Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii. Acțiunea se introduce de…
Cine poate porni acțiunea și cine poate interveni
Noul Cod Civil a extins sfera persoanelor care pot porni acţiunea în tăgada paternităţii. Astfel, conform dispozițiilor legale în vigoare aceasta poate fi porniă de către: 1. soţul mamei 2. mamă 3. tatăl biologic 4. copil. De asemenea, ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii.
Tăgada paternităţii de către soţul mamei: Tatăl prezumat poate introduce acţiunea în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soţul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumul nu corespunde realității. Dacă soțul a murit înainte de împlinirea termenului, fără a porni acțiunea, aceasta poate fi pornsă de moștenitori în termen de un an de la data decesului.
Tăgada paternității de către mamă: Mama copilului poate introduce acțiunea în tagada paternității în termen de 3 ani de la data nașterii copilului. Mama sau copilul poate introduce acțiunea împotriva soțului; dacă soțul este decedat, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lui. Dreptul la acțiune al mamei copilului poate aparține acesteia, precum și moștenitorilor ei, dobândind calitatea de reclamantă.
Acțiunea în tăgada paternităţii introdusă de către pretinsul tată biologic poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternității sale față de copil. Dreptul la acțiune nu se prescrie în timpul vieții tatălui biologic. Dacă tatăl biologic decedează, acțiunea poate fi formulată de moștenitorii săi în doar un an de la data decesului.
Copilul poate introduce acțiunea în orice moment, indiferent dacă este minor sau major, deoarece legea nu impune un termen limită. În timpul minorității sale, acțiunea se pornește de copil prin reprezentantul său legal, iar dreptul la acțiune nu se stinge în timpul vieții copilului (este imprescriptibil).
Interesele moștenitorilor: moștenitorii pot avea interes în formularea cererii, întrucât drepturile și obligațiile pot fi transmise în cursul procesului, inclusiv calitatea procesuală, active sau pasive. Dacă existentă, un copil predecedat poate fi parte în contradicție cu mama sau cu alți moștenitori, conform art. 429 alin. (2) C. Civ.
Procedura și probele în acțiunea de tăgadă a paternității
Care sunt mijloacele de probă în cazul acțiunii în tăgada paternității? Procedura implică prezentarea probelor necesare pentru a susține contestarea. Pentru dovedirea paternității este admissibil orice mijloc de dovadă: înscrisuri, martori sau interogatoriu. Recunoașterea mamei nu este, însă, suficientă dacă nu este însoțită de alte probe.
Expertiza medico-legală este cel mai frecvent mijloc de probă și poate include: serologică, antropologică, dermatoglifică, genetică (ADN) - testul ADN fiind cel mai fiabil și concludent; poate confirma sau infirma paternitatea cu o acuratețe ridicată. Alte expertize includ capacitatea de procreare și determinarea datei probabile a concepției.
Efectele admiterii acțiunii în tăgada paternității, odată cu hotărârea definitivă: copilul devine copil din afara căsătoriei, iar stabilirea filiației se poate face în mod ireversibil. Numele tatălui poate fi eliminat din certificatul de naștere, iar copilul poate purta numele mamei; în unele situații, poate fi înlocuit cu numele tatălui biologic dacă acesta este cunoscut și recunoscut ulterior.
Efecte asupra autorității părintești, locuinței, întreținerii și moștenirii
Autoritatea părintească: în ipoteza admiterii acțiunii, tatăl prezumat își pierde autoritatea părintească asupra copilului; mama poate continua să decidă asupra educației, îngrijirii medicale sau a altor chestiuni importante, iar, în cazuri ulterioare, un nou tată biologic recunoscut poate dobândi autoritatea părintească.
Locuința copilului: în situația în care tatăl prezumat nu mai este recunoscut ca tată biologic, mama devine unic părințiă cu drepturi și obligații legale, iar aceasta va decide asupra locuinței copilului.
Obligația de întreținere: soțul mamei nu va mai datora întreținere pentru viitor; restituirea pensiei de întreținere poate fi cerută de către ce a executat obligația nedatorată, de la fostul plătitor sau de la noul tată biologic, în funcție de circumstanțe.
Dreptul la moștenire: moștenirea copilului soțului mamei depinde de stabilirea filiației legale. Dacă nu există filiație legală sau adopție, copilul nu are drepturi la moștenirea legală a soțului mamei; poate primi însă moștenire testamentară dacă este legatar. Dacă există un nou tată biologic recunoscut, copilul va dobândi drepturi succesorale în raport cu acesta.
Prescripția și relevanța termenelor în practică
Prescripția acțiunii în tăgada paternității este deseori ignorată în practică. Prescripția operează doar dacă este invocată de partea adversă. Articolele relevante prevăd termene diferite pentru diferitele situații (de exemplu, 3 ani de la nașterea copilului pentru soțul mamei, sau 3 ani de la aflarea că prezumția nu corespunde realității). În cazul copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a noului cod, se aplică vechea legislație a codului familiei din 1953.
Este esențial să se determine dacă prescripția este aplicabilă în cazul în care acțiunea este inițiată după ce copilul a ajuns major, însă dreptul la acțiune al copilului rămâne intact. În cazul minorilor, acțiunea se poate promova prin reprezentantul legal, iar în cazul adultului, poate fi introdusă direct de către copil sau de către moștenitorii acestuia, după caz.
Relația cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Hotărârea Ostace c. României și alte referințe relevante indică necesitatea protejării interesului superior al copilului și asigurării justului echilibrului între drepturile părinților și dreptul copilului la viața privată și la filiație. Curtea a subliniat că lipsa reprezentării adecvate a minorului sau inexistența asistenței tutelare poate constitui încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În practică, judecătorii au obligat adesea instanța să asigure prezența autorității tutelare, să ofere asistență minorului și să gestioneze procedurile în interesul superior al copilului, inclusiv posibilitatea testelor ADN în condiții corespunzătoare.
Procesul civil în România: Pași cheie, drepturi, etape, și aspecte generale
- Persoanele care pot iniția acțiunea: soțul mamei, mama, tatăl biologic, copil, moștenitorii acestora.
- Termenele principale: 3 ani pentru majoritatea cazurilor; prescripția poate fi diferită în funcție de momentul aflației despre nepotrivirea prezumției.
- Probe principale: ADN; serologică; antropologică; martori; înscrisuri; interogatoriu.
Observații practice și întrebări frecvente
Un aspect practică important: în cazul majorității spețelor, testul ADN rămâne elementul decisiv pentru stabilirea filiației reale. Întrebările despre corectitudinea procedurii, protecția intereselor minorului și punerea în balanță a drepturilor tuturor părților trebuie soluționate prin hotărâri motivate, în scopul clarificării stării civile a copilului și a obligațiilor de întreținere și de moștenire.
În cazul familiei, tăgada paternității poate aduce modificări semnificative în consecințe: schimbarea numelui, modificări ale autorității părintești, posibilitatea unui alt tată biologic să dobândească drepturi, precum și actualizarea situației de întreținere și de moștenire.
tags: #repunerea #in #termenul #de #fomrulare #a
Postări populare:
- Ghid complet: cum obții concediul paternal în Moldova
- Conceptul de sarcină electrică q și implicațiile sale în interacțiunile electrostatice
- Colaborarea dintre neonatologie, pediatrie și psihologie la Baia Mare
- Prim ajutor pentru gravidă: pași esențiali și proceduri în caz de urgență
- Descoperă cum să alegi tricicleta bebe sigură și educativă, fără pedale