 ani.
Manifestări ale Anemiei
Simptomatologia este frecvent nespecifică și apare după o perioadă îndelungată de timp, ceea ce face foarte important screening-ul periodic.
- Paloare (tegumente palide), mai evidentă la nivelul unghiilor și palmelor.
- Astenie, dinamică (copilul devine apatic, mofturos, plângăcios, mereu indispus), oboseală.
- Crește susceptibilitatea la infecții.
- Inapetență, consecință fiind o curbă ponderală nesatisfăcătoare, chiar staționară.
- Tahicardie (accelerarea bătăilor inimii), uneori chiar suflu sistolic.
- Mai rar sunt prezente la copii: cheilită angulară (leziuni situate la nivelul unghiului format de buza superioară cu cea inferioară), unghii fragile, casante.
- Asocierea cu alte carențe nutriționale: rahitism.
Simptomatologia poate include: paloarea feței, dispnee, palpitații, edeme la nivelul picioarelor.
Suferi de palpitații, dureri de cap și amețeli? Netratată, anemia poate provoca multe probleme de sănătate, cum ar fi oboseala extremă, care poate împiedica un pacient să-și ducă la îndeplinire activitățile zilnice.
Diagnosticul Anemiei
Diagnosticul este început în cabinet, pe baza anamnezei (discuția cu părinții, antecedentele copilului, meniul zilnic, eventualele acuze prezente) și examenului clinic, iar în urma investigațiilor efectuate, medicul stabilește exact cauza și tipul anemiei și recomandă tratamentul optim.
Se vor efectua:
- Hemoleucograma (pentru determinarea hemoglobinei și a indiciilor eritrocitari).
- Fierul seric (sideremia).
- Feritina (fierul din depozite).
- Numărul de reticulocite (hematii tinere) - apreciază eficiența tratamentului substitutiv cu fier.
Diagnosticul anemiei feriprive este stabilit prin intermediul unor investigații de laborator care includ hemoleucograma completă pentru determinarea hemoglobinei și a indiciilor eritrocitari, feritina serică, sideremia, capacitatea totală de legare a fierului și transferina.
Pe lângă examenul clinic, anemia necesită investigații pentru a determina etiologia subiacentă. Pe lângă analizele de sânge, medicul poate recomanda și o serie de investigații paraclinice: endoscopie digestivă superioară și inferioară (colonoscopie), biopsie de măduvă osoasă, testarea hemoragiei oculte din scaun, teste genetice, computer tomograf (CT) și examinare RMN. Scopul stabilirii etiologiei anemiei este de a permite selectarea unei terapii specifice și eficiente.
Tratamentul Anemiei
Suplimentarea medicamentoasă cu fier se face conform indicațiilor medicului specialist. Tratamentul este lung, în medie 3-4 luni. După inițierea tratamentului, se evaluează răspunsul organismului la 1 lună, timp în care hemoglobina ar fi trebuit să se normalizeze, și se mai continuă încă 2-3 luni, în funcție de evoluție și de tolerabilitatea tratamentului substitutiv. Regimul alimentar este unul special, pe toată perioada tratamentului cu suplimentare de fier.
De regula, doza recomandată este de 3-6 mg fier/kg corp/zi, timp de 3 luni. Tratamentul parenteral cu fier este rezervat pacienților pediatrici cu intoleranță digestivă, malabsorbție intestinală severă, sângerări cronice și celor care prezintă complianță redusă la tratamentul oral.
Surse alimentare bogate în fier:
- Ficat (pui, vită).
- Carne (pui, vită, curcan).
- Pește.
- Gălbenuș de ou.
- Spanac, broccoli, mazăre, fasole roșie, linte.
- Pâine integrală, cereale, orez brun.
Absorbția fierului este influențată și de alți factori: vitamina C (portocale, kiwi, lămâi, grapefruit, avocado, cătină, fructe de pădure) crește absorbția fierului, aceeași influență având-o și Vitamina A, dar și cuprul. În schimb, fitatii (conținuți în cerealele integrale), fosfații (componentă a băuturilor carbogazoase), oxalații (prezenți în ciocolată, spanac) și polifenolii, tanina (componente ale ceaiurilor) scad dramatic absorbția de fier.
