Cardiotocografia reprezintă înregistrarea grafică în timp real, pe o hârtie specială, a informațiilor preluate de la gravidă şi bebeluş de către un aparat care se numeşte cardiotocograf. Denumirea de cardiotocografie vine de la CARDIO (frecvență cardiacă fetală) şi TOCO (contractilitate uterină). Este un test complet non-invaziv şi nedureros, care se face de obicei după 32 săptămâni de sarcină, în scopul de a evalua starea de bine a fătului, precum şi dacă există sau nu contracții uterine.

Durata testului în ambulator este de aproximativ 20 de minute, iar rezultatul se oferă şi se interpretează pe loc. Ideal se face la 1-2 ore după masă, şi cu vezica urinară goală, fără să fumați în ultimele 2 ore înainte de test. Aparatul are 2 transductori montați pe abdomenul mamei: unul în partea de sus, la fundul uterin, pentru a înregistra contracțiile; altul în focarul unde se ascultă bătăile inimii fătului, pentru a înregistra frecvența cardiacă fetală.

Indicațiile cardiotocografiei

  • CTG de rutină spre finalul trimestrului 3 pentru evaluarea stării fătului, a oxigenării și a semnelor de suferință fetală.
  • Evaluarea riscului de naștere prematură în prezența contracțiilor uterine subtile sau imperceptibile.
  • Indicații medicale când examenul ecografic sau Doppler-ul indică eventuale modificări ce pot complica nașterea.
  • Sarcina gemelară sau agravări ale unor patologii materne (HTA, diabet, boli de coagulare sau autoimune) sau de prelungire a sarcinii.
  • Suspiciune de infecție fetală, coroamnionită sau izoimunizare Rh.
  • În timpul travaliului: CTG 2-3 ori sau mai des, iar în a doua jumătate a travaliului, monitorizare continuă dacă este posibil.

Contraindicații: nu există, dar testul nu se efectuează înainte de 28 săptămâni. CTG face parte din protocolul obstetric al pacientelor în trimestrul 3 și este indispensabil în monitorizarea travaliului.

Interpretarea cardiotocografiei

Frecvența cardiacă fetală normală este între 120-160 bătăi/minut, cu ritm embriocardic și variabilitate între 5 și 24 b/min. Există accelerații sau decelerații fiziologice în funcție de context.

Dacă bătăile cardiace fetale sunt >160 b/min, acest lucru indică tahicardie. Dacă BCF <120 b/min, se poate vorbi despre bradicardie fetală. Bradicardia severă (<90 b/min) poate indica suferință fetală acută și necesită intervenții urgente. Tahicardia apare uneori în hipoxia tranzitorie, prezența cordonului în jurul gâtului, febră maternă sau administrarea unor medicamente. Bradicardia poate apărea ca urmare a compresiunii cordonului, hipoxiei fetale prelungite sau ca rezultat al unor manevre obstetricale.

Există situația numită făt areactiv: inima are bătăi normale, dar fără o variabilitate semnificativă, iar uneori poate traduce o suferință fetală gravă. Totuși, traseul areactiv este folosit în mod exagerat în unele cazuri, în România, ca indicație de cezariană, în special la prematuri.

Referitor la TOCOGRAMĂ (registrarea contracțiilor): înainte de travaliu, nu ar trebui să existe înregistrări grafice semnificative, doar tonus uterin normal (0-5 UM). Contracțiile Braxton Hicks pot apărea, iar mișcările bebelușului sau apăsarea transductorului pot genera contracții false.

CTG ajută la evaluarea intensității și frecvenței contracțiilor, esențiale pentru monitorizarea travaliului, pentru luarea deciziilor clinice și pentru asigurarea siguranței bebelușului. Interpretarea corectă rămâne în sarcina medicului obstetrician.

Ecografia cardiacă fetală și rolul său

Ecografia cardiacă fetală este o examinare ecografică care oferă imagine detaliată a inimii copilului, folosind unde sonore. În morfologia fetală de trimestrul 2 (20-24 săptămâni), se pot distinge defecte cardiace majore. Ecografia cardiacă fetală este neinvazivă și necesită aparatură modernă, de preferat efectuată după 18 săptămâni, dar nu mai târziu de 24 de săptămâni, cu gel pe abdomen și transductor pentru imagini clare. Uneori poate implica și doppler transvaginal pentru detalii suplimentare, însă stadiile timpurii pot fi utile doar în combinație cu eco abdominală.

Rezultatele ecografiei determină planificări pentru naștere sau consiliere pentru îngrijire medicală postnatale. Informațiile oferite pregătesc părinții pentru potențiale afecțiuni cardiace și permit adaptări în perioada de sarcină.

Continuarea monitorizării ritmului cardiac

Frecvența cardiacă a fătului în trimestrul 3 se menține între 110-160 bpm; variațiile pot exista în funcție de activitatea fătului, somn sau mișcări. Pulsul matern în trimestrul III crește la aproximativ 80-85 bpm din cauza volumului sanguin crescut. Parametri importanți includ variabilitatea, accelerările și decelerațiile; modelele anormale pot indica suferință fetală sau alte complicații.

Monitorizarea poate fi externă (cu transducători pe abdomen) sau internă (electrod pe scalpul fetal). Frecvența de bază a cordului fetal este media dintr-o perioadă de 10 minute. Îngrijirea zilnică, hidratarea corespunzătoare, odihna, și exercițiile prenatale sunt recomandări utile pentru menținerea ritmului cardiac în limite normale. Poziția pe partea stângă îmbunătățește circulația și reduce presiunea asupra venei cave inferioare.

Răspunsuri practice privind monitorizarea

  • Monitorizarea continuă în timpul travaliului este obișnuită pentru a evalua răspunsul fătului la contracții.
  • O frecvență peste 160 bpm poate indica tahicardie; sub 110 bpm poate indica bradicardie; decelerările pot indica compresia cordonului sau hipoxie.
  • Decelerațiile tardive pot sugera flux insuficient sanguin către placentă în timpul contractiilor.
  • Modelul sinusoidal este rar și are asociate prognostice nefavorabile.

Cardiotocografia nu utilizează radiații și este considerată sigură pentru mamă și copil. Interpretarea rezultatelor necesită calificarea specifică a personalului medical. Dacă informațiile nu acoperă un aspect de interes, este recomandată contactarea medicului pentru completări.

Infografic: CTG și indicatorii principali (frecvența fetală, variabilitatea, accelerări, decelerări)

CTG (Cardiotocografie) Explicată | Cum se Citește CTG în Sarcină și Travaliu | Dr. Richa

Dincolo de ritmul cardiac

Monitorizarea ritmului cardiac fetal este parte vitale a îngrijirii prenatale, oferind perspective esențiale asupra sănătății copilului. În timpul sarcinii, temperatura, ritmul respirator și tensiunea arterială ale mamei, împreună cu pulsul fătului, sunt semnele cheie de evaluare. Următoarele premise rezumă conceptele principale:

  • Intervalul normal al ritmului cardiac fetal este, în general, 120-160 bpm, cu variații normale în funcție de activitatea fătului.
  • Tahicardia fetală (>160 bpm) și bradicardia fetală (<110 bpm) pot indica suferință fetală sau întreruperi ale aportului de oxigen.
  • Decelerările și accelerațiile reflectă schimbări ale circulației placentare sau ale răspunsului fătului la contracții și mișcări.
  • Profilul biofizic și testul de stres la contractii pot furniza o imagine complementară asupra stării fetale.

tags: #ritmul #cardiac #la #bebelusi #in #burtica

Postări populare: