Avortul repetat sau recurent sau boala abortivă Avortul spontan recurent este definit drept: două (conform Organizației Mondiale a Sănătății - OMS), trei (conform Societății Americane pentru Medicină Reproductivă) sau mai multe avorturi consecutive înainte de a 20-a săptămână gestațională. Aceste definiții situează incidența avortului recurent la 3-5% din totalul cuplurilor de vârstă reproductivă. Diagnosticul și tratamentul cauzelor
Stil de viață și comportament
Unele studii au indicat că un nivel mai ridicat de stres în timpul sarcinii precum și consumul crescut de cafea în perioada periconcepțională și în sarcina timpurie ar putea fi asociate cu un risc crescut de pierdere a sarcinii. De asemenea există o asociere puternică între fumat și afectarea sarcinii și nou-născutului prin probleme precum: sarcina extrauterină, suferința și moartea fetală, placenta previa, nașterea prematură, greutatea mică la naștere și malformații congenitale. Stoparea fumatului este, prin urmare, recomandată tuturor gravidelor.
Factori genetici
Anomaliile cromozomiale ale embrionului / fătului sunt cauza cea mai frecventă a avortului spontan. Cu cât avortul apare mai devreme în timpul sarcinii, cu atât este mai probabil să existe o anomalie cromozomială a sa. Riscul de trisomie embrionară / fetală crește cu vârsta maternă. Anomaliile genetice responsabile pentru avort sunt variate. Cea mai frecventă cauză a avortului este trisomia 16, urmată de trisomia 22. Triploidia a fost detectată la aproximativ 15% din feții anormali citogenetic. Monosomia X este responsabilă pentru aproximativ 20% dintre avorturile care apar în primul trimestru de sarcină. Nu s-a găsit asociere cu vârsta maternă pentru monosomia X, poliploidie sau tulburări cromozomiale structurale. În schimb, o anomalie cromozomială echilibrată la unul dintre parteneri a fost confirmată la aproximativ 4-5% dintre cuplurile care au avut 2 sau mai multe avorturi. În aproximativ 1% dintre sarcini, un set dezechilibrat de cromozomi a fost detectat în timpul procedurilor de diagnostic prenatal sau după naștere.
Astfel, în prezența avortului recurent se recomandă efectuarea analizei citogenetice. Acest lucru se poate face prin analiza cromozomilor ambilor parteneri înainte de concepție și din probe de țesut de la produsul de concepție avortat. Ambii parteneri trebuie să efectueze testarea citogenetică dacă se detectează o anomalie cromozomială structurală în țesutul embrionului/fătului. Dacă la unul sau ambii părinți sunt detectate anumite anomalii genetice, riscul de avort sau de naștere a unui copil cu probleme geentice este crescut, în funcție de defectele genetice constatate. Acest lucru va influența procedurile de diagnostic antenatal pentru toate sarcinile ulterioare, sau poate conduce la recomandarea de testare genetică preimplantațională după fertilizare in vitro, dacă sunt prezente anomalii cromozomale familiale sau o boală monogenetică.
3. Factorii anatomici - afecțiuni ale uterului Riscul de avort spontan este mai mare la femeile cu uter septat, iar cauza acestei asocieri nu este pe deplin cunoscută. Nu este clar dacă există o asociere între avortul recurent și alte malformații uterine, cum ar fi uterul arcuat sau uterul bicorn. Unele studii observaționale au arătat o rată mai mare, dar nu statistic semnificativă, de avorturi la femei cu fibroame intramurale și fără implicare submucoasei. Câteva studii nu au arătat nicio reducere semnificativă a riscului de avort după ce fibroamele uterine au fost rezecate. Nu este clar dacă, la fel ca și în cazul fibroamelor submucoase, polipii intracavitari cresc riscul de avort. Ecografia transvaginală, sonohisterografia sau histeroscopia sunt recomandate la femeile cu avort recurent pentru a exclude malformațiile uterine, fibroamele uterine submucoase și polipii. Se recomandă histeroscopia pentru a exclude aderențele intrauterine. Rezecția histeroscopică a septului uterin este recomandată femeilor cu avort recurent și uter septat. Intervenția chirurgicală nu este indicată pentru alte malformații ale uterului, cum ar fi uterul bicorn, didelf sau arcuat. De asemenea, se recomandă rezecția histoscoscopică a aderențelor intrauterine și a polipilor persistenți pentru a preveni avortul la femeile cu avort recurent.
4. Factori infecțioși Deoarece asocierea dintre infecții și avort recurent este neclară, screeningul infecțios al secreției vaginale nu este recomandat la femeile asimptomatice cu avort recurent. O biopsie endometrială poate fi, însă, efectuată la femeile cu avort recurent pentru a exclude endometrita cronică. Antibioterapia poate fi administrată femeilor cu avort recurent și endometrită cronică pentru a preveni avortul.
5. Factori endocrini Conform unei analize retrospective, afecțiunile tiroidiene sunt asociate cu rate crescute de avort. Nivelurile crescute de autoanticorpi tiroidieni, hiperandrogenismul, rezistența la insulină, diabetul, obezitatea, par a fi asociate cu rate mai mari de avort spontan. Astfel, în prezența avortului recurent se recomandă o evaluare endocrină care determină funcția tiroidiană. Afecțiunile tiroidiene manifeste trebuie tratate înainte de concepție. De asemenea se determină indicele de masă corporală (IMC-ul). Femeile cu obezitate IMC ≥ 30 kg/m2 trebuie evaluate suplimentar pentru a determina existența unui sindrom metabolic, fiind totodată încurajate să slăbească.
6. Factorii psihologici Nu există dovezi suficiente care să arate că avortul recurent poate fi cauzat direct de factori psihologici, cum ar fi stresul. Femeile cu antecedente de boli mintale, femeile infertile, cele cu resurse sociale limitate sau cele care se confruntă cu sentimente de vinovăție legate boala abortivă, trebuie informate despre asistența și sprijinul psihosocial pe care îl pot primi.
7. Factori imunologici Factorii alloimuni Activarea în exces a sistemului imunitar duce la condiții nefavorabile pentru implantare și este asociată cu o probabilitate crescută de avort recurent. Mai multe studii au arătat o creștere a anumitor tipuri de leucocite în sângele pacientelor cu avort recurent. Investigații alloimune, teste de funcție a limfocitelor, teste genetice moleculare imunologice, nu sunt recomandate de rutină, cu excepția cazului în care există dovezi ale unei tulburări autoimune preexistente.
Factori autoimuni Testarea sindromului antifosfolipidic folosind parametrii clinici și de laborator este recomandată la femeile cu avort recurent. Sindromul antifosfolipidic este prezent doar dacă sunt îndeplinite atât criteriile clinice cât și cele de laborator. Terapia cu aspirina cu doze mici și heparină cu greutate moleculară mică este recomandată femeilor cu avort recurent și sindrom antifosfolipidic. În clinica noastră, evaluarea și prescrierea medicației este realizată de către un medic hematolog specialist. Tratamentul cu aspirină și heparină trebuie inițiat imediat ce testul de sarcină este pozitiv. Administrarea de aspirină trebuie să continue până la 34 de săptămâni gestaționale, administrarea de heparină continuând cel puțin 6 săptămâni post-partum.
8. Coagulare În ultimii ani, evaluarea trombofiliei materne ca factor important de risc pentru avortul recurent s-a schimbat semnificativ. Tinte de trombofilie efectuate numai pentru prevenirea avortului nu sunt recomandate. Unele ghiduri propun testarea trombofiliei pentru femeile cu avort recurent numai dacă au antecedente medicale sau familiale de evenimente tromboembolice. Terapia anticoagulantă pentru prevenirea tromboembolismului matern poate fi justificată la femeile însărcinate care prezintă un risc crescut de evenimente tromboembolice din cauza unor afecțiuni specifice și la femei cu factori de risc suplimentari pentru evenimente tromboembolice în sarcină. De asemenea terapia cu aspirină pentru prevenirea avortului nu este recomandată femeilor cu avort recurent. Monitorizarea markerilor de coagulare plasmatică în timpul sarcinii nu este recomandată la femeile cu avort recurent. Determinarea acestor markeri nu trebuie utilizată ca indicație pentru inițierea terapiei pentru a preveni avortul.
Avortul recurent idiopatic Avortul recurrent idiopatic este prezent dacă sunt îndeplinite criteriile pentru diagnosticarea avortului recurent și sunt excluși factori prezentați anterior. Procentul de avorturi repetate în cazul populației este mare și se ridică la 50 - 75% din totalul avorturilor recurente. Avortul reprezintă pierderea sau intreruperea sarcinii. Se considera avort spontan atunci când sarcina este pierdută, iar intreruperea de sarcină sau avort programat atunci când procedura este aleasă. Află ce este avortul și de câte tipuri poate fi, ce simptome sunt, de ce apare, până la câte săptămâni se poate face un avort programat, precum și consecințele asupra sănătății.
Contactează-ne! Ai simptome care te supără? Solicită acum un sfat medical specializat. Solicită o programare Sună la 021 9268
Tipuri de avorturi, simptome și cauze
Ce este avortul - tipuri de avorturi Definitia avortului difera în functie de modul în care acesta s-a produs. Astfel, avortul poate fi considerat fie pierderea sarcinii în mod spontan până în saptamana 20 de gestatie, fie renunțarea în mod voit la aceasta, prin intermediul medicamentelor sau chirurgical.
În mod normal, aproximativ 10-20% din sarcini se termina cu avort spontan. Totuși, numărul real este mai mare, multe din avorturi aparand devreme în sarcină, când femeia înca nu a realizat că este însărcinată. Pe lângă clasificarea avortului în funcție de optarea sau nu pentru acesta, exista o clasificare suplimentară, în funcție de stadiul clinic al acestuia: Amenințarea de avort, Avortul inevitabil, Avortul incomplet, Avortul complet, Avortul pierdut.
Amenințarea de avort - apare atunci când exista sangerare vaginala, însă colul uterin nu s-a dilatat, ramanand complet inchis; aceste sarcini decurg fara probleme, astfel ca adesea, aceste sangerari sunt rezultatul implantării ovulului fecundat in peretele uterin; Avortul inevitabil - apare atunci când exista o dilatare sau o stergere a colului uterin, cu contractia sesizabila a acestuia; Avortul incomplet - cand s-a eliminat doar o parte din tesutul embrionar si placentar, restul ramanand intrauterin; Avortul complet - atunci cand s-a eliminat tot tesutul embrionar sau placentar; Avortul pierdut - apare atunci cand s-a produs moartea embrionului, dar nu a avut loc expulzia acestuia sau a tesutului placentar.
Simptomele avortului spontan includ sangerare vaginala, dureri abdominale, disparitia simptomelor de sarcina si altele. Aproximativ 20-30% dintre femei experimentează sangerări în debutul sarcinii, iar multe dintre acestea duc sarcina la termen. Disparitia bruscă a simptomelor de sarcină poate fi un semn de avort oprit în evoluție. Majoritatea avorturilor spontane nu sunt cauzate de ceea ce mama a făcut sau nu a făcut, reprezentând cauza a peste 50-70% din avorturile spontane din primul trimestru. Embrionul rezultat poate avea un număr incorect de cromozomi.
Factorii de risc includ vârsta maternă, istoricul de avorturi spontane, afecțiuni materne cronice, malformații ale uterului, infecții și factori de mediu sau stil de viață. Exercițiile fizice, munca sau contactul sexual nu cresc riscul în sarcinile normale necomplicate. Fumatul, alcoolul și drogurile, cafeina, stresul și alte obiceiuri pot influența evoluția sarcinii în diferite moduri.
Diagnosticul și opțiuni de tratament pentru avortul spontan
Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, ecografie și analize de sânge pentru hCG, precum și pe evaluări suplimentare în funcție de circumstanțe. O parte dintre avorturi pot fi gestionate în mod așteptat (expectativă), iar altele necesită tratament medicamentos (de exemplu misoprostol) sau intervenții chirurgicale (chiuretaj sau aspiratie). În cazul avortului incomplet există riscuri de infecție și este posibil necesar un chiuretaj pentru evacuarea resturilor. Evaluările preconcepționale, consilierea genetică și testările pentru tulburările de coagulare pot fi recomandate în caz de avort recurent. Pentru patologiile de coagulare, tratamente precum aspirina și heparina pot fi indicate în sindromul antifosfolipidic, iar monitorizarea medicală este esențială.
Recuperarea fizică după avort durează de la câteva zile până la două săptămâni, iar menstruatia revine în mod normal după aproximativ 4-6 săptămâni. Sarcinile viitoare necesită evaluări preconcepționale, susținere emoțională și posibile teste suplimentare pentru a identifica cauze sau riscuri. Este recomandat să aștepți între două și șase luni înainte de a încerca să concepi din nou, pentru a permite refacerea corpului.
Avortul recurent idiopatic
Avortul recurent idiopatic este prezent dacă sunt îndeplinite criteriile pentru diagnosticarea avortului recurent și sunt excluse toți factorii anterior menționați. Procentul de avorturi recurente în populația generală poate fi între 3-5% din cupluri. Aproximativ jumătate din cazuri rămâne etiologic necunoscut, motiv pentru care este esențial să se ofere sprijin și consiliere susținute.
Este important să nu se lase cuplurile să se descurajeze: aproximativ 75% dintre cupluri vor reuși să aibă ulterior un copil sănătos. Diagnosticul și abordarea în avortul recurent pot fi dificil de realizat, iar tratamentul optim în cazuri inexplicabile nu este încă clar definit. Sănătatea mintală și sprijinul emoțional joacă un rol major în gestionarea situațiilor de acest tip.
Povestea mea: Trăind prin avorturi spontane recurente
Prevenire și suport
Prevenția în cazul avortului spontan poate fi dificilă, dar este important să se mențină o stare optimă de sănătate a mamei și a fatului. Frecventarea consultatiilor prenatale, controlul medical al afecțiunilor cronice și evitarea factorilor de risc precum fumatul și consumul de alcool pot reduce riscurile. Suportul emoțional și consilierea pot ajuta în procesele de recuperare și pregătirea pentru o nouă sarcină.
Starea emoțională poate influența cursul viitoarelor sarcini, iar consilierea profesională poate oferi sprijin în procesul de doliu și adaptare. Pacienții pot beneficia de consiliere genetică și de opțiuni de testare genetică în cazul unui istoric familial relevant. În cazul avortului recurent, testarea genetică a fătului, cariotipul ambilor părinți și consilierea genetică pot fi recomandate pentru a evalua riscurile pentru sarcinile viitoare.
tags: #riscul #cel #mai #crescut #de #avort