Te-ai întrebat vreodată cum va reacționa pisica atunci când în casă apar, brusc, sunete noi, mirosuri noi, un program complet diferit și un mic omuleț care primește toată atenția voastră? Pentru a nu supune pisica unui mare stres, din fericire, există câteva schimbări și lucruri pe care le poți face pentru a o pregăti. Pisicile se bazează enorm pe repere stabile ca să se simtă în siguranță. În primul rând, mirosul: schimbarea detergentului, apariția unor loțiuni noi sau mirosul scutecelor pot fi pentru ele semnale că teritoriul s-a modificat. Apoi vine sunetul. Plânsul unui bebeluș este imprevizibil și, pentru multe pisici, poate suna ca o alarmă care apare din senin. La fel de importantă este rutina. Orele de joacă, momentele în care primește atenție și perioadele de somn sunt ancore emoționale pentru o pisică, iar când acestea se schimbă brusc, poate apărea nesiguranța.
Un principiu simplu: nu schimba totul în ultima săptămână. Începe gradual, cu 4-6 săptămâni înainte, dacă poți. Mută treptat programul de hrană/joacă spre varianta realistă de după naștere. Dacă acum joaca e la 21:00, dar știi că vei fi epuizată după venirea bebelușului, ajustează încet. Introdu din timp obiectele bebelușului (pătuț, cărucior, masă de înfășat). Aici nu vorbim despre dresaj în sens rigid, ci despre obișnuire treptată și despre construirea unor asocieri pozitive. Pentru sunetele de bebeluș, poți reda ocazional înregistrări cu plâns sau gângurit la un volum foarte scăzut, pentru perioade scurte, de 30-60 de secunde. Apoi oprești și observi reacția. Creșterea dificultății trebuie să fie graduală. Începi cu sesiuni scurte și rare, poate o dată la câteva zile, și ridici volumul foarte puțin doar după ce observi că pisica rămâne relaxată.
În ceea ce privește mirosurile noi, poți începe din timp să introduci produsele pentru bebeluș în rutina casei: detergent, loțiuni, șervețele, scutece. Pentru o pisică, mirosul are valoare de hartă a teritoriului, iar schimbările bruște pot semnala că mediul nu mai e predictibil. Pisicile se simt cel mai în siguranță atunci când au opțiuni și pot controla distanța față de ce le neliniștește. De aceea, înainte să vină bebelușul, merită să îi pregătești un spațiu care să îi confirme că teritoriul ei rămâne doar al ei. Ideal este să aibă locuri înalte, un ansamblu de joacă pentru pisici, un raft stabil sau un pervaz, de unde poate observa totul de sus, fără să fie obligată să stea aproape de agitație. În plus, ajută mult un spațiu mai liniștit în care să poată mânca, dormi și folosi litiera fără trafic intens și fără surprize. La fel de important este să aibă acces la resursele ei în liniște.
În ziua în care ajungeți acasă, e util să păstrați lucrurile cât mai simple și previzibile pentru pisică. Începeți cu normalitatea: salutați-o, vorbiți-i calm și păstrați 2-3 minute din rutina familiară, fără agitație și fără schimbări bruște de atitudine. Dacă cere contact, o mângâiere scurtă și liniștită poate ajuta. Apoi, lăsați partea de miros și observare să se întâmple în ritmul ei. Pisica ar trebui să poată vedea și citi situația de la distanța la care se simte ea confortabil, fără să fie ridicată în brațe ca să vadă și fără să fie împinsă spre bebeluș.
În același timp, sunt câteva lucruri pe care e bine să le evitați din start. Nu o pedepsiți pentru că e curioasă. Curiozitatea este normală și, de multe ori, un semn bun. Nu forțați contactul direct și nu transformați interacțiunea într-o probă pe care trebuie să o treacă. tratează-le ca pe un semnal, nu ca pe răutate. În astfel de situații, se recomandă să încetinești introducerea și să crești accesul la spații sigure și refugii. Nu în ultimul rând, și foarte important, este să nu lași niciodată pisica singură cu bebelușul, mai ales în primele săptămâni și luni. Chiar și o pisică blândă poate reacționa imprevizibil dacă se sperie de un sunet, dacă se simte înghesuită sau dacă bebelușul o apucă brusc (mai târziu, când începe să exploreze).
Așadar, regula sănătoasă este simplă: supraveghere de fiecare dată când sunt în aceeași încăpere, iar când nu puteți supraveghea, separare sigură: ușă închisă, pătuțul inaccesibil, sau un spațiu clar al pisicii în altă cameră. Pregătirea pisicii pentru venirea unui bebeluș înseamnă, în esență, trei lucruri: anticipare, rutină și spațiu sigur. Autor: Dr. Alina Sirbu.
Există situații când o pisică nu își poate îngriji puii nou-născuți din diverse motive sau când puii sunt orfani. În astfel de cazuri, este necesar să intervenim pentru a le oferi micuților îngrijirea de care au nevoie, implicit o nouă șansă la viață. Iar acest proces nu este unul deloc simplu, putând fi destul de solicitant. Mai ales dacă nu știm cum să facem corect acest lucru. Motiv pentru care am scris acest ghid despre cum ingrijim puii de pisică nou-născuți. - asigurarea unui management corect.
Dacă puii au o mama și se pot hrăni singuri, decizia de a introduce hrană artificială se bazează pe starea generală a puiului, greutatea la fătare și progresul sau comparativ cu ceilalți pui din cuib. Puii se pot hrăni suplimentar de 2-3 ori pe zi și între timp pot fi lăsați cu pisica mama pentru a fi alăptați. Când puii de pisică nou-născuți nu mai au mama este necesară îngrijirea artificială. Soluția ideală este găsirea unei mame-surogat care fie și-a pierdut puii, fie are un cuib mic. O pisica cu instincte materne puternice este mai bună decât orice îngrijire artificială. Aceasta va asigura puiului anumiți stimuli sociali și comportamentali precum și hrănirea și curățarea acestuia.
Dacă puiul dumneavoastră are nevoie de hrănire suplimentară, trebuie să îi calculați necesarul zilnic după formulă ce va fi prezentată mai jos. Trebuie să țineți cont că un pui de pisică sugar se hrănește de 4-6 ori pe zi. Puii de pisică nou-născuți care sunt slăbiți și mai mici au nevoie de hrănire de cel puțin 6 ori pe zi, mesele fiind împărțite în mod egal în 24 de ore. Este foarte important să țineți o evidență a greutății micuțului încă de la început. Astfel, îl veți cântări la un interval de 8 ore timp în primele 4 zile după fătare, apoi în fiecare zi, timp de două săptămâni, după care din 3 în 3 zile până ating vârsta de o luna.
Recipientele și tetinele folosite pentru alăptarea puiuților trebuie curățate meticulos și fierte. Nimeni în afară de dumneavoastră nu ar trebui să aibă acces în încăperea unde creșteți puii. Toți cei care ating puiii trebuie să se spele pe mâini înainte de a intra în contact cu aceștia, mai ales dacă au avut contact și cu alte pisici înainte. Multe boli infecțioase, mai ales cele virale, se pot transmite pisicuțelor de către persoanele care au intrat recent în contact cu o pisică adultă purtătoare simptomatică sau asimptomatică.
Dacă puiii nu reușesc să se hrănească cu laptele matern în primele două zile de viață, se poate lua în considerare administrarea de ser, subcutanat, de la o pisică sănătoasă pentru a le oferi puilor o oarecare imunitate până la aproximativ 6 săptămâni de viață. Se găsesc pe piață numeroase formule de lapte concepute special pentru puii de pisică nou-născuți, ce au o compoziție asemănătoare cu laptele matern. Laptele de vacă nu este corespunzător pentru puii de pisică și, de asemenea, nici laptele conceput pentru puii de câine.
Laptele praf pentru pisici se reconstituie adăugând apă călduță conform instrucțiunilor din ambalaj. Restul de lapte reconstituit rămas se refrigerează, dar nu se congelează. Această formulă oferă 120 calorii per 100 ml. Cea mai bună metodă pentru determinarea cantității de lapte necesar pentru fiecare pui este cântărirea fiecărui pisoi și folosirea unui tabel cu necesarul caloric. Compoziția laptelui praf comercial este similară, însă cantitatea exactă de hrană poate varia în funcție de produs. Pentru a calcula necesarul de lapte praf pentru fiecare masă, cântăriți puiul pe care doriți să îl hrăniți pentru a determina ce cantitate de lapte este necesar per zi. Când un pui este hrănit adecvat, abdomenul nu se simte tensionat sau destins. La vârsta de 3 săptămâni puteți da puiului lapte dintr-o farfurie mică pentru a-l învață să bea singur.
La formulele de lapte comerciale în general este adăugat în pachet și un biberon și câteva tetine de schimb. Acestea trebuie găurite cu un ac încins pentru a permite laptelui să curgă în picătură. Deschideți ușor gura puiului și înclinați biberonul la un unghi de 45 de grade pentru a evita ingerarea de aer. Când un pui a primit suficient lapte veți vedea cum acesta face buluci la nivelul gurii. O altă problemă care poate să pună viața puiului nou-născut în pericol este scăderea excesivă a temperaturii corporale. Pentru a evita acest lucru este necesar să mențineți puiul cald. Puteți improviza un incubator în câteva minute folosind o cutie de carton pe care să o divizați astfel încât fiecare pui să aibă compartimentul sau.
Ideal, incubatorul trebuie să aibă temperatura camerei, adică între 29.4 și 32.2 grade Celsius. Pentru a controla temperatura, este recomandat să plasați un termometru în interior. Puteți adăuga paturi dedesubtul cutiei, iar dacă temperatura nu se poate menține, puteți folosi un radiator cu termostat care emite căldură. Dacă alegeți radiatorul, aveți grijă ca acesta să nu emită o lumină puternică. Puii atât de tineri nu au nevoie de o cantitate mare de lumină pe zi. Pernele electrice nu sunt recomandate deoarece puii de pisică nou-născuți se pot deshidrata excesiv și pot căpăta arsuri consecutiv expunerii continue la căldură. În fiecare compartiment, sub fiecare pui, puteți pune un scutec sau câte o bucată de pet pad.
În afară de hrănire și incubare, pentru puii de pisică nou-născuți mai este la fel de importantă și curățarea. Astfel, în primele 3 săptămâni de viață ale puiului, după fiecare masă, cu o compresă de tifon înmuiată în apă călduță, ștergeți ușor în zona anală și genitală pentru stimularea urinării și defecării. Puii, la această vârstă, nu pot urina și defeca singuri. Așadar, acesta reprezintă un pas vital pentru ei. Primul semn al hrănirii excesive este reprezentat de apariția unui scaun moale și galben. Reduceți concentrația formulei diluând-o într-o treime de apă. Odată cu hrănirea excesivă se produce o accelerare a mișcării bolului alimentar la nivelul intestinului, fecalele devenind verzui. Acest lucru este datorat bilei neabsorbite. Reduceți concentrația formulei la jumătate. Dacă scaunul devine de consistență și aspectul laptelui înseamnă că puiul nu absoarbe deloc nutrienții. Puii de pisică nou-născuți hrăniți insuficient vor plânge continuu, sunt apatici, nu câștigă în greutate deloc și devin hipotermi. Unii pui au mai puține scaune decât alții. Acest lucru poate fi fiziologic, însă dacă scaunele eliminat au o consistență dură și puiul pare a avea dificultăți în eliminarea lor, atunci este o problemă. Constipația apare frecvent atunci când puiul trece pe o hrană solidă. Abdomenul puiului poate să apară ferm la atingere și pare destins. În acest caz, puteți administra puiului 1 până la 3 ml de ulei mineral. Țineți cont că puii sugari trebuie stimulați pentru a urina și a defeca. Puii care mănâncă deja o hrană solidă, în general nu mai necesită stimulare. Pentru mai multe sfaturi despre cum să îngrijiți puii de pisică nou-născuți, puteți găsi pe internet cărți special concepute pentru micuți. Felicitări pentru că ați devenit părintele unui pisoi!