Cantitățile mari de lapte de vacă (1-2 litri/zi) administrate copilului cu anemie scad absorbția fierului ingerat!
Efecte secundare ale tratamentului:
- Dureri abdominale, grețuri, tulburări ale tranzitului intestinal (diaree/constipație) - ele pot fi corectate din alimentație, în foarte rare situații fiind necesară schimbarea preparatului de fier.
- Colorarea în negru a scaunului.
Sunt rare situațiile în care se impune transfuzia de sânge. Nu se administrează fier în asociere cu calciu. Nu se administrează fier în diaree acută. Nu se administrează fier în infecții acute.
Anemia feriprivă (EVITAȚI asta!) 2024
Tratament Profilactic
Este recomandat în primul rând în cazul prematurilor și gemenilor, dar sunt și alte categorii de copilași care beneficiază de acest tratament profilactic (incidente la naștere, traumatisme cu pierderi de sânge, hemoragii materne). De obicei, este recomandat din maternitate de către medicul neonatolog. Nu administrați tratament cu fier decât la indicația precisă a medicului și doar în urma analizelor, deoarece excesul de fier nu este benefic organismului, ducând la apariția hemocromatozei.
Cum prevenim instalarea anemiei?
Regula de bază este reprezentată de alimentația echilibrată și diversificarea corectă:
- Alăptare exclusivă până la 6 luni.
- Evitarea introducerii laptelui de vacă înainte de vârsta de 2 ani (ca masă de sine stătătoare, poate fi însă folosit ca și ingredient: unt, smântână, iaurt, brânză de vaci).
- Limitarea consumului de lapte odată cu diversificarea meselor (la 10 luni maxim 400-500ml/zi, după vârsta de 1 an 350 ml/24 ore).
- Meniu bogat în alimente de origine animală (ficat, carne pui, vită, pește, gălbenuș de ou) asociate cu legume, fructe (datorită conținutului crescut de Vitamina C care potențează absorbția fierului).
DE REȚINUT:
- O situație tot mai frecventă este cea în care părinții administrează fier sau alte suplimente vitaminice copiilor pe motivul apetitului capricios, palorii tegumentare, „pentru imunitate”, pentru „poftă de mâncare”. Nu orice piele palidă înseamnă anemie - pot exista alte explicații pentru paloare, cum ar fi: asemănarea fizică evidentă cu unul dintre părinți (paloare constituțională), alte probleme de sănătate, lipsa expunerii la soare, aer. Se recomandă administrarea de fier numai dacă există anemie și pentru nimic altceva!
- O anemie necesită pe lângă aportul de fier, vitamina C și vitamine din complexul B (B1, B2, B6 și B12), acid folic - a uneia sau a tuturor, funcție de tipul și severitatea anemiei.
- În puseele de creștere, consumul de vitamine și minerale este mai mare și rezervele se pot epuiza. Astfel, rămâne extrem de importantă o alimentație de calitate, care să acopere nevoile de consum.
- Înainte de a administra vitamine și fier copilului, este importantă o evaluare periodică de specialitate, uneori semnele clinice discrete mascând o anemie medie spre severă.
Prezența unei anemii poate crea probleme și în timpul sarcinii. Femeile însărcinate care au anemie cu deficit de folat pot avea mai multe șanse de a avea complicații, cum ar fi o naștere prematură. De asemenea, anemia poate duce la probleme cardiace - bătăi rapide sau neregulate ale inimii (aritmii) și, din cauza faptului că inima pompează mai mult sânge pentru a compensa lipsa de oxigen, inima se poate mări, ducând la insuficiență cardiacă. În plus, unele anemii, cum ar fi anemia cu celule falciforme, pot genera complicații amenințătoare de viață, iar pierderea mare de sânge în urma unei hemoragii poate fi fatală. Cele mai grave complicații se pot instala în anemia severă din cauza hipoxiei tisulare importante, când apar sincopa, insuficiență coronariană și pulmonară.
tags: #programul #national #de #profilaxie #a #anemiei