Infectia cu streptococ (Streptococcus) este o afecțiune frecvent întâlnită în cabinetul pediatru, cauzată de una din numeroasele Specii de streptococi. Faringita streptococică este o formă clinică comună la copii și adolescenți, dar poate apărea și la adulți. Diagnosticarea și tratamentul adecvat previn complicații grave precum febra reumatică sau glomerulonefrita acută și reduc răspunsul terapeutic la nivel local, precum și contagiunea în comunități.
Ce este streptococul și tipurile sale relevante pentru faringită
Streptococii sunt împărțiți în grupe în funcție de caracteristici morfologice și chimice. Grupa A, reprezentată de Streptococcus pyogenes, este principalul agent responsabil pentru faringita streptococică și pentru boli asociate precum scarlatina, endocardita, fasceita necrozantă și febra reumatică. Grupa B (Streptococcus agalactiae) este relevantă în transmittedă la nou-născuți în timpul nașterii. În plus, Streptococcus Viridans poate sta la baza endocarditei la adulți cu afectări de inimă preexistente.
Câteva manifestări tipice ale infectiilor streptococice includ faringita, otita-medie, sinuzita, erizipel, impetigo, celulita, precum și complicații mai grave dacă nu sunt tratate corespunzător. Scarlatina este o formă asociată cu toxinele produse de streptococul de grup A, cu eruptie cutanată caracteristică și limba „lacuită” în stadiile sale incipiente.
Transmiterea și contagiozitatea
Streptococii din grupa A se transmit prin secreții aerogene (tuse, strănut) și prin contactul cu leziuni sau răni contaminate. În medii închise precum dormitoarele, școlile și unitățile militare, contagiunea poate persista. După 24 de ore de tratament cu antibiotice, persoana afectată nu mai este contagioasă. Streptococii din grupa B se pot transmite nou-născuților prin secrețiile vaginale în timpul nașterii normale.
Simptomele faringitei streptococice
Simptomele variază în funcție de localizarea infecției, dar pentru faringita streptococică tipică apar brusc: febră, durere în gât, ganglioni limfatici măriti, amigdale tumefiate cu sau fără puroi, lipsa tusei. La copii, pot apărea și cefalee, greață, vărsături și stare generală de rău. La copiii sub 3 ani, simptomele pot lipsi, iar boala poate prezenta doar rinoree. Este crucial să se distingă între infecțiile virale (unde antibioticele nu au efect) și cele bacteriene pentru a evita tratamentele nejustificate.
Diagnosticarea faringitei streptococice
Diagnosticul se bazează pe suspiciune clinică + teste de laborator. Cele mai uzuale metode sunt:
- tampon nazofaringian pentru test rapid de antigen Streptococcus pyogenes (rezultat în 10-15 minute)
- cultură bacteriană din exsudat faringian (mai lentă, necesară în caz de rezultate negative la copii/adolescenți cu suspiciune înaltă)
- teste serologice precum ASLO (anticorp anti-streptolizina O) sau anti-streptodornaza B, utilizate în suspiciuni de complicații postinfecțioase (de exemplu febra reumatică) și pentru confirmarea infecției recente
- investigații suplimentare în cazuri complicate: fibroscopie ORL, imagistică (CT) pentru fasceita necrozantă, hemoculturi în infecții invazive
Important: un rezultat negativ al testului rapid nu exclude infecția la copii/adolescenți; în aceste cazuri, uneori se recomandă cultura pentru confirmare. La adulți, dacă testul rapid este negativ, riscul febrei reumatice este foarte mic, iar confirmarea prin cultură nu este întotdeauna necesară.
Tratamentul faringitei streptococice
Tratamentul principal este antibiotic, cu scopul eradicării streptococului de grup A și prevenirii complicațiilor:
- Penicilină sau amoxicilină ca tratament de primă linie; în caz de alergie la penicilină, se folosesc eritromicină sau clindamicină.
- Durerea și febra pot fi ameliorate cu antitermice (paracetamol) și analgezice; sprayuri sau gel local pentru durerea faringiană pot facilita deglutiția.
- Hidratarea adecvată, odihna și gargara cu apă sărată pot sprijini confortul simptomatic.
- Tratamentul infecțiilor locale poate include antiseptice și pansamente speciale; în cazuri severe, pot fi necesare intervenții chirurgicale sau tratament suplimentar pentru complicații.
Durata tratamentului antibiotic este de obicei 10 zile cu penicilină, însă schema poate varia în funcție de alergii și de răspunsul clinic. Este esențial să nu întrerupeți antibioticoterapia decât la indicația medicului, chiar dacă pacientul se simte mai bine, pentru a preveni rezistența bacteriană. Contagiunea începe să scadă după primele 24 de ore de terapie.
Ce face dacă tratamentul nu are efect?
La pacienții cu faringită streptococică care persistă simptomatologia după 72 de ore de antibiotic, este necesară reevaluarea klinică. Posibile cauze includ complicații acute poststreptococice sau eradicarea florei protectoare faringiene. Dacă simptomele persită, se poate utiliza un antibiotic non-beta-lactam (de ex. clindamicină sau eritromicină) după recoltarea exsudatului faringian. Recăderile simptomatice pot indica purtători familiali sau contact apropiat infectat; se recomandă testarea tuturor contacților și inițierea terapiei conform rezultatelor.
Complicațiile faringitei streptococice
Complicațiile pot fi supurative (precoce) - sinuzită, otită medie, abces peritonsillar, estreitate; și nesupurative (tardive) - febra reumatică, artrita reactiva poststreptococică, eritem nodos, endocardită. Fasceita necrozantă și sindromul de soc toxic streptococic reprezintă forme severe, necesare tratament chirurgic și terapie intensivă.
Prevenirea infecției cu streptococ
Prevenția se bazează pe igiena riguroasă (spălatul frecvent al mâinilor, igienă alimentară, evitare contactului apropiat cu persoane bolnave). Nu există un vaccin specific pentru faringita streptococică; tratamentul antibiotic prompt și adecvat reduce semnificativ riscul complicațiilor și expunerea altora la risc.
Profil clinic și recomandări practice pentru părinți
În cazul simptomelor de durere în gât intense cu febră însoțitoare, consultați medicul pediatru pentru stabilirea diagnosticului și a unui plan de tratament. Testarea rapidă la nivelul gâtului poate facilita decizia privind antibioticoterapia. Copilul cu faringită streptococică nu trebuie să revină în colectivitate înainte de 24 de ore de la începerea tratamentului, când temperatura a revenit la normal și simptomele au început să se amelioreze. Explicați familiilor importanța administrării complete a antibioticelor și respectarea indicatiilor medicale pentru a preveni recidivele și complicațiile.
Faringită streptococică (streptococică): simptome și tratamente - Întreabă o asistentă medicală | @LevelUpRN
Sumar diagnoză-tratament în practică
Diagnosticul corect se bazează pe simptome tipice + test rapid sau cultură; tratamentul standard este penicilină sau alternativa în alergie; monitorizarea pentru complicații și excluderea altor etiologii virale este esențială. În caz de recidive sau simptome persistente, evaluarea la nivelul familiei și a contacților apropiați poate preîntâmpina răspândirea infecției.
| Element | Instrucțiuni/Observații |
|---|---|
| Etiologia principală | Streptococcus pyogenes (grupa A) |
| Diagnostic | Test rapid antigen Streptococcus pyogenes; cultură dacă necesar; ASLO/anti-streptolizină O în complicații |
| Tratament recomandat | Penicilină sau amoxicilină; alternativă pentru penicilină: eritromicină sau clindamicină |
| Contagiozitate | Contagios în primele 24 ore de la începerea antibioterapiei; restul perioadei depinde de răspuns |
tags: #rotocolul #de #faringita #streptococica #al #societatii
Postări populare:
- Iris, fetiţa nou-născută a Alina Puşcaş, apare într-un nou capitol al familiei
- Managementul Fasceitei Necrozante după Cezariană
- Interzicerea avortului în regimul Ceaușescu: efecte demografice și sociale
- Impactul teratogenilor asupra sarcinii și rolul stilului de viață în prevenire
- Jocuri sigure pentru bebeluși și copii gratuit