Potrivit legislației în vigoare, copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Altfel spus, dat fiind faptul că respectivul copil a fost conceput (încă) în timpul căsătoriei, se prezumă, până la proba contrară, că soțul mamei este tatăl acestuia. Într-o atare situație, în Registrul de Stare Civilă, la rubrica „tatăl”, este menționat numele soțului mamei, și nu al eventualului tată biologic. Paternitatea copilului din căsătorie, reglementată de lege și menționată în Registrul de Stare Civilă, poate fi înlăturată doar printr-o hotărâre judecătorească prin care să se constate că soțul mamei nu este tatăl copilului născut sau conceput în timpul căsătoriei.

Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), minorul are dreptul la identitate și dezvoltare personală. În sfera acestui drept intră și interesul „de a obține informațiile necesare pentru a afla adevărul cu privire la aspecte importante ale identității personale, cum ar fi identitatea părinților”. Pentru a asigura respectarea acestui drept, legiuitorul a conceput un mecanism prin intermediul căruia se poate tăgădui (contesta) paternitatea copilului. Aceasta se cheamă „acțiunea în tăgada paternității” și este prevăzută de dispozițiile art. 429 și următoarele din Codul civil.

Acțiunea în tăgada paternității

Această acțiune are ca scop „răsturnarea prezumției de paternitate atunci când este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului”. În mod evident, când copilul este decedat, acțiunea se pornește împotriva mamei sale și, dacă este cazul, a altor moștenitori ai săi. Mama sau copilul pot introduce acțiunea împotriva soțului. Dacă soțul este decedat, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lui. Tatăl biologic poate introduce acțiunea împotriva soțului mamei și a copilului. Dacă aceștia sunt decedați, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor.

În ce termen poate fi introdusă o astfel de acțiune? Întrucât fiecare dintre persoanele ce pot pretinde vreo legătură cu copilul află despre existența acestuia la intervale de timp diferite, și termenul pentru introducerea unei astfel de acțiuni curge diferit. Astfel: soțul mamei poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani, care curge diferit, fie (i) de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespunde realității. Dacă soțul a murit înainte de a cunoaște că este prezumat ca tată al copilului ori de a afla că prezumția nu corespunde realității, fără a porni acțiunea, aceasta poate fi pornită de către moștenitori în termen de un an de la data decesului. Mama poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani de la data nașterii copilului. Tatal biologic poate introduce acțiunea în tăgada paternității pe tot parcursul vieții sale. Mai mult, în caz de deces, moștenitorii săi pot formula o astfel de acțiune în termen de cel mult un an de la data decesului. Desigur, în cazul acțiunii formulate de către presupusul tată biologic, o astfel de acțiune poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternității sale față de copil. Copilul poate intenta o astfel de acțiune pe tot parcursul vieții acestuia. Acțiunea în tăgada paternității poate fi introdusă și în timpul minoriții sale, prin reprezentantul său legal.

La ce instanță se introduce acțiunea în tăgada paternității?

O astfel de acțiune se încadrează în acele cereri date de Codul civil în competența instanței de tutelă şi de familie, motiv pentru care, din punct de vedere material, acțiunea în tăgada paternității trebuie introdusă la Judecătorie (iar nu Tribunal sau Curte de Apel). Cât privește judecătoria la care trebuie introdusă, legiuitorul a stabilit faptul că într-o astfel de acțiune sunt competente mai multe instanțe, respectiv, fie cea de la domiciliul reclamantului, fie cea de la domiciliul pârâtului. Astfel, spre exemplu, dacă acțiunea ar fi formulată de către copil, care are domiciliul în București, sector 1, împotriva soțului mamei, care ar avea domiciliul în Buzău, aceasta ar putea fi introdusă fie la Judecătoria Sectorului 1 București, fie la Judecătoria Buzău.

Care sunt efectele admiterii acțiunii?

Principalul efect al unui astfel de demers, dar și rațiunea pentru care se inițiază, îl constituie lămurirea situației minorului. Pentru stabilirea filiației, este necesar mai întâi ca filiația prezumată să fie tăgăduită. Apoi, de această lămurire depind o serie de efecte patrimoniale și nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la nume, dreptul de a fi parte dintr-o familie, răspunderea părintească, respectiv calitatea de moștenitor, etc. În mod cert, un astfel de proces este unul solicitant atât pentru soți și presupusul tată biologic, dar mai ales pentru copilul în cauză, a cărui dezvoltare psihică și emoțională poate fi afectată puternic de aceste conflicte legate de paternitate. Tocmai de aceea recomandăm ca întreaga procedură să fie tratată cu mare atenție de către adulții implicați în acțiune așa încât efectele negative asupra copilului să fie diminuate pe cât de mult posibil.

Dispunerea practică și exemple

  • Primul pas pentru tatăl convins că e părinte biologic este recunoașterea voluntară. Mergi la oficiul de stare civilă de la locul nașterii copilului sau unde locuiești tu, cu actul tău de identitate, certificatul de naștere al copilului și declarația mamei (nu e mereu obligatorie, dar ajută). Completezi o cerere simplă, semnezi în fața funcționarului - gata, în 2-5 zile primești un nou certificat cu numele tău inclus. Costă sub 50 lei taxă timbru.
  • Cadrele explicate includ exemple din practică: un cuplu din Timișoara cutat s-a recunoscut paternitatea imediat după naștere, iar ulterior au custodie comună; un caz în care tatăl biologic a dovedit paternitatea prin test ADN autorizat de instanță.
  • Pregătește copii legalizate ale documentelor și, dacă ești minor, consimțământ parental. Dacă mama nu vrea sau tatăl nu are acces la acte, soluția este acțiunea în constatare paternitate la judecătorie. Depui cerere cu probe: mesaje, martori, poze, extrase conturi comune. Procesul durează 6-12 luni, cu termene la 2-3 luni.
  • Controversele frecvente includ depășirea termenului de 3 ani pentru recunoaștere voluntară, necesitatea confirmării prin test ADN autorizat de instanță, și necesitatea intervenției instanței pentru protejarea interesului copilului.
  • În cazul copiilor născuți în afara căsătoriei, paternitatea tradițională poate necesita recunoaștere explicită sau tăgadă în instanță; în situațiile în care mama nu vrea recunoașterea sau tatăl nu are acces la acte, instanța poate interveni în mod accelerat prin ordonanțe și măsuri provizorii.

Consecințe: dacă acțiunea de tăgadire a paternității este admisă, starea civilă se modifică: copilul poate pierde prezumția de paternitate a soțului mamei și poate dobândi filiația în favoarea tatălui biologic sau a mamei, în funcție de rezultatul hotărârii. În plus, pot apărea modificări ale numelui de familie al copilului, în funcție de situație, iar taxa de administrare și costurile de acțiune pot implica cheltuieli semnificative pentru părți.

Recomandăm medierea familială înainte de instanță pentru a evita conflictele de durată, a conserva relațiile și a reduce costurile. Totodată, este esențial să se înțeleagă că incertitudinile pot afecta dezvoltarea psihologică a copilului și că o clarificare rapidă poate facilita coexistența într-un cadru familial stabil.

Infographic: Procesul tăgăduirii paternității și recunoașterea paternității

Art. 425 Acțiunea în stabilirea paternității

Ilustrații practice și termeni cheie

Aspect Descriere
Prezumpția de paternitate Tatăl legal este soțul mamei dacă copilul a fost conceput sau născut în timpul căsătoriei.
Acțiunea în tăgada paternității Procedură judiciară menită să înlăture prezumpția în caz de imposibilitate ca soțul să fie tatăl.
Termene 3 ani pentru soțul mamei, 3 ani pentru mamă, 3 ani sau întreaga viață pentru tatăl biologic; perioade pot fi suspendate sau extinse în cazuri complexe.
Instanța competentă Judecătoria; competența poate fi la domiciliul reclamantului sau la domiciliul pârâtului.
Probe Test ADN autorizat, interogarea, înscrisuri, martori, acte de identitate, dovezi indirecte.

Articolul relevantelor prevederi ale Codului Civil explică clar caracterul irevocabil al recunoașterii de paternitate și condițiile în care aceasta poate fi contestată sau înlăturată, precum și situațiile în care recunoașterea poate avea efecte retroactive în registrul de stare civilă. Controversele doctrinare privesc modul în care sarcina probei se distribuie în caz de contestare, în special când mama sau copilul contestă recunoașterea.

Fiecare caz este unic, iar impactul asupra copilului poate fi semnificativ. Dacă situația ta seamănă cu cele descrise sau vrei o părere clară înainte de orice demers, contactează un avocat specializat în dreptul familiei pentru a evalua pașii exacți, documentele necesare și strategiile de protecție a intereselor copilului.

tags: #recunoasterea #paternitatii #copil #conceput #de #altcineva

Postări populare: