În perioada pandemiei, 200 de femei nu au beneficiat de un avort corespunzător, notează Centrul Filia. Pentru a vedea cum se raportează politicienii din România la întreruperea de sarcină, Europa Liberă încercat să stea de vorbă fizic, telefonic sau în scris cu 12 parlamentari din partidele aflate la putere. „Aici nu e o chestiune de raportare personală la un fenomen, ci e vorba de apartenența la un partid care susține și garantează drepturile individuale ale persoanelor. Este dreptul femeii de a face avort.”
„Poziția mea este una foarte simplă și fermă - femeile au acest drept fundamental la autonomie și autodeterminare corporală. Nu o dată am susținut public aceste lucruri. „PSD consideră că avortul trebuie înțeles strict ca un act medical, parte din practica obișnuită a unui medic specialist. „Soluția nu este să renunți la drepturi, ci să sporești șansele unei femei să își permită moral, economic și educațional să păstreze o sarcină.”
„Și dacă avem acest drept, atunci avem și dreptul de a alege ce facem în continuare. „Tragediile din acele vremuri au traumatizat generații întregi. Să pui semnul egal între un caz sau altul înseamnă să joci rolul judecătorului suprem și să îți asumi răspunderea pentru viețile unor oameni fără să poți face o evaluare obiectivă. „Decizii cu valoare de lege poate lua, slavă Domnului, numai Parlamentul, și bine ar fi să rămână așa.”
„Parlamentarii aceștia doi au avut putere. Parlamentarii, în general, au putere. Una este să vorbească o persoană în spațiul public și alta este să vorbească un om care are și putere, și mecanisme, și instrumentele și sprijinul unor partide pentru acel proiect. Pentru că îngreunarea accesului la întrerupere de sarcină se poate face prin varii tipuri de strategii. Tema dreptului la avort a rămas încă un subiect tabu care împarte societatea.”
Candidații la prezidențiale au fost întrebați despre acest drept al femeilor, având în vedere că este de importanță pentru electorat. Mulți dintre ei au evitat să răspundă clar, iar majoritatea consideră că întreruperea de sarcină ar trebui să fie ultima variantă. „Astfel de poziții sunt criticate de organizațiile pentru drepturile femeilor, care susțin că decizia aparține 100% femeii, în orice situație, iar declarațiile candidaților care aspiră la cea mai înaltă funcție în stat limitează drepturile acestora și dau dovadă de superficialitate.”
Ce spun candidații despre dreptul la avort
Elena Lasconi, candidatul USR: „Mi se pare normal ca orice femeie în 2024 să fie stăpână pe corpul ei și să ia decizia pe care ea o consideră corectă. Dar sunt împotriva avortului ca metodă de contraceție. Cred că ar trebui să lucrăm mai mult în zona de educație.”
George Simion, candidatul AUR: „Legislația actuală cu privire la avort e suficientă. Sunt pentru dreptul femeii de a alege. Unde cred că trebuie intervenit și unde trebuie să intervină statul e de consiliere la tinerele mame.”
Marcel Ciolacu, candidatul PSD: „Ar trebui să dăm femeii alternativa ca ultima alegere a sa să fie avortul normal. Normal, se întâmplă să rămână însărcinată când este în studenție. Se întâmplă să rămână însărcinată când niciunul dintre parteneri nu are serviciu, atunci, statul trebuie să intervină, trebuie să intervină și să dea o alternativă, trebuie să vină cu un program social, ca ultima alegere să fie avortul.”
Nicolae Ciucă, candidatul PNL nu și-a exprimat public poziția. Kelemen Hunor, candidatul UDMR: „În ceea ce priveşte avortul şi tot ce înseamnă această posibilitatea de a alege, trebuie păstrat cum este acum, nu trebuie schimbat nimic.”
Mircea Geoană, candidatul independent: „Există situații extreme în care avortul este singura soluție. Ar trebui să fie ultima soluție în situații extreme. Și evident, dreptul femeilor de a avea cuvântul cu privire la viața lor este normal.”
Ana Birchall, candidată independentă: „E dreptul fiecărei femei să decidă.”
Ludovic Orban, candidatul Forța Dreptei și PMP: „În măsura în care se poate evita, evident că nu susțin ideea avortului, dar pot fi situații din punct de vedere medical în care să fie necesară o astfel de intervenție.”
Cristian Diaconescu, candidat independent: „Femeia trebuie să decidă în legatură cu viața sa, evident, în legătură cu corpul său. Sunt, însă, pro educație, dar educație făcută gândit, inclusiv viața sexuală, dar și un anumit tip de consiliere pentru o femeie care vine la o clinică încercând să se hotărască în fața unei păreri experte. Dar automat, din acest punct de vedere, femeia este cea care decide.”
