Mulţi obstetricieni încă consideră că prezenţa patologiei oculare, precum miopia, decolarea retiniană, glaucomul sau diabetul la gravidă, reprezintă o indicaţie de naştere asistată şi chiar de naştere prin cezariană. Conform literaturii disponibile în prezent nu s-a ajuns la un consens în managementul optim al gravidei cu patologie retiniană cu risc crescut.
În ciuda acestor argumente teoretice, nici un studiu nu menţionează vreo modificare retiniană după naşterea pe cale vaginală şi nu există date concludente în literatura de specialitate referitoare la managementul optim al gravidei cu patologie retiniană cu risc crescut(2). Katsulov descrie şapte cazuri de femei cu miopie mare care au născut pe cale vaginală fără nici o deteriorare a vederii. Prost a constatat faptul că la 46 de paciente nu a existat nici o progresie a miopiei, dar a observat hemoragii retiniene şi edem macular. Neri urmăreşte 50 de femei cu miopie şi naştere vaginală fără modificarea aspectului polului posterior. Progresia leziunilor retiniene asociate miopiei imediat după naştere şi la un an post-partum nu apare în nici un studiu publicat până la momentul actual(2,3,4,6,9,10).
În timpul sarcinii apar multiple modificări ale organismului, majoritatea reversibile, care influenţează toate organele. Unele dintre aceste modificări implică şi funcţia vizuală. Mai exact, dintre problemele oculare preexistente, cel mai mare interes îl prezintă miopia, o problemă globală, cu frecvenţă în creştere şi prevalenţă variabilă intercontinental. Mulţi obstetricieni recomandă încă naşterea asistată instrumental (cu forceps sau vacuum) sau naşterea prin cezariană în cazul gravidelor cu patologie retiniană, glaucom sau diabet. Argumentul pe care se bazează este modificarea presiunii intraoculare şi a forţelor de tracţiune asupra retinei în stadiul avansat al travaliului, respectiv în expulzie.
În consecinţă, femeile cu dioptrii mari nu sunt neapărat excluse atunci când optează pentru procedura naşterii naturale. În timpul travaliului, presiunea sângelui creşte şi descreşte constant, ceea ce poate amplifica subţierea zonei sensibile a fundului de ochi. Miopia reprezintă dificultatea de a capta obiectele aflate la distanță. Aceasta poate apărea drept consecinţă a mai multor cauze, cea mai frecventă fiind cea genetică. Peste 85% dintre copiii care suferă de miopie au dobândit această problemă cel puțin de la unul dintre părinți.
În cazul naşterii naturale cu miopie, se impune o atenţie deosebită pentru a preîntâmpina eventualele complicaţii oculare în timpul travaliului. Printre aceste complicaţii se numără degenerescenţa maculară, leziuni maculare, hemoragie retiniană sau orbire. Modificările oculare care au loc în timpul sarcinii recomandă amânarea chirurgiei refractive până după momentul naşterii şi după ce a trecut perioada menstruală. Astfel, problemele hormonale se normalizează, iar tratamentul postoperator poate fi urmat corespunzător, fără grija că ar putea afecta fătul. Este important de reţinut faptul că, operaţia influenţează doar valoarea dioptriilor, fără să atingă retina.
Miopia poate fi patologică sau non-patologică. În cazul ultimei categorii, structurile de refracţie ale ochiului sunt normal dezvoltate, iar dioptriile sunt de cel mult - 6. Miopia patologică apare în copilărie, iar dioptriile progresează constant depăşind limita de - 6. Este foarte important ca pe parcursul sarcinii, femeile gravide să observe dacă lentilele de contact sau ochelarii de vedere sunt la fel de eficienți ca înainte. Dacă sunt identificate schimbări în ceea ce privește acuitatea vizuală, atunci lentilele sau ochelarii pot fi adaptați la noile dioptrii.
Primele controale oftalmologice recomandate: între săptămânile 10-14, apoi între săptămânile 32-36. Legătura dintre miopie și naştere naturală nu mai este un motiv de îngrijorare. Aşadar, dacă ai miopie poţi naşte natural, dar trebuie avute în vedere câteva potenţiale riscuri. Complicaţiile apărute la nivel ocular în timpul travaliului sunt influenţate mai puţin de valoarea dioptriilor şi mai mult de sensibilitatea fundului de ochi. Dacă în urma investigaţiilor oftalmologice se constată existenţa unor leziuni care predispun la dezlipirea retinei, atunci specialistul poate recomanda naşterea prin cezariană.
La ora actuală, părerile sunt împărţite şi nu s-a ajuns la un consens legat de calea de naştere şi necesitatea profilaxiei leziunilor retiniene prezente. Mulţi obstetricieni recomandă încă naşterea asistată instrumental sau cezariană în cazuri de patologie retiniană, glaucom sau diabet, dar în ciuda acestor afirmaţii, nu există date concludente care să indice necesitatea profilaxiei teoretice. Studiile pe loturi mari arată că, în timpul sarcinii, modificările dioptriilor sunt de regulă tranzitorii, iar majoritatea tulburărilor de vedere sunt reversibile după naştere.
Ce poate afecta vederea în timpul sarcinii?
Modificările hormonale pot afecta vederea; riscurile includ sindromul ochiului uscat, fotofobia, preeclampsia în sarcină cu posibile efecte asupra retinei, hipertensiunea gestaţională, diabetul gestaţional şi alte tulburări vasculare. Preeclampsia poate duce la dezlipire de retină, edem retinian sau papilă edematoasă, însă aceste tulburări sunt deseori temporare şi dispar după naştere.
Diabetul gestational poate exacerba retinopatia diabetică. Modificările dioptriilor pot apărea ca rezultat al fluctuaţiilor hormonale sau al retenţiei de lichide. În timpul sarcinii se recomandă examenul oftalmologic pentru depistarea potenţialelor modificări retiniene, cu monitorizarea regulată a fundului de ochi şi a tensiunii intraoculare.
Când trebuie să mergi la consult oftalmologic în sarcină?
Se recomandă două consultaţii: între săptămânile 12-14 şi între 28-30 de săptămâni. Dacă ai miopie, consultul poate fi lunar pentru monitorizarea evoluţiei. Diagnosticul se stabileşte prin examenul de refracţie, evaluarea stării retinei, examinarea fundului ocular şi a presiunii intraoculare. Se efectuează oftalmoscopie, biomicroscopie şi, dacă este necesar, fotocoagulare laser.
Ce tulburări de vedere poți avea în sarcină?
Sindromul ochiului uscat, fotofobia, vederea înceţoşată, dificultăţi de acomodare şi adaptare la lentile sau ochelari. Preeclampsia poate determina vedere înceţoşată, diplopie sau părţi din câmpul vizual. Hipertensiunea gestaţională poate provoca modificări temporare ale dioptriilor. Vederea poate reveni la normal după naştere.
În cazul miopiei, studiile pe grupuri mari de femei nu au demonstrat creşterea riscului de rupere sau de dezlipire de retină în timpul naşterii naturale; deci naşterea naturală poate fi aleasă în siguranţă dacă nu există leziuni retiniene care să incrementeze riscul. Cu toate acestea, orice decizie privind naşterea trebuie discutată cu obstetricianul şi cu un oftalmolog.
Naştere naturală vs cezariană în cazul miopiei
Poți naște natural dacă ai miopie, iar cezariană este indicată în cazurile în care naşterea vaginală prezintă riscuri pentru mamă sau pentru copil. Este recomandat ca în preconcepţie sau înainte de naştere să se efectueze o examinare detaliată a retinei pentru a identifica eventuale leziuni şi a planifica cea mai sigură modalitate de naştere. Operaţia cezariană poate fi indicată în prezenţa unor complicaţii obstetrice sau a unor patologii oculare avansate, dar decizia se discută cu echipa multidisciplinară.
Pregătire pentru cezariană
Pregătirea include discuţii cu obstetricianul, stabilirea motivelor pentru cezariană, regim alimentar în apropierea intervenţiei, igienă personală, întreruperea anumitor medicamente şi pregătire emoţională. În ziua operaţiei, pacientei i se poate administra anestezie spinală sau epidurală, sau generală în caz de urgenţă. Îndepărtarea corpului fecal poate fi recomandată înainte de operaţie, iar obstetricianul va asigura monitorizarea continuă a mamei şi a fatului.
Desfășurarea operației de cezariană
Operația poate fi planificată sau făcută în urgenţă. Se efectuează anestezie, apoi se spală zona operată şi se face incizia abdominală transversală (Pfannenstiel) sau, în cazuri de urgenţă, verticală. Uterul este deschis pentru extragerea copilului, cordonul ombilical este tăiat, iar nou-născutul este evaluat, plasat în contact piele pe piele dacă este posibil. După naștere, placenta este expulzată, iar uterul este suturat strat cu strat, urmat de sutura peretelui abdominal. Monitorizarea postoperatorie survine în secţia de terapie pentru eventuale complicații.
Nastere cezariana în direct la Medlife 2018!!! 🇷🇴🇷🇴🇷🇴
Recuperarea după cezariană
Recuperarea implică primele 24 de ore în secţie, cu controlul durerii, monitorizarea sângerării, îngrijirea plăgii şi alăptarea în poziţii confortabile. Primele 2-6 săptămâni conduc la o vindecare lentă; activitatea fizică trebuie reintrodusă treptat, evitând efortul intens, iar ridicarea obiectelor grele este limitată. Un consult la aproximativ 6 săptămâni este indicat pentru evaluarea vindecării inciziei şi starea generală a pacientei.
Nașterea prin cezariană poate fi planificată în situații în care există motive medicale temeinice. Însă decizia este individuală și trebuie discutată cu obstetricianul și oftalmologul în contextul patologiei retiniene și a altor factori de risc.
Ulterior cezarianei, monitorizarea oftalmologică poate continua pentru a evalua orice schimbare oculară în perioada postpartum, în special dacă există complicații asociate sau tratamente anticoagulante care necesită supraveghere.
tags: #recomandare #oftalmolog #cezariana
Postări populare:
- Utilizarea Amoxicilină-Calcavulanic în sarcină: ghid practic pentru sarcinile cu Amoxiplus
- Detalii despre specialiști ginecologi la MedLife Unirii
- Ghid practic: sângerare vaginală după contact sexual la femeile postnatale și aflate în menopauză
- Află mai multe despre provocările și progresele Spitalului de Oncologie Pediatrică
- Ghid complet: Jucării cu luminițe pentru dezvoltare