Piciorul strâmb congenital este o deformare prezentă la naștere, în care piciorul este orientat spre interior și în jos.
Tratamentul trebuie început cât mai devreme, ideal în primele săptămâni de viață, iar metoda Ponseti este una dintre cele mai folosite metode de corectare.
Astăzi, peste 90% dintre copii sunt corectați doar cu manipulare blândă, ghipsuri seriate și o orteză purtată câțiva ani.
Piciorul strâmb congenital, cunoscut medical și ca picior varus equin sau picior equinovarus congenita, este o afecțiune ortopedică prezentă de la naștere, caracterizată printr-o poziție anormală a piciorului.
Acesta este orientat în jos și spre interior, ceea ce poate afecta mersul dacă nu este tratat corect și la timp.
Vestea bună este că, diagnosticat precoce, piciorul strâmb congenital poate fi corectat eficient, fără intervenții invazive majore.
Această afecțiune implică o deformare complexă a piciorului, care include: Rotirea spre interior cu proeminenta accentuate (subluxatie) a talusului pe antepicior (varus); Ascensionare a calcaiului (equin); Arc plantar cu cute foarte accentuate si o deformare a piciorului ca un “bob de fasole”.
Piciorul strâmb congenital poate afecta unul sau ambele picioare și nu este cauzat de o poziționare greșită a copilului după naștere, ci apare în timpul dezvoltării intrauterine.
În multe cazuri, piciorul strâmb congenital este observat imediat după naștere, de neonatolog, pediatru sau părinți.
Semnele pot fi destul de evidente: piciorul bebelușului este răsucit spre interior; talpa pare orientată în jos sau spre celălalt picior; călcâiul pare ridicat; piciorul are aspect curbat, uneori asemănător unui „bob de fasole”; există cute adânci pe partea internă a piciorului; piciorul nu revine ușor într-o poziție normală atunci când este mișcat blând.
Este important de diferențiat piciorul strâmb congenital de o simplă poziție vicioasă a piciorului.
Uneori, piciorul bebelușului poate părea orientat anormal din cauza poziției din uter, dar este flexibil și se corectează ușor.
În piciorul strâmb congenital adevărat, deformarea este mai rigidă și necesită tratament ortopedic.
De aceea, orice suspiciune ar trebui evaluată de un ortoped pediatru.
Piciorul strâmb congenital este una dintre cele mai frecvente deformări ortopedice congenitale ale piciorului.
Poate apărea la copii altfel sănătoși sau, mai rar, poate fi asociat cu alte afecțiuni neurologice, musculare sau genetice.
Aproximativ 1-2 cazuri la 1.000 de nașteri vii la nivel mondial.
Băieții sunt afectați de aproximativ 2 ori mai des decât fetele, raport invers față de displazia de șold.
Aproximativ 50% dintre cazuri sunt bilaterale, adică afectează ambele picioare.
Există variații etnice clare: incidența e mai mare la populațiile polineziene, mai mică la populațiile asiatice.
Majoritatea cazurilor sunt idiopatice, adică apar fără o cauză clară și fără alte boli asociate.
Totuși, medicul trebuie să evalueze copilul complet, pentru a exclude alte probleme asociate.
Cauza exactă a piciorului strâmb idiopatic rămâne necunoscută, dar există câțiva factori asociați: istoric familial; sexul masculin (mai frecvent la băieți); spațiu intrauterin limitat; anumite afecțiuni neurologice (în cazuri rare); se poate asocia cu alte afecțiuni cum ar fi torticolis sau displazia de sold.
Sunt mituri pe care părinții le aud frecvent și care creează un sentiment inutil de vinovăție.
Piciorul strâmb e o afecțiune în care timpul lucrează în favoarea copilului doar dacă tratamentul începe imediat.
În primele săptămâni de viață, ligamentele, tendoanele și ligamentele sunt extrem de elastice, iar oasele sunt în mare parte cartilaginoase.
Manipularea blândă poate corecta deformarea care, peste câteva luni, ar necesita intervenție chirurgicală majoră.
Iată ce arată cifrele: Tratamentul Ponseti început în primele 2-4 săptămâni de viață are o rată de corecție inițială de peste 90-95% pentru piciorul strâmb idiopatic.
Un studiu populațional pe 8 cohorte a arătat că, după introducerea metodei Ponseti, rata operațiilor majore a scăzut de la 41,5% la 31,3%, iar rata eliberărilor extinse de țesut moale între 6 luni și 1 an a scăzut de la 25,8% la 17,6%.
O revizuire sistematică recentă, care a analizat date din 84 de studii și 10.500 de picioare tratate, a confirmat eficiența metodei pe scară largă.
Lăsat netratat sau tratat târziu, piciorul strâmb evoluează către o deformare rigidă, dureroasă, cu mers pe marginea externă a piciorului, dificultăți la încălțat și, pe termen lung, artroză precoce a articulațiilor gleznei și piciorului.
Astăzi, tratamentul piciorului strâmb congenital se face în mai multe direcții. Metoda Ponseti (manipulare blândă, ghipsuri seriate, tenotomie percutanată și orteză cu bară) este standardul internațional acceptat de toate societățile majore de ortopedie pediatrică, cu rate de succes de peste 90%.
Metoda “Gold Standard” de tratament este: Metoda Ponseti - care presupune manipulări blânde și aplicarea de ghipsuri seriate; în unele cazuri poate necesita si interventii chirurgicale; purtarea unor orteze speciale de tip Ponseti (ghete cu bară) pentru menținerea corecției.
Cu tratament corect aplicat, majoritatea copiilor ajung să aibă o dezvoltare normală și să meargă fără probleme.
Ce se întâmplă dacă piciorul strâmb congenital nu este tratat? Deformarea poate deveni rigidă, iar copilul poate începe să meargă pe marginea externă a piciorului sau pe o zonă care nu este destinată sprijinului normal.
În timp, pot apărea dificultăți la mers, dureri, probleme la încălțare, mers anormal, limitarea activităților fizice, modificări ale articulațiilor, risc de probleme degenerative la nivelul piciorului și gleznei.
Tratamentul precoce are rolul de a preveni aceste complicații și de a permite copilului o dezvoltare cât mai aproape de normal.
La Spitalul Dr. Holhoș din Alba Iulia, în cadrul departamentului de Ortopedie Pediatrică, copiii cu picior strâmb congenital beneficiază de tratamentul standard internațional: consultație ortopedică pediatrică completă cu evaluare detaliată a deformării (scor Pirani sau Diméglio); diagnosticarea precoce a cazurilor noi și a recidivelor, cu tratament conform protocolului Ponseti; manipulare blândă și aplicare săptămânală de ghipsuri seriate; tenotomie percutanată a tendonului lui Ahile sub anestezie locală, când e indicată; prescripția corectă a ortezei Ponseti (ghete cu bară), cu îndrumare pentru obținerea ei; monitorizare pe termen lung, cu controale periodice până la maturitatea scheletică; îndrumarea părinților pe parcursul întregului proces, cu explicații clare despre ce e de făcut acasă.
Sub îngrijirea Dr. Constantin Daniel, medic primar cu experiență în ortopedia pediatrică, fiecare familie primește suport real, nu doar consultații punctuale.
Tratamentul piciorului strâmb e o relație de doi-trei ani între medic și familie, iar continuitatea contează enorm.
Evoluție și prognostic: Cu tratament Ponseti corect aplicat și cu respectarea purtării ortezei, copiii cu picior strâmb congenital ajung la picior funcțional, plantigrad (sprijin normal pe toată talpa) și mers fără șchiopătare, fără dureri; activitate fizică fără restricții; dezvoltare armonioasă a întregului membru inferior; diferențe minore pot persista ca o ușoară rigiditate a gleznei sau un picior puțin mai mic în cazuri bilaterale, dar nu interferează cu o viață activă.
Cheia succesului, la final, se reduce la trei lucruri: timpul (început devreme), metoda corectă (Ponseti, nu altceva) și continuitatea familiei (orteza purtată conform indicațiilor, până la 4-5 ani).
Piciorul strâmb congenital nu trebuie să fie un motiv de îngrijorare pe termen lung, dacă este tratat la timp. Intervenția precoce și monitorizarea atentă pot asigura rezultate excelente. Pentru evaluare și tratament specializat, programează un consult la Clinica Dr. Holhoș, unde Dr. Constantin Daniel oferă îngrijire dedicată și soluții moderne pentru sănătatea copilului tău.
Articol scris de Dr. Constantin Daniel, medic primar ortopedie pediatrică.
Displazia de șold la bebeluși și conexiunea cu protezele
Displazia de șold reprezintă o boală cu prognostic variabil, de la favorabil cu restabilirea arhitecturii și funcției până la sechele cu artroză articulară. Prognosticul este influențat de prezentarea la medic cât mai devreme, de la naștere.
Displazia de șold apare la bebeluși ca o aliniere incorectă a oaselor care formează articulația șoldului; capul femural nu este poziționat corect în acetabul. Poate apărea în timpul sarcinii din cauza poziției fătului sau poate fi moștenită.
La SANADOR beneficiezi de analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Bebelușii sunt verificați periodic pentru displazie de șold, iar medicul va solicita informații despre istoricul copilului și ecografia de șold, care este metoda preferată pentru diagnosticarea luxației congenitale de șold la bebelușii sub 6 luni.
Purtarea atelei este de obicei suficientă pentru corectarea displaziei, mai ales dacă tratamentul începe înainte de vârsta de 6 luni. Dacă alte tratamente nu dau rezultate, medicul poate recomanda intervenții chirurgicale cum ar fi osteotomia de șold sau artroscopia de șold.
Displazia de șold poate crește riscul de osteoartrită, deoarece presiunea pe o suprafață mică a cavității pune mai multă tensiune asupra cartilajului.
La SANADOR, departamentul de ortopedie și chirurgie pediatrică reunește o echipă de medici supraspecializați, iar intervențiile chirurgicale pot utiliza tehnici artroscopice în medii moderne.
Displazia de șold la bebeluși este tratată în primele luni cu purtare de atele sau hamuri, iar dacă este necesar, se poate recurge la purtarea sistemelor de purtare ergonomic, precum poziția „broscuta” pentru poziționarea corectă a șoldurilor.
Proteze și ortopedie reconstructivă
Ce este o proteză? O proteză este un dispozitiv auxiliar folosit pentru a înlocui total sau parțial un membru lipsă.
Rolul unei proteze este de a reda funcționalitatea și mobilitatea unui membru lipsă, facilitând participarea la activități zilnice, hobby-uri, sarcini de lucru.
Există multe tipuri de proteze, de la dispozitive simple, până la proteze complexe de înaltă tehnologie care imită mișcarea și funcționalitatea unui membru.
Protezele pentru membrele inferioare sunt concepute pentru a înlocui segmente precum laba piciorului, genunchiul sau articulația șoldului, cu variante transtilare sau transfe-murale.
Protezele avansate pentru membrele inferioare includ componente protetice, cum ar fi un picior protetic, un adaptor, o articulație protetică de genunchi și un liner de bont.
Există și proteze pentru membrele superioare, adaptate în funcție de necesități, de la proteze cosmetice la cele funcționale pentru activități zilnice.
Video explicativ
În cazul tulburărilor de mers, cum ar fi mersul patologic asociat cu paralizie cerebrală, kinetoterapia și reabilitarea joacă roluri cruciale în menținerea flexibilității articulațiilor și în prevenirea contracturilor.
Ok bineînțeles, benzile de derotare pentru membrele inferioare pediatrice OKD-33 pot sprijini simetria membrelor, alinierea și reducerea rotației interne patologice a șoldurilor, contribuind la îmbunătățirea modelului de mers în copii cu tulburări neurologice.
Metoda Ponseti a fost descrisă în 1950 de către Dr. Ignacio Ponseti și este considerată singura metodă cu rată de succes peste 95% atunci când este efectuată de un specialist experimentat.
Tratamentul clasic, chirurgical, implica multe intervenții pentru a obține un aspect cât mai normal, însă Ponseti permite cu un istoric modern de reușită să ofere rezultate excelente cu mai puține traumatisme.
tags: #proteza #din #ghips #ptr #picioruse #beb