Dezvoltarea Fătului și Rolul Placentar în Sarcina Umană

Sarcina este o călătorie extraordinară, plină de transformări fizice, emoționale și sufletești. De la primele celule care se formează, până la clipa în care îți ții copilul în brațe, fiecare săptămână aduce cu sine o nouă etapă din miracolul vieții. Sarcina reprezintă una dintre cele mai fascinante perioade din viața unei femei, marcată de transformări extraordinare care au loc în corpul mamei și în dezvoltarea viitorului copil. De la o simplă celulă fertilizată, care se divide rapid în primele zile, până la un bebeluș complet format, capabil să supraviețuiască în afara uterului, această evoluție este cu adevărat miraculoasă.

Primele Etape ale Dezvoltării: De la Embrion la Făt

Prima lună de sarcină marchează începutul unei noi vieți, deși multe femei nu realizează încă faptul că sunt însărcinate. În primele zile după concepție, zigotul începe o diviziune celulară rapidă, dublându-și numărul de celule la fiecare 12-24 de ore. Această masă de celule, numită morula, călătorește prin trompa uterină spre uter, unde se va implanta în peretele uterin în jurul zilei a șaptea după fertilizare. Odată implantat, embrionul începe să se dezvolte rapid. În jurul zilei a 14-16, se formează discul embrionar, din care se va dezvolta viitorul bebeluș. Simultan, se formează și structurile de susținere, inclusiv sacul amniotic și placenta primitivă. Către sfârșitul primei luni, embrionul măsoară aproximativ 4-5 milimetri și începe să capete o formă recognoscibilă. Se conturează primele structuri ale sistemului nervos central, iar inima primitivă începe să se formeze.

În primele săptămâni de sarcină, embrionul este vizibil, de mărimea unei gamalii de ac! El se dezvoltă de acum foarte repede, deși tu nu știi că ești însărcinată. Sacul gestațional este unul dintre primele semne ecografice ale sarcinii. Acesta se află în uter, înconjoară embrionul aflat în dezvoltare și conține lichid amniotic. Este vizibil la ecografia transvaginală între vârsta gestațională de 3 și 5 săptămâni. Vizualizarea sacului gestațional confirmă sarcina, dar nu garantează că aceasta este una sănătoasă sau că va evolua normal. Următorul semn favorabil al sarcinii, după vizualizarea sacului gestațional, este apariția sacului vitelin, care se dezvoltă în interiorul acestuia. Sacul vitelin va asigura hrănirea embrionului până când această funcție va fi preluată de placentă.

Primul trimestru de sarcină este perioada cea mai intensă din punct de vedere al dezvoltării, când se formează toate organele și sistemele vitale ale fătului. În prima lună, după implantarea embrionului în peretele uterin, începe procesul complex de organogeneză. Celulele embrionului se diferențiază rapid, formând trei straturi germinale distincte: ectodermul, mezodermul și endodermul. Din aceste straturi se vor dezvolta toate organele și țesuturile corpului uman. În a doua lună de sarcină, dezvoltarea accelerează dramatic. Embrionul crește de la câțiva milimetri la aproximativ 2,5 centimetri. Se formează trăsăturile faciale de bază, inclusiv ochii, nasul și gura. Membrele superioare și inferioare încep să se dezvolte, iar la sfârșitul acestei luni sunt vizibile primele contururi ale degetelor.

Dezvoltarea fătului în primul trimestru este marcată de momente cheie care definesc etapele cruciale ale formării unui nou om. În săptămâna a treia de la concepție, când multe femei încă nu știu că sunt însărcinate, se petrec evenimente fundamentale. Sistemul nervos central începe să se formeze prin procesul de neurulație, când placa neurală se pliază pentru a forma tubul neural. Această structură va da naștere creierului și măduvei spinării. Săptămâna a șasea marchează un moment emoționant pentru mulți părinți: prima detectare a activității cerebrale. Undele cerebrale primitive pot fi măsurate pentru prima dată, indicând funcționarea incipientă a sistemului nervos. În săptămâna a opta, fătul atinge o etapă importantă în dezvoltarea sistemului nervos. Receptorii pentru durere încep să se formeze în piele, deși aceștia vor deveni complet funcționali abia în săptămâna a treisprezecea. Un moment fascinant survine în săptămâna a zecea, când fătul dezvoltă capacitatea de a executa mișcări complexe și coordonate. Poate mișca atât membrele superioare, cât și pe cele inferioare, într-un mod controlat, demonstrând maturizarea sistemului nervos și muscular.

Unul dintre cele mai așteptate momente este, fără îndoială, momentul în care inima începe să bată. Formarea și funcționarea inimii reprezintă unul dintre cele mai emoționante și importante momente în dezvoltarea fătului. Inima începe să se formeze în jurul zilei a 18-19 de la concepție, în cea de-a treia săptămână de dezvoltare embrionară. Procesul începe cu formarea unei structuri simple, tubulare, care se va plia și dezvolta treptat în cele patru camere ale inimii mature. Aceste prime bătăi sunt încă neregulate și diferite de ritmul cardiac matur, dar reprezintă începutul funcționării sistemului circulator. Inima embrionară bate inițial cu o frecvență de aproximativ 100-120 de bătăi pe minut, care va crește treptat pe măsură ce se dezvoltă. Detectarea bătăilor inimii prin ecografie transvaginală este posibilă începând cu săptămâna a șasea de sarcină, reprezentând un moment emoționant pentru părinți și o confirmare importantă a viabilității sarcinii.

La sfârșitul săptămânii a 7-a, embrionul măsoară 2-3 cm, cam cât o roșie mică. Organele interne se formează, micuțele membre încep să se miște, imperceptibil, iar organele genitale externe sunt prezente, deși nu sunt distincte. Urechile se formează, iar embrionul se dezvoltă rapid. Fața capătă aspect uman, iar pleoapele sunt închise bine peste ochi. Embrionul începe să miște mânuțele și piciorușele, mișcare vizibilă la ecografie. În săptămâna a 9-a observi o oarecare îngroșare a taliei. Acum este momentul să faci o vizită la medic și să discuți cu el în detaliu planul sarcinii tale. Micuța inimioară pompează sânge în organismul micuț, care la sfârșitul săptămânii a 10-a se numește făt și începe să aibă față umană. Are acum și unghiuțe, iar toate organele interne sunt formate, deși nu toate sunt în stare de funcționare. Intestinele au conținut, iar fătul înghite lichid amniotic sistematic și se mișcă liber în sacul amniotic. Plămânii, deși se dezvoltă, sunt încă imaturi.

La 12 săptămâni, fătul măsoară aproximativ 6-7 centimetri de la cap la coccis și cântărește în jur de 14-20 de grame. Deși este încă foarte mic, proporțiile corpului încep să se echilibreze, iar capul, care anterior reprezenta jumătate din lungimea totală, acum constituie aproximativ o treime din dimensiunea corpului. Trăsăturile faciale sunt acum clar definite, cu ochi complet formați, deși pleoapele rămân închise pentru a proteja structurile delicate în timpul dezvoltării. Nasul, gura și urechile au forme recognoscibile, iar primii muguri dentari sunt prezenți în maxilare. Mișcările fătului devin din ce în ce mai coordonate și complexe. Poate să-și miște brațele și picioarele, să-și închidă pumnii și să-și ducă mâinile la față. Aceste mișcări, deși încă imperceptibile pentru mamă, sunt un semn al dezvoltării normale a sistemului nervos și muscular. Din punct de vedere al organelor interne, rinichii sunt funcționali și produc urină, care este eliminată în lichidul amniotic. Sistemul digestiv este capabil să proceseze lichidul amniotic înghițit, iar ficatul începe să producă bilă.

Rolul Plăcentei în Sarcina Umană

Placenta este un organ fetal temporar care începe să se dezvolte din blastocist la scurt timp după implantare. Placenta se dezvoltă în interiorul uterului, fiind atașată de pereții acestuia și are rolul de a furniza oxigen și substanțe nutritive copilului care crește și de a elimina produșii de degradare din sângele acestuia. De la nivelul placentei se formează cordonul ombilical al copilului. În cele mai multe cazuri placenta este localizată în partea superioară sau laterală a uterului.

Placenta joacă un rol esențial în facilitarea schimbului de nutrienți, gaze și reziduuri între circulația maternă și cea fetală, separate fizic și este un organ endocrin important care produce hormoni care reglează atât fiziologia maternă, cât și cea fetală în timpul sarcinii. Rolul principal al placentei este de a absorbi nutrienții și oxigenul din organismul mamei și de a-i transfera fătului prin cordonul ombilical. De asemenea, elimină deșeurile dăunătoare și dioxidul de carbon din sângele copilului.

Placenta este un organ esențial și complex, care joacă un rol fundamental în sprijinirea fătului pe parcursul sarcinii. Aceasta se dezvoltă în interiorul uterului mamei și este formată dintr-o combinație de țesuturi materne și fetale, fiind ancorată ferm de peretele uterin. Această ancorare nu este doar o simplă conectare fizică; placenta acționează ca un punct central de interacțiune între organismul mamei și cel al fătului.

Placenta facilitează transferul de oxigen și nutrienți de la mama la făt. Acest proces este crucial, deoarece fătul depinde în întregime de mama pentru a obține substanțele necesare dezvoltării sale. Oxigenul, de exemplu, este esențial pentru metabolismul fetal, iar deficiențele de oxigen pot avea consecințe grave. În același timp, placenta ajută la eliminarea produselor reziduale generate de metabolismul fetal, cum ar fi dioxidul de carbon. Acest proces de detoxifiere este vital pentru menținerea sănătății fătului, asigurându-se că substanțele toxice nu se acumulează în organismul său.

Placenta joacă un rol important în secreția hormonilor care susțin sarcina. Acești hormoni, precum progesteronul și estrogenul, contribuie la menținerea uterului și la prevenirea nașterii premature. De asemenea, placenta produce hormonul hCG (gonadotropina corionică umană), care ajută la menținerea sarcinii în primele etape. Deși fătul are un sistem imunitar incomplet dezvoltat, placenta oferă un anumit nivel de protecție. Aceasta acționează ca o barieră, împiedicând unele bacterii și virusuri să ajungă la făt. Totuși, nu toate infecțiile sunt blocate, iar unele pot trece prin placenta, ceea ce subliniază importanța igienei și a îngrijirii prenatale.

Placenta începe să se formeze imediat după fertilizarea ovulului. În primele săptămâni de sarcină, țesutul trofoblastic se dezvoltă rapid, formând vilozitățile care invadează mucoasa uterină. De-a lungul sarcinii, placenta continuă să crească și să se maturizeze, ajungând la dimensiuni considerabile în ultimul trimestru, când greutatea sa poate ajunge la aproximativ 500-600 de grame.

Dezvoltarea Fătului pe Săptămâni

În acest ghid vei descoperi, pas cu pas, ce se întâmplă cu bebelușul tău și cum se schimbă corpul tău pe parcursul celor 40 de săptămâni.

Primul Trimestru (Săptămânile 1-12)

• Săptămâna 3: Embrionul este vizibil (20 de zile), de mărimea unei gamalii de ac! El se dezvoltă de acum foarte repede, deși tu nu știi că ești însărcinată. Placenta se dezvoltă în continuare. Este momentul să începi să iei acid folic zilnic pentru prevenirea defectului de tub neural.
• Săptămâna 5: Începe dezvoltarea sistemului nervos central și a oaselor. Tot acum se formează fața, ochii, gura și nasul și se conturează tălpile. Forme de mânuțe și degete rudimentare se dezvoltă și, dacă ai făcut testul de sarcină, acum afli că ești gravidă. Sânii se dezvoltă și devin dureroși și tensionați. Poți merge la medicul de familie să te ia în evidență și să faci primele analize.
• Săptămâna 7: La sfârșitul săptămânii a 7-a, embrionul măsoară 2-3 cm, cam cât o roșie mică. Organele interne se formează, micuțele membre încep să se miște, imperceptibil, iar organele genitale externe sunt prezente, deși nu sunt distincte. Urechile se formează, iar embrionul se dezvoltă rapid. Fața capătă aspect uman, iar pleoapele sunt închise bine peste ochi. Embrionul începe să miște mânuțele și piciorușele, mișcare vizibilă la ecografie.
• Săptămâna 9: În săptămâna a 9-a observi o oarecare îngroșare a taliei. Acum este momentul să faci o vizită la medic și să discuți cu el în detaliu planul sarcinii tale.
• Săptămâna 10: Micuța inimioară pompează sânge în organismul micuț, care la sfârșitul săptămânii a 10-a se numește făt și începe să aibă față umană. Are acum și unghiuțe, iar toate organele interne sunt formate, deși nu toate sunt în stare de funcționare. Intestinele au conținut, iar fătul înghite lichid amniotic sistematic și se mișcă liber în sacul amniotic. Plămânii, deși se dezvoltă, sunt încă imaturi.
• Săptămâna 12: Fătul are acum 9-10 cm și 45-100 grame; el este, mai mult sau mai puțin, format complet și tot ce mai are de făcut este să crească și să se matureze. Placenta începe să preia producția de hormoni; devine ușor de aflat dacă fătul nostru este băiat sau fată. Corpul este acoperit cu firicele fine de păr, numit lanugo, care protejează pielea foarte sensibilă și dispare târziu, spre sfârșitul sarcinii. Pielea este protejată și de un strat de grăsime, cu rol în termoreglare numită vernix caseosa. Fătul își poate suge degetul acum, iar tu începi să capeți alura de femeie însărcinată.

Al Doilea Trimestru (Săptămânile 13-27)

• Săptămâna 16: Fătul măsoară 16 cm și cântărește 200 grame, adică este cam cât mâna ta deschisă sau cât un grapefruit.
• Săptămâna 20: Este momentul când începi să simți mișcările active fetale, deși unele femei le simt abia la 22 săptămâni. Vei fi surprinsă cât de repede progresează mișcările de la o mică falfăire de aripi de fluturaș, la lovituri puternice în grilajul costal. E momentul să mai faci o ecografie acum, mai ales dacă nu ai nici una, și poți să-ți iei și partenerul cu tine.
• Săptămâna 24: Acum, urechea bebelușului poate distinge zgomote și tonalități diferite: vocea mamei - poți să-i povestești sau să-i cânți ceva, să-l alini; vocea celor din jur - tata trebuie să fie și el prezent, ca să-l identifice la naștere; fătul își face preferințe muzicale și are reacții diferite la stiluri diferite: face mișcări bruște, mai ales dacă nu-i place ritmul muzical; visează acum și are reprezentări. Cresc sprâncenele și genele fătului, pielea este translucidă și roz-roșiatică, încrețită. Lungimea lui este de 19 cm și greutatea 400 grame. Corpul fătului devine mai proporționat, poate acum să distingă lumina de întuneric, deși stă cu ochii închiși. Poți să știi când el doarme sau este treaz, după cât de activ mișcă. Săptămâna 24 poate fi o piatră de hotar. Este timpul în care un făt devine legal viabil. Dacă s-ar naște acum ar avea șanse de supraviețuire numai cu ajutor specializat și aparate (incubator, ventilator). Poate cântări peste 600 grame și măsura 23 cm.

Al Treilea Trimestru (Săptămânile 28-40)

• Săptămâna 28: Cu cât fătul depozitează grăsimi, pielea lui devine mai puțin încrețită. Ochii se pot închide și deschide; de obicei, au culoarea albastru - optimist, nu-i așa? Plămânii lui sunt mai dezvoltați și ar putea să se adapteze mai ușor. Se mișcă activ în burtică, are destul loc, iar tu poți începe să te gândești la înscrierea la lecții de educație prenatală.
• Săptămâna 30: De acum observi o creștere ponderală vizibilă. Ești acum mai greoaie și mai obosită sau ți se pare că obosești când urci scările? Este normal. Observi că ai nevoie de somn după amiaza sau seara te culci mai devreme, nu mai poți merge la petreceri nocturne? Fătul are cca. 1kg și măsoară 25 cm.
• Săptămâna 32: Dacă s-ar naște acum, ar avea șanse 90% să supraviețuiască. Vizitele la medic trebuie să fie mai dese acum, pentru a observa poziția lui în uter și dezvoltarea armonioasă. Foarte importante sunt, de asemenea, tensiunea arterială ca și edemele (umflăturile) gleznelor sau ale mâinilor și feței.
• Săptămâna 36: Organele continuă să se matureze, pregătindu-se pentru naștere. Începe să se dezvolte acum sistemul imunitar al fătului. Se dezvoltă „instinctul de cuib”, începi să te gândești cum să-ți decorezi casa, cum va arăta camera lui/ei, începi să faci planuri de investiții. Acum unghiile lui ajung la vârful degetelor, pielea este mai suplă și roz și el are aspect mai rotunjor. Este interesant să urmărești formele bizare pe care le face burtica, la fiecare mișcare. Nu asculta poveștile despre naștere ale oricui, te pot impresiona negativ.
• Săptămâna 38: Lanugo și stratul de vernix care acoperă pielea încep să dispară, greutatea lui este de 2400 grame, poți deja să faci planuri de naștere cu familia. Se pot repeta acum analizele pentru a verifica absența anemiei și eventual anticorpii în incompatibilitate de grup sau de Rh. Pot apărea contracții uterine ușoare, care pregătesc fibra musculară pentru travaliu, dar nu fac modificări de col (Braxton - Hicks).
• Săptămâna 39: Acum fătul are aspect de bebeluș, cresc și unghiile de la picioare; membrele sunt flectate și are mai puțin spațiu să se miște. Poți să-ți faci de pe acum bagajul pentru spital.
• Săptămâna 40: Sarcina o porți mai liber, pentru că a coborât cu câțiva centimetri, lăsându-te să respiri din nou ușor. Poți să ai acum sentimente contradictorii, parcă nașterea se apropie prea rapid. Este bine să participi la lecțiile prenatale și să înveți din experiența altor mamici. Bebelusul parcă nu mai are loc în uter. Mișcările fetale parca nu mai sunt așa energice, spațiul în uter este limitat. Dacă ești îngrijorată, mergi la medic mai des sau roagă moașa să asculte mai des (monitorizeze) bătăile cordului fetal. Bebelusul este gata să se nască, fiecare zi peste data probabilă a nașterii pare enormă, dar folosește acest timp pentru a te odihni suficient. Ai adunat destule informații și așteptările tale vor fi pe măsura răbdării și a încrederii furnizate de cei de lângă tine.

Sacul Gestational și Sacul Vitelin

Sacul gestațional este unul dintre primele semne ecografice ale sarcinii. Acesta se află în uter, înconjoară embrionul aflat în dezvoltare și conține lichid amniotic. Este vizibil la ecografia transvaginală între vârsta gestațională de 3 și 5 săptămâni. Vizualizarea sacului gestațional confirmă sarcina, dar nu garantează că aceasta este una sănătoasă sau că va evolua normal. Următorul semn favorabil al sarcinii, după vizualizarea sacului gestațional, este apariția sacului vitelin, care se dezvoltă în interiorul acestuia. Sacul vitelin va asigura hrănirea embrionului până când această funcție va fi preluată de placentă.

Ce înseamnă dacă sacul gestațional nu este vizualizat ecografic? Există mai multe posibile motive. În primul rând, este posibil ca vârsta gestațională să fi fost calculată greșit, fiind prea devreme pentru a putea fi vizualizat, caz în care ecografia trebuie repetată mai târziu. De asemenea, poate fi vorba despre o sarcină ectopică (extrauterină). Atunci când sacul gestațional este vizibil, dar nu conține un embrion, deci este gol, înseamnă că embrionul nu a reușit să se dezvolte. Acest tip de avort spontan apare la începutul primului trimestru și adesea înainte ca femeia să își dea seama că este însărcinată. În final, dacă medicul descoperă un sac gestațional gol la ecografie, acesta poate confirma că sarcina este neviabilă și că nu va duce la nașterea unui copil, deoarece nu evoluează normal.

Lichidul Amniotic și Rolul Său

Lichidul amniotic este un fluid transparent și complet steril, care se găsește în cavitatea amniotică. Acesta joacă un rol foarte important în evoluția sarcinii. Încă din primele săptămâni de sarcină, cavitatea amniotică este umplută cu lichid amniotic. Volumul de lichid amniotic crește odată cu creșterea fătului, ajungând la o valoare maximă în jurul săptămânii 34 de sarcină, după care se reduce treptat până în apropierea nașterii. În mod normal, în cavitatea amniotică se găsesc între 500 și 1000 ml de lichid amniotic. Bebelușul înghite acest lichid care ajunge în stomac și tractul digestiv, se absoarbe în circulația fetală și trece apoi prin rinichi, de unde este evacuat prin urină și astfel se recirculă.

Funcțiile Lichidului Amniotic:

• Protejează copilul de șocurile exterioare.
• Asigură copilului un mediu cu o temperatură constantă.
• Menține cordonul ombilical în poziție normală (dacă acesta este comprimat, cantitatea de oxigen transferată copilului va scădea și va duce la decesul acestuia).
• Ajută copilul să-și dezvolte tonusul muscular și oasele, oferindu-i imponderabilitate și permițându-i să se miște în voie.
• Ajută la dezvoltarea corespunzătoare a plămânilor.
• În timpul nașterii, după ruperea membranelor, lichidul amniotic se scurge și realizează lubrifierea canalului vaginal pentru a ușura trecerea copilului și în același timp îndepărtează germenii din tractul genital.

Determinarea cantității de lichid amniotic se realizează ecografic, prin măsurarea pungilor de lichid din anumite zone specifice ale sacului amniotic și calcularea ulterioară a volumului total. Pentru exprimarea obiectivă a cantității de lichid amniotic se utilizează un parametru denumit indexul de lichid amniotic, prescurtat AFI; valorile normale ale indexului lichidului amniotic sunt cuprinse între 5 - 25 cm.

Excesul de Lichid Amniotic (Polihidramnios)

În termeni medicali, excesul de lichid amniotic este denumit polihidramnios și afectează, statistic vorbind, aproximativ 1% din numărul total de sarcini. În polihidramnios, indexul de lichid amniotic este mai mare de 24 cm. Excesul de lichid amniotic se asociază unor afecțiuni fetale, printre care: afecțiuni gastrointestinale, afecțiuni ale sistemului nervos central, acondroplazia, anomalii legate de frecvența cardiacă fetală, infecții, sindromul Beckwith-Wiedemann, anomalii ale pulmonilor, hydrops fetalis, sindromul de transfuzie intergemelară, incompatibilitatea de Rh. Diabetul gestațional negestionat poate crește riscul de apariție a polihidramniosului. Sarcinile gemelare sunt o altă situație în care lichidul amniotic poate fi produs în exces.

Cantitate Scăzută de Lichid Amniotic (Oligohidramnios)

În termeni medicali, o cantitate de lichid amniotic mai mică decât limita normală se numește oligohidramnios. Această problemă afectează, în medie, 4% dintre sarcini și se întâlnește la 12% dintre sarcinile care depășesc termenul. Oligohidramniosul este diagnosticat când AFI devine mai mic decât 5 cm. Una dintre cauzele posibile ale oligohidramniosului este pierderea de lichid amniotic printr-o zonă mică de ruptură a membranelor, dar el poate apărea și în cazul gravidelor cu unele probleme de sănătate: existența unor sarcini anterioare la care s-a diagnosticat restricția de creștere intrauterină, hipertensiune arterială cronică, afecțiuni legate de placentă, preeclampsie, diabet gestațional, lupus, sarcini multiple, afecțiuni congenitale de tipul anomaliilor renale, depășirea datei probabile a nașterii; alte cauze, nedeterminate.

Complicații Potențiale Legate de Placentă

Deși placenta îndeplinește funcții esențiale, pot apărea și complicații care afectează sănătatea mamei și a fătului. Placenta este atașată ferm de peretele interior al uterului până în momentul nașterii. Separarea parțială sau totală a placentei de peretele uterului înainte de naștere este cunoscută ca placenta abruption. Când aceasta se întâmplă, apare sângerare vaginală de intensitate variabilă și este afectat aportul de substanțe nutritive și de oxigen de la mamă la copil. În cele mai multe cazuri, placenta abruption are indicație de naștere prematură.

Placenta Previa

Aceasta este o condiție care apare atunci când placenta acoperă total sau parțial colul uterin și poate determina sângerare vaginală severă înainte sau în timpul nașterii. În acest caz se recomandă operația cezariană.

Placenta Accreta

Această condiție apare când vasele de la nivelul placentei se dezvoltă adânc în interiorul peretelui uterin. Ca urmare, placenta accreta poate determina sângerare vaginală importantă în trimestrul 3 de sarcină sau pierdere severă de sânge după nașterea copilului. Tratamentul poate necesita practicarea operației cezariene urmată de îndepărtarea chirurgicală a uterului (histerectomie).

Retenția Placentară

Apare atunci când placenta nu este expulzată în 30-60 minute după naștere. Poate apărea deoarece placenta devine captivă datorită unui col uterin parțial închis sau pentru că placenta este încă atașată de peretele uterin - fie slab (placenta aderentă), fie profund (placenta accreta). Netratată, o placentă care a rămas în uter poate cauza o infecție severă sau o sângerare amenințătoare de viață pentru mamă.

Factori care pot afecta sănătatea placentei

Următorii factori pot afecta sănătatea placentei, cum ar fi: vârsta mamei (anumite probleme la nivelul placentei sunt mult mai frecvente la femeile mai în vârstă, în special după 40 de ani), ruptura prematură a membranelor, hipertensiunea arterială, sarcina multiplă, tulburări de coagulare a sângelui, istoricul de afecțiuni placentare, intervenții anterioare la nivelul uterului, consumul de droguri, traumatismul abdominal.

Ce pot face pentru a reduce riscul de a avea probleme la nivelul placentei?

Multe din afecțiunile placentei nu pot fi prevenite în mod direct. Totuși, următoarele sfaturi te vor ajuta să ai o sarcină sănătoasă: Pe toată perioada sarcinii mergi regulat la control. Dacă ai vreo boală cronică, cum ar fi hipertensiunea arterială, obține controlul tensiunii arteriale. Nu fuma și nu consuma droguri. Nu face o operație cezariană dacă nu este indicată. Dacă la sarcinile anterioare ai avut vreo problemă placentară, discută cu medicul obstetrician despre măsurile de prevenție pentru a reduce probabilitatea ca afecțiunea să revină. Medicul îți va monitoriza cu atenție sarcina pe toată durata ei.

Ce înseamnă placenta anterioară? Placenta localizată pe peretele uterin anterior, numită și placentă anterioară apare atunci când placenta crește în partea din față a peretelui uterin, lângă abdomen (peretele anterior). Este o stare comună în timpul sarcinii, deoarece placenta se poate forma oriunde în uter. Aceasta este, de obicei, confirmată la ecografie, la aproximativ 18 - 21 de săptămâni de sarcină. În general, placenta anterioară nu provoacă probleme de sănătate pentru mamă și copil, dar poate face mai dificilă perceperea mișcărilor bebelușului sau găsirea bătăilor inimii de către medic sau moașa. Pe măsură ce uterul și copilul cresc, localizarea placentei se poate schimba. Acest lucru se poate întâmpla până la 32 de săptămâni de sarcină și, de obicei, după aceea, nu se vor întâmpla prea multe schimbări. În multe cazuri, placenta se îndepărtează și în sus de colul uterin (situat în partea inferioară a uterului), pe măsură ce copilul crește.

Ce efecte are placenta anterioară asupra procedurilor medicale? O placentă anterioară poate îngreuna efectuarea unor teste medicale, cum ar fi amniocenteza. Această procedură va fi recomandată de medic numai dacă testele de screening arată că fătul are un risc ridicat de anumune afecțiuni genetice, cum ar fi sindromul Down. În timpul amniocentezei, un ac lung și subțire este împins ușor prin stomac în sacul amniotic pentru a preleva o probă de celule. Aceste celule sunt apoi testate pentru condițiile de sănătate care afectează copilul. Placentă anterioară poate îngreuna procedura, dar medicul poate folosi un scaner cu ultrasunete pentru a ghida acul și a evita placenta. Aceasta va reduce foarte mult riscul de rănire.

Tabele cu informații despre dezvoltarea fătului:

tags: #sacul #fatului #placenta

Postări populare:

• Ce se întâmplă la Teatrul Elisabeta pe 12 Septembrie
• Soluția pentru pielea uscată: Gerovital H3 Derma+ Cremă Activ Hidratantă 24h
• Interpretarea unui test de sarcină slab pozitiv
• Informații despre landouri și portbebe
• Alegerea inspirata a unui patut pentru bebelusi