După acomodarea noului pisoi în casă, este posibil să observați că acesta scoate sunete care seamănă cu un plânset. Să auzi puii de pisică plângând poate fi chiar trist. La fel ca un copil, pisoiul comunică cu dvs. prin sunete vocale. Un pisoi care plânge îți spune că are nevoie de ceva, imediat. Pisica dvs. Un pisoi plictisit este un pisoi (potențial) neastâmpărat, așa că țineți-l ocupat! Jucându-vă în fiecare zi cu pisoiul dvs. Cunoașterea nevoilor de dezvoltare și nutriționale ale pisoiului în primele luni vă va ajuta să identificați motivul pentru care plânge. Pisoii nou-născuți sunt surzi și orbi. În primele lor săptămâni de viață, este normal să auzim puii de pisică plângând sau mieunând spunându-le mamelor că le este foame sau că sunt necăjiți, afirmă Protecția pisicilor. De obicei, pisicuțele stau cu mamele lor până la vârsta de 8 săptămâni, pentru a se putea hrăni și a se simți confortabil. Procesul de înțărcare va începe de obicei la aproximativ 4 săptămâni și va dura 2-4 săptămâni. În timpul înțărcării, este posibil ca pisoiul să plângă pentru că îi este foame iar mama lui nu este prin preajmă să-l hrănească. Cum puteți ajuta: Dacă trebuie să vă hrăniți pisoiul cu biberonul, PDSA vă sfătuiește să-i hrăniți doar cu o formulă de lapte special concepută pentru pisoi. Alte tipuri de lapte, cum ar fi laptele de vacă, nu au același echilibru nutrițional și pot fi chiar dăunătoare pentru pisoiul dumneavoastră. Atunci când nu îi hrăniți, pisoii de până la 4 săptămâni ar trebui să stea într-o cutie de transport pentru pisici sau într-un loc special amenajat, sigur, cu o mulțime de pături sau prosoape pentru a le ține de cald.
Dinții de lapte ai unui pisoi vor începe să crească în jurul vârstei de 3 săptămâni și vor începe să fie înlocuiți cu dinții definitivi în jurul vârstei de 3 luni. Creșterea primilor dinți poate provoca un oarecare disconfort, afirmă PDSA, dar majoritatea pisicilor nu par să fie deranjate de ieșirea primilor dinți. Majoritatea pisicuțelor își ameliorează disconfortul mestecând lucruri, deși este posibil să plângă mai mult decât în mod normal. Dacă plânsul este însoțit de gingii roșii, umflate, cu secreții, sau dacă pisoiul dvs. se atinge mult cu labele în zona gurii, contactați-vă imediat medicul veterinar - este posibil ca pisoiul dvs. Cum puteți ajuta: Oferiți-i pisoiului dvs. jucării de mestecat sigure pentru pisici. Puteți folosi o lavetă rece și umedă pentru a șterge ușor gingiile pisoiului tău. În plus, acest lucru are avantajul de a vă obișnui pisica să vă lase să-i cercetați zona din jurul gurii, ceea ce va ușura ulterior periajul dinților.
Asigurați-vă că experiența este plăcută, deoarece nu vreți ca pisoiul dvs. să plângă mereu în timpul meselor. Pisoiul învață repede că dvs. sunteți cel care îi asigură hrana și este posibil să înceapă să plângă în jurul orelor de masă, ori de câte ori deschideți dulapul în care este depozitata mâncarea sau chiar dacă intrați în camera în care este depozitată mâncarea. Cum puteți ajuta: Dacă vă place o pisică vorbăreață, nu trebuie să faceți prea multe. Pe măsură ce pisoiul dvs. adolescent se apropie de vârsta adultă, corpul și creierul său continuă să crească și să se dezvolte. Pe măsură ce pisica se apropie de vârsta adultă, este important să le reevaluați litiera. Cum puteți ajuta: În cazul în care pisica sau pisoiul dvs. prezintă semne de suferință la folosirea litierei, primul pas este să fie evaluat de un medic veterinar. Cu toate acestea, crearea unui loc sigur, curat și confortabil pentru ca pisica dvs. să folosească baia este recomandată pentru toate pisicile, chiar și pentru cele care nu au nicio problemă. Gândiți-vă dacă litiera este suficient de mare pentru pisica dvs. și dacă acesteia îi place litiera. Litiera trebuie să fie de aproximativ 1,5 ori mai lungă decât pisica și ar trebui să se intre și să se iasă ușor în/din aceasta.
Moralele sonore ale pisoiului se vor schimba pe măsură ce acesta se transformă într-un adult tânăr și irascibil și nu numai. Christine O'Brien este o scriitoare, mamă și părinte de pisică de lungă durată ai cărui doi albaștri ruși conduc casa. Lucrarea ei apare și în Care.com, What to Expect și Fit Pregnancy, unde scrie despre animale de companie, sarcină și viața de familie. Felinele au o gamă largă de sunete prin care își exprimă sentimentele. Probabil cele mai cunoscute sunt mieunatul, torsul și sâsâitul. Acest articol „traduce” cele mai importante sunete de pisică în limba oamenilor. Pisicile își folosesc atât limbajul corpului, cât și vocea pentru a comunica. Coada ridicată, de exemplu, indică încredere. Pupilele dilatate pot indica o mare bucurie, dar și durere sau teamă. Dacă pisica are spatele arcuit, înseamnă că se simte amenințată. Pisicile comunică între ele și prin intermediul semnalelor olfactive. De exemplu, ele lasă așa-numitele urme de urină pentru a arăta altor pisici: “Acesta este teritoriul meu!”
Pe lângă asta animalele au la dispoziție un întreg repertoriu de sunete de pisică. Termenul tehnic pentru aceste sunete este “vocalizare”. Fiecare sunet de pisică are o anumită semnificație. Dar uneori limbajul felinelor poate fi și ambiguu. Dacă vrei să înțelegi cu adevărat pisica, traducerea corectă depinde întotdeauna de situația respectivă. În timp ce oamenii se bazează pe auzul lor pentru a învăța să vorbească, pisoii născuți surzi pot și ei să învețe diferitele sunete ale pisicilor. Se pare că abilitatea de a emite sunete este înnăscută și doar se perfecționează pe parcursul vieții. „Cum face pisica?” Dacă pui această întrebare unui copil mic, cel mai probabil vei primi răspunsul „Miau”.
În general mieunatul este considerat un sunet tipic pentru pisici. Dar ce înseamnă miau? Ce încearcă pisica ta să îți spună? Mieunatul unei pisici poate avea diferite semnificații în funcție de situație. Spectrul variază de la un scâncet vioi (“Mi”) până la un “Miaaauuu” sfâșietor. Fiecare pisică are propriul “dialect al mieunatului”. Unele pisici miaună mai mult, altele mai puțin. Pisicile siameze, de exemplu, sunt considerate a fi destul de vorbărețe. Mieunatul pe timp de noapte poate avea diverse cauze: pe lângă plictiseală sau foame, în spatele acestui zgomot de pisică se poate ascunde și o boală gravă. Dacă țipetele pisicii îți răpesc somnul în fiecare noapte, ar trebui să consulți un veterinar pentru a te asigura că felina nu are nimic. Știai că? Pisicile adulte nu folosesc aproape niciodată sunetul “miau” între ele. Mieunatul este rezervat pisoilor. Așa că atunci când pisicile Miaună, ele vorbesc cu oamenii „lor” în limbajul „bebelușilor”.
Ce înseamnă mieunatul pisicii tale? 🙀 Tipuri de mieunaturi și semnificațiile lor
Torsul pisicii sună ca un motor care zumzăie încet. Dacă pisica toarce, se simte bine. De exemplu felinele torc atunci când sunt mângâiate sau când primesc mâncare gustoasă. Dacă torc atunci când întâlnesc o altă pisică, acest lucru înseamnă de obicei: „Sunt calmă”. Pisoii sunt capabili să toarcă încă de la vârsta de o săptămână. În acest fel îi arată mamei lor că totul este în regulă. Mama le semnalează puilor prin tors că totul este în regulă imediat după ce s-a întors din una din „excurs thei”).
