Dr. Rodica Nanu este medic primar pediatru, absolventă a Facultăţii de Pediatrie din Bucureşti în anul 1965. A lucrat în cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Alfred Rusescu" (IOMC), din Bucureşti, între anii 1970 şi 2006; a fost consultant UNICEF pe probleme de nutriţie.
Această biografie oferă contextul expertizei sale în domeniul imunizării copiilor, în evaluarea vaccinurilor şi în discuţiile despre schema naţională de vaccinare. În interviuri şi analizele sale, Dr. Nanu subliniază necesitatea respectării schemei Ministerului Sănătăţii, importanţa vaccinării încă din primele luni de viaţă, precum şi provocările aduse de scepticismul părinţilor faţă de vaccinuri.
Vaccinarea în România: statut, obligativitate și schema Ministerului Sănătăţii
„Nu există vaccinuri obligatorii, deoarece nu este o lege prin care părinţii să fie obligaţi să-şi vaccineze copiii. Există, în schimb, o schemă a Ministerului Sănătăţii, care are consemnările hepatitei B, difteriei, tetanosului, tusei convulsive şi poliomelitei.” În această schemă se includ, de asemenea, vaccinări împotriva unor boli rare, precum pneumonie şi meningită, precum şi vaccinul împotriva tuberculozei, administrat în maternitate, de care unii părinţi aleg să se ferească, în contextul în care boala este încă întâlnită în România.
În perioada şcolară, este recomandat să se continue vaccinurile DTP (difterie-tetanos-pertusis), antipoliomelitic şi, neapărat, vaccinul împotriva rujeolei, rubeolei şi oreion (ROR). Din păcate, unii părinţi refuză aceste vaccinuri, iar cazurile de boli asociate s-au înmulţit în ultimii ani. Vaccinul împotriva hepatitei B se face în maternitate şi se repetă la 3-6 luni, în funcţie de schema. Adulţii şi adolescenţii pot face vaccinuri pentru hepatita B sau hepatita A, însă vaccinul pentru hepatita A nu este obligatoriu, deoarece boala nu este gravă, deşi oferă imunitate pe o perioadă destul de lungă.
Cum verificăm statusul vaccinării?
„Cel mai simplu este să facem analizele la spitalele de specialitate prin care să căutăm anticorpii. Dacă aceştia sunt prezenţi, este un semn că avem vaccinul făcut.” Astfel, testele serologice pot confirma dacă imunizarea a avut loc, iar această informaţie este crucială în evaluarea riscurilor de îmbolnăvire la nivel individual şi comunitar.
Rata vaccinărilor este în prezent mai scăzută în comparaţie cu anii precedenţi, din cauza refuzului părinţilor de a efectua vaccinările. Dr. Nanu aminteşte de decesele multianuale cauzate de rujeolă înainte de introducerea vaccinului în 1976, precum şi de decesele din anii 2005, care au apărut în absenţa vaccinării temporare, după care vaccinul a fost reintrodus, iar decesele au încetat din nou.
Motivul refuzului părinţilor şi cum se contracarează credinţele despre vaccinuri
„La un moment dat, a existat o idee vehiculată de un medic, care ulterior a fost pedepsit, cum că vaccinul ROR ar fi fost vinovat de apariţia autismului. Acest lucru nu este adevărat, mai ales că acum se cunosc cauzele autismului, însă ideea a rămas şi părinţii refuză vaccinarea.” Părinţii se informează în principal din surse neautorizate, cum ar fi forumurile, nu de la medicul care vede copilul, iar informaţiile de pe forumuri pot induce grave erori şi pot pune în pericol atât copilul, cât şi comunitatea.
În ceea ce priveşte reacţiile adverse, Dr. Nanu explică că vaccinurile sunt produse din ce în ce mai bine, iar reacţiile adverse sunt rare şi, adesea, uşoare (febră, durere la locul injectării). Este important să existe acceptarea și respectarea schemelor, iar lipsa vaccinării poate conduce la răspândire în comunitate, cu impact asupra copiilor nenăscuţi sau nevaccinaţi.
Întâmpinări practice în imunizarea copiilor
„Există unele excepţii în cazul cărora nu se recomandă vaccinarea. Una dintre ele este boala autoimună, iar în cazul unor persoane, chiar dacă au avut boala, imunitatea nu poate fi considerată complet protectoare în toate circumstanţele.” Vaccinurile sunt administrate în cadrul schemei obligatorii a Ministerului Sănătăţii, iar în situaţii speciale, cum ar fi lipsa stocurilor sau dificultăţi logistice, se poate accepta o amânare de câteva luni, fără a compromite imunitatea generală, cu condiţia realizării rapelurilor ulterior.
De asemenea, Dr. Nanu subliniază importanţa menţinerii lanţului frigului pentru vaccinuri cumpărate din farmacii sau aduse din străinătate, pentru a evita alterarea substanţelor active. Exemplul indică necesitatea păstrării vaccinurilor la temperaturi controlate, în condiţii optime, în special în cazul vaccinurilor cu transport internaţional.
Impactul epidemiilor și rolul vaccinării în sănătatea publică
„Ar fi foarte grave consecinţele unei eventuale epidemii la noi în ţară: copiii şi adulţii s-ar îmbolnăvi în număr mare, iar numărul de decese ar creşte.” Ca exemplu, sunt menţionate 18 decese de rujeolă în ultima perioadă, toate la copii ale căror familii au refuzat vaccinul. Aceasta este o dovadă a importanţei menţinerii imunizării conform schemei Ministerului Sănătăţii, în contextul creşterii mobilităţii persoanelor între ţări.
Dr. Nanu mai susţine că ideile despre vaccinuri pot fi contracare prin campanii de informare, dar o soluţie mai eficientă ar fi o schemă de vaccinare obligatorie, adoptată la nivel naţional, similară cu cele din alte ţări (de exemplu Australia), unde lipsa vaccinării poate împiedica accesul la servicii precum grădiniţa sau şcoala.
Ce conţine, de fapt, un vaccin?
„Vaccinul conţine virusuri vii atenuate. Acestea nu pot provoca boala, dar sunt suficiente pentru a produce anticorpi.” Se explică că imunizarea pregăteşte organismul să reacţioneze rapid în contact cu boala respectivă. Unele idei despre vaccinuri care conţin metale grele sunt demontate: cantităţile din vaccinuri sunt foarte mici, iar populaţia consumă mai multe metale grele prin alte surse decât vaccinurile.
Dr. Nanu menţionează o experienţă personală cu vaccinurile vechi (vaccin antivariolic, vaccin antiholeric) în contextul istoriei vaccinării, dar subliniază că verificarea informaţiilor trebuie să se bazeze pe surse medicale de încredere, iar medicul care îngrijeşte copilul este sursa de informare primară. Dacă discursul medicului nu este convingător, este recomandat să se caute alt medic sau să se solicite o a doua opinie.
Concluzie de istorie și practică în imunizare
Dr. Rodica Nanu avertizează asupra riscurilor pericolelor unei epidemii și asupra necesității menţinerii vaccinării în schema naţională. Protejarea copiilor în primii ani de viaţă și asigurarea unei imunităţi durabile în comunitate sunt obiective esenţiale pentru sănătatea publică. Vaccinarea rămâne cea mai eficientă armă împotriva bolilor prevenibile prin imunizare, iar contribuția părinților în deciziile informate este crucială pentru protecția celor mici și a comunității în ansamblu.
Rujeola explicată - vaccinare sau nu?
Postări populare:
- Impactul nașterii planificate vs declanșate asupra fătului: ce trebuie să știți
- Evaluări ORL pentru copii în Oradea: consultații și teste esențiale
- Fenobarbital și diazepam în tratamentul bebelușilor: efecte adverse, dozare și recomandări
- Răceala la stomac la copii: cauze, simptome și opțiuni de tratament pentru părinți
- Stabilirea paternității în timpul căsătoriei conform Codului Civil