Obiectivul portofoliului de investiții este câștigul financiar prin reducerea riscului de investiții ca urmare a diferitelor caracteristici de risc ale activelor de investiții. Obiectivul unui portofoliu de investiții este de a maximiza randamentul cu un risc minim. Portofoliul de investiții este construit în scopul diversificării pentru a reduce riscul general al investiției.
Definiția diversificării și rolul riscului în portofoliu
Diversificarea se bazează pe principiul că performanța negativă a unei investiții poate fi echilibrată de performanța pozitivă a altor investiții. Diversificarea se referă la o strategie de investiții menită să minimizeze riscul global al portofoliului prin investiții în minimum 2 clase de active sau chiar în interiorul acestora. Cel mai eficient nivel de reducere a riscului din punct de vedere al costurilor apare adesea când portofoliul cuprinde 25-30 de companii diferite.
Corelația între active variază între -1 și +1. Cu cât corelația este mai mică și tinde spre -1, cu atât efectul de diversificare este mai puternic. Corelația zero înseamnă independența evoluției între două active. Corelația pozitivă conduce la un efect de diversificare semnificativ mai mic, iar corelația perfect pozitivă nu oferă niciun beneficiu de diversificare.
Efectul diversificării și implicațiile practice
În practică, activele necorelate sunt greu de găsit și au, de obicei, o anumită corelație pozitivă, deși mică. Corelația este în general foarte ridicată pentru activele din același sector din aceeași țară, tranzacționate la aceeași bursă. De exemplu, companiile tehnologice din sectorul inteligenței artificiale au corelație foarte ridicată, estimată în intervalul +0,6 - +0,9, ceea ce diminuează efectul diversificării între ele.
Diversificarea între sectoare diferite scade semnificativ corelația. Corelația dintre companiile energetice și cele farmaceutice este aproape zero sau ușor negativă, de obicei în intervalul (-0,2) - (+0,2). Cu o investiție mică, nu este posibil să se compenseze riscul unei investiții mari doar prin diversificare, de aceea este necesară ajustarea ponderilor în portofoliu: activele cu risc ridicat ar trebui să aibă ponderi relativ scăzute, iar cele cu risc mai redus ar trebui să aibă ponderi mai mari.
Diversificatori naturali: aurul, imobiliarele și obligațiunile
Cei doi diverși principali ai acțiunilor sunt aurul și bunurile imobiliare. Aurul are o corelație negativă slabă cu acțiunile, fiind considerat un diversificator excelent al unui portofoliu de acțiuni. În perioadele de criză, aurul poate acționa ca o acoperire pentru portofoliul de acțiuni și pentru proprietăți imobiliare. Bunurile imobiliare au, de asemenea, o slabă corelație negativă cu acțiunile, iar în timpul crizelor majore pot completa diversificarea atât pentru acțiuni, cât și pentru proprietăți imobiliare.
Obligațiunile sunt considerate un diversificator bun al acțiunilor în ultimele decenii, însă acest lucru poate varia în funcție de contextul economic. În anii 1970, acțiunile și obligațiunile erau corelate pozitiv și nu se protejau reciproc împotriva pierderilor.
Compoziții de portofoliu sugerate
Un portofoliu echilibrat poate fi: 1/3 imobiliare, 1/3 aur și 1/3 acțiuni. Pentru cei tineri fără proprietăți, un portofoliu de 50% numerar și 50% aur poate reprezenta un portofoliu cu risc scăzut la început. Pentru persoanele de vârstă mijlocie cu terenuri, un portofoliu de 25% teren, 25% aur, 25% acțiuni și 25% numerar poate oferi o diversificare rezonabilă. Dacă deja aveți terenuri, un portofoliu mai echilibrat poate fi 25% teren, 25% aur, 25% acțiuni și 25% numerar, însă cu ajustări în funcție de mediul inflaționist financiar curent.
Având în vedere mediul inflaționist actual, se poate recomanda reducerea ratelor de numerar și eliminarea obligațiunilor în unele cazuri. Diversificarea poate include și investiții în fonduri mutuale sau ETF-uri care acoperă diverse clase de active și regiuni geografice.
Clasificări ale portofoliilor și exemple practice
Activele într-un portofoliu pot include acțiuni, titluri de stat, imobiliare, metale prețioase și alte clase de active. Aurul și imobiliarele sunt indicatori importanți în diversificare, dar corelația lor cu alte active poate varia în timp. O strategie des întâlnită este diversificarea într-un portofoliu de acțiuni și alte clase de active, precum obligațiuni, fonduri ETF sau fonduri mutuale.
Studiile și modelele matematice arată că menținerea unui portofoliu bine diversificat de acțiuni la 25-30 de companii poate reduce riscul în mod eficient din punct de vedere al costurilor. O altă strategie este includerea atât a companiilor mari, solide, cât și a celor cu capitalizare mai mică, pentru a asigura o expunere la potențial de creștere.
Diversificare verticală: alocarea capitalului în clase de active diferite (acțiuni, obligațiuni, imobiliare, mărfuri, fonduri mutuale sau ETF-uri). Diversificare orizontală: distribuirea investițiilor în cadrul aceleiași clase de active, de exemplu în cadrul acțiunilor, prin companii din sectoare diferite sau cu capitalizare diferită. Diversificare geografică: includerea de acțiuni din piețe globale pentru a reduce expunerea la riscul specific unei țări sau regiuni.
Exemple de fonduri ETF pentru diversificare globală
- iShares Core MSCI World UCITS ETF - expunere la acțiuni din piețele dezvoltate globale, urmărește indicelui MSCI World pentru companii mari și stabile.
- iShares Core Global Aggregate Bond UCITS ETF - urmărește Bloomberg Barclays Global Aggregate Index, oferind expunere la datoria de înaltă calitate la nivel mondial.
- iShares Commodity Diversified Swap (ICOM.UK) - expunere diversificată la mărfuri, inclusiv petrol, aur, argint etc.
- iShares Core MSCI EM IMI UCITS ETF - urmărește piețele emergente, oferind expunere la acțiunile emitentilor din aceste piețe.
Gestionarea riscului și planuri practice de diversificare
Gestionarea corectă a activelor financiare este piatra de temelie pentru succesul oricărei strategii de investiții. Diversificarea între clase de active, între sectoare și pe plan geografic ajută la atenuarea riscului global și la creșterea potențialului de randament într-un orizont lung de timp. Rebalansarea portofoliului este o tehnică esențială pentru a menține alinierea cu obiectivele financiare și cu toleranța la risc a investitorului. Optimizarea fiscală reprezintă o componentă strategică pentru maximizarea randamentului net.
Un portofoliu poate include active imobiliare digitale (de exemplu property în metaverse) sau tehnologii emergente (inteligența artificială, blockchain) pentru a explora noi direcții de diversificare. Diversificare globală și expunerea la piețe emergente poate reduce dependența de fluctuațiile economice ale unei singure țări sau regiuni. De asemenea, includerea participanților de pe piețe valutare (Forex) este o altă metodă de diversificare, atunci când este gestionată cu prudență.
tags: #riscul #diversificabil #al #unui #activ
Postări populare:
- MedLife Pediatrie: cum să ajungi cu mijloacele de transport în comun
- Hematologie Pediatrică în România
- Etapele dezvoltării embrionare în ziua 6 post transfer
- Cum să alegi căruciorul Bebe Tei potrivit pentru copilul tău: siguranță, confort și manevrabilitate
- Picioare umflate la sarcină și după naștere: soluții practice