O pisică care toarce în poala ta are și un efect relaxant asupra noastră, a oamenilor. Experții au descoperit că acest sunet specific pisicii scade tensiunea arterială. Atenție: pisicile torc și atunci când sunt foarte stresate, când suferă foarte tare sau când sunt pe moarte. Ele folosesc acest lucru pentru a se calma. „Torsul rugător” este o combinație între tors și mieunat. Pisica scoate sunete de mieunat cu o frecvență specială în timp ce toarce. După cum sugerează și numele, felinele folosesc acest sunet de pisică atunci când vor ceva de la noi. Este versiunea mai prietenoasă și mai discretă a mieunatului.
Pisicile pot toarce în aproape orice situație din viață - timp de ore întregi, dacă vor: când inspiră, când expiră și chiar când mănâncă, sug sau dorm. Modul în care acestea produc sunetul de zumzet nu este încă pe deplin înțeles. Unii experți suspectează că acest sunet de pisică este produs de mușchii laringieni care dilată și contractă glota. Alții cred că osul hioid dur, neextensibil, care leagă limba de osul cranian, este responsabil pentru sunetul continuu de toarcere. O altă teorie este că faldurile de piele de lângă corzile vocale joacă un rol în producerea sunetului de toarcere.
Apropo, doar pisicile domestice, lincșii, oceloții, pumele și gheparzii pot produce acest sunet. Pisica ta scoate uneori sunete ca un porumbel? Dacă face un “Mrrp” prietenos, înseamnă că este bine dispusă și vrea să vorbească cu tine în limba sa. Acest „gângurit” înseamnă ceva de genul “bună, mă bucur să te văd!” sau “sunt aici” și, uneori, chiar și “hai cu mine!”. „Gânguritul” pisicilor trebuie înțeles ca un salut către oameni și alte feline. Mamele de pisoi emit sunete delicate de ciripit atunci când se întorc la puii lor. Unii motani folosesc acest mecanism pentru a-și curta „iubita” prin sunete afectuoase. Atunci când pisicile au dispute teritoriale sau de rang, ele urlă adesea îngrozitor. Acest așa numit „cântec al motanului” sună ca un bebeluș care plânge de durere pentru urechile oamenilor. “Cântecul” poate dura până la o jumătate de oră - până când fie se ajunge la o luptă, fie unul dintre adversari părăsește terenul. Motanii își folosesc această abilitate și pentru a curta femele în călduri.
O pisică va sâsâi atunci când este foarte furioasă sau se simte amenințată. Pentru a face asta, ea își deschide gura până la jumătate, își ridică buza superioară și își expune dinții. Apoi își încovoaie limba în sus, spre cerul gurii, și expiră scurt și violent. Expresia feroce a feței, împreună cu sâsâitul de pisică și răsuflarea de aer, le spune foarte clar celorlalți: “Până aici și nu mai departe!”. Dacă sâsâitul nu are niciun efect, pisica încearcă să își sperie adversarul scuipând. Aceasta este o expulzare bruscă de aer însoțită de un sunet înfricoșător. Pisica își poate arăta furia și prin mârâit sau mormăit. Aceste sunete sunt ultimul avertisment definitiv înainte de atac.
Unele pisici scot un sunet ciudat: ciripesc. Cele mai multe feline încep să ciripească atunci când stau la fereastră și privesc o pasăre. Acest așa-numit “ciripit” sau “chițăit” sună asemănător cu un clănțănit de dinți. Cum trebuie înțeles acest comportament? O teorie este că pisicile își scrâșnesc dinții pentru a exersa mușcătura de gât pe care o folosesc în mod normal pentru a-și ucide prada. O altă explicație ar putea fi frustrarea: la urma urmei, prada se află chiar în fața nasului lor și totuși nu pot ajunge la ea.
tags: #pui #de #pisica #care #amite #ca
Postări populare:
- explicatii despre densitatea de sarcina electrica in vid si in campuri electromagnetice
- Cum să previi iritația de scutec
- Hrănirea puilor de pisică orfani: pași cu biberonul
- Îngrijire de calitate în timpul nașterii la Doctori maternitatea Fălticeni
- Incubare corectă: etapele dezvoltării embrionare a oului de găină