Cristian Terheș, candidatul Partidului Național Conservator Român: „Nu poți accepta, sănătos la cap fiind, să susții că există un drept fundamental la avort. E ca și cum ai spune că poți introduce în constituție dreptul la a lua viața cuiva...”
Perspective ale experților și ale societății civile
Andrada Cilibiu, expertă în drepturi sexuale și reproductive, activistă la Centrul FILIA: „Declarațiile candidaților despre accesul la avort sunt îngrijorătoare, fiindcă limitează dreptul femeilor de a alege, reduc accesul la avort doar la situațiile extreme sau motivele medicale.”
„Noi credem că fiecare dintre noi ar trebui să aleagă când și dacă dorește să facă un copil, nu statul, familia sau organizațiile anti-avort.”
Andrada Cilibiu (Digi24) despre dificultățile de acces: judecăți, costuri, lipsa sprijinului statului pentru accesul sigur la întrerupere.
Ionela Băluță, profesoară la Universitatea din București: „Există o influență a Bisericii în agenda politică; majoritatea candidaților au convingeri conservatoare și tratează subiectul cu superficialitate.”
„Ei vorbesc despre drepturile femeilor, dar includ în discursul lor multe condiționări, ceea ce arată că nu susțin cu adevărat drepturile reproductive.”
Context legislativ și situația actuală a avortului în România
România permite avortul la cerere până la 14 săptămâni; după acest prag, Codul Penal reglementează proceduri terapeutice în scopul salvării vieții mamei sau al fătului. În practică, accesul este blocat de criterii legale, lipsa finanțării pentru contracepție, precum și de obiecția de conștiință a personalului medical.
Centrul FILIA și alte organizații au raportat obstacole în spitale/publice, iar estimările arată că multe spitale refuză sau limitează servicii, ceea ce forțează femeile să se orienteze spre sectorul privat unde costurile sunt adesea prohibitive.
Unii demnitari au propus modificări ale Codului Penal care ar defini „vătămarea fătului” în contexte ce pot include avortul tardiv sau tratamente care pot duce la pierderea sarcinii, ceea ce a atras critici din partea experților în drept și a organizațiilor pentru drepturile femeilor. Debatul evidențiază tensiunea dintre protecția vieții prenumite și autonomia corporală a femeilor.
Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a avertizat asupra riscului regresiei drepturilor femeilor, comparând inițiativele recente cu regimul lui Ceaușescu și cu Decretul 770. Răspunsurile unor avocați și ONG-uri arată preocupări despre interpretări ambiguue ale noilor texte legale.
Adăugirile recente la planul bugetar au suscitat îngrijorări legate de finanțarea contracepției, de sprijinul pentru educația sexuală în școli, precum și de modul în care organizații anti-avort primesc finanțare publică, ceea ce a alimentat dezbaterile despre independența deciziei femeilor în România.
Impactul asupra societății și importanța dialogului
- Analiza Candidaților arată diferențe semnificative în modul în care ei percep rolul statului în sprijinul femeilor însărcinate.
- Experții reafirmă dreptul femeilor la autonomie corporală și importanța educației sexuale ca parte a prevenirii sarcinilor nedorite.
- Organizațiile pentru drepturile femeilor subliniază necesitatea accesului la avort sigur, neîngrădit sau condiționat de factori politic-sociali.
Cum împăcăm credința cu dreptul la avort?
Ce ar trebui să facă viitorul președinte? Odată cu alegerile și tranziția post-electorală, experții recomandă deschiderea la dialog și colaborarea cu organizațiile care activează în domeniul sănătății reproductive, pentru a asigura politici publice bazate pe dovezi, transparență, și respectarea drepturilor femeilor.
Conținut suplimentar: context istoric și regiuni
Avortul a fost interzis în perioada comunistă, iar practicienii și familiile au suferit consecințe dramatice. După Revoluție, reglementările au evoluat, iar în prezent multe țări europene permit avortul la cerere în primul trimestru, cu diverse proceduri de consiliere în unele cazuri. România se aliniază în această familie de țări, însă provocările sociale, economice și religioase continuă să modeleze dezbaterea publică.
Adăugăm aici o secțiune comparativă cu datele despre drepturi și limite în Europa: multe țări au perioade de gândire (de exemplu 5 zile), iar consilierea este obligatorie în unele jurisdicții, în timp ce altele merg mai liberal. Această secțiune evidențiază că varietatea de abordări reflectă diversitatea contextelor sociale, culturale și politice.
În concluzie, discuția despre avort în România este complexă, implicând drepturi ale femeilor, adevăruri medicale, valori civice, tradiții religioase și dinamici politice. Responsabilitatea politică constă în promovarea dialogului deschis, în sprijinul educației sexuale și în garantarea accesului sigur la servicii medicale, inclusiv avort la cerere în condițiile